A picat Lenin (în cap!), trăiască leninismul!

 

(sursa)
(sursa)

Nu zic că nu e interesantă și promițătoare vestea că a fost dărâmată statuia lui Lenin de pe soclu. Ca gest simbolic, poate fi deosebit de semnificativ și să coaguleze o seamă întreagă de adeziuni, frustrări și speranțe.

Dar faptul că existau statui ale „eroilor” comuniști oferea oamenilor posibilitatea să acorde zeilor un chip și ideologilor o personalitate. Că îți plăcea sau nu conta mai puțin, important era că aveai la ce te raporta. Religia comunistă avea un nume și niște altare.

Odată doborâți însă acești idoli, religia comunistă nu dispare, ci doar se transformă, intră în catacombe, de unde va ieși, în fel și chip, mult purificată. Se va descotorosi de toate elementele sale cu prost renume, de toate formele vechi, de toate imaginile odioase și se va îmbrăca în straie de ideologie dezirabilă, chiar dătătoare de speranță.

Pe de altă parte, una dintre deprinderile fundamentale ale praxisului comunist este „autocritica”. În varianta colectivă, aceasta presupune delimitarea de practicile predecesorilor despre care se spune că au compromis ideologia. Această practică îndeplinește un dublu rol: (1) constituie un debușeu pentru mase, care văd că există totuși și o raportare critică la erorile din trecut; (2) construiește un capital de încredere în dreptul noilor potențați și confiscă speranțele de viitor ale populației, hrănindu-se o vreme pe seama lor.

Faptul că zeii, eroii sau idolii dispar fizic din imaginarul public și din simbolistica străzii constituie un avantaj fantastic, fiindcă ei devin niște „patroni spirituali” ce pot fi invocați fără imaginea sumbră a unor statui ce amintesc de foame, de frig, de persecuții, de crime oribile (în numele unui bine proiectat mereu într-un viitor intangibil).

Ba mai mult, acești zei pot beneficia de o religie care-i citează selectiv și apreciativ. Nu doar că sunt mutați într-un plan spiritual, dar ei girează teoria comunistă, fiind separați de practica sordidă. Ei par, din nou, niște izbăvitori neînțeleși ai omenirii nerecunoscătoare. Se vor cita din Lenin sau din Marx doar pasaje cu puternic impact emoțional asupra oropsiților soartei. Iar statuile lor nu vor mai fi la vedere, ca să-i contrazică măcar simbolic.

Toate acestea sunt posibile cu largul concurs al Occidentului, foarte avid de neomarxisme, și cu largul concurs al înfiorătoarei amnezii contemporane. Nu știu cum vor evolua lucrurile în Ucraina – sper că spre bine –, dar e clar că au mari șanse ca peste douăzeci de ani, la sondajele de opinie, cetățenii ucrainieini să-și amintească nostalgic de vremurile comuniste sovietice de odinioară. Ca să nu se întâmple așa, memoria colectivă are nevoie de consistente doze de antidot la uitare.

Părerea mea e că marxism-leninismul devine chiar mai puternic și mai perfid odată ce-și pierde o bună parte dintre reprezentările încărcate de semnificații negative. Moartea simbolică a fantasmei lui Lenin cu siguranță nu va coincide cu moartea doctrinei comuniste în Ucraina. S-ar putea să fie doar preambul al unei odioase învieri.

Anunțuri

7 gânduri despre “A picat Lenin (în cap!), trăiască leninismul!

  1. Ce à quoi l’on résiste, persiste …

    Nenea astia or sa ramana in actualitate cata vreme nu ne invrednicim sa gasim o alternativa reala la … lupta de clasa …

    Articole de blog nu prea ajuta, din pacate 😦

  2. Lenin , de fapt comunismul este un soi de „hopa mitica cade-n fund si se ridica”.Comunismul ,chiar dupa ’89, nu a fost condamnat niciodata de marile puteri europene care au cochetat cu tovarasul socialism.
    Vom trai experienta unei dictaturi mult mai atroce in viitorul apropiat , cea a antihristului pusa in scena de multa vreme de masonii de tot felul. Totul este aproape gata trebuie doar ca biserica (conform scripturii) sa slabeasca inca putin.Cum procedam?

    • Sunt prea multe subiecte aici. Nu știu exact la ce se referă întreabarea din final. Dacă vizează biserica în general, atunci întrebarea e retorică. Dacă așteptați un răspuns de la mine, atunci trebuie să înțeleg mai exact subiectul.

  3. asta’i de la Tismaneanu citire? bau-baul comunist. Retorica anticomunista in Europa de Est serveste azi cam un singur scop: legitimarea si mascarea colonizarii (‘privatizarea”) fostului bloc estic de marele capital.

    • Ar fi bine să fie atât de simplu. Iar „retorica anticomunistă” poate exista și în afara lui Tismăneanu. Personal, îl citesc doar sporadic, dar știu niște „retori” care au anticomunismul în sânge și nu vor nici „să-și vândă țara”. Categorisirile de acest tip sunt extrem de grosiere și păguboase. Ce-ar trebui să înțelegem: că nu mai putem fi anticomuniști de frică să nu fim asociați cu „marele capital”? Ei, na!

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s