Un text pe care l-am scris în 2011.
Scriu, scriu, scriu, scriu…
– Ce scrii?
– Chitanțe scriu.
Scriu, scriu, scriu, scriu și mă leagăn în sinea mea. Îmi leagăn încet sinele meu. E sinea sau e sinele? Scriu, scriu, scriu…
– Bine, dar acum ce mai scrii?
– Scriu.
Dacă mă prinde noaptea, atunci…
– Atunci ce?
…Dacă mă prinde noaptea, atunci se întunecă. Dacă se întunecă înseamnă că m-a prins noaptea.
Mama e de vină. Pentru tot. Nimic nu-mi iese. Ba da. Totul iese cum a fost predestinat. De către cine? De către…
O pată de cerneală. Mică. Uriașă. Lumea e albastră, deci e o pată de cerneală. Dar nu e pata mea. Nu am voie să râvnesc la atât de mult. Pur și simplu e necuviincios.
Vezi articolul original 300 de cuvinte mai mult
Cu drezina 