Postat de: Teofil Stanciu | 01/12/2013

Învățăturile unui dascăl din trecut către cei din prezent (1)

Pedagogie practica - 1Cred cu tărie că educația este cel mai important domeniu în care poate o nație să investească. Finlandezii sunt dovada recentă, dar și un elementar exercițiu de logică ar trebui să ne dovedească un fapt de domeniul evidenței: dacă nu ai oameni bine instruiți, orice ai vrea să faci este din start compromis de incompetență.

Medicii, inginerii, arhitecții, muncitorii, profesorii, magistrații, preoții – peste tot se poate constata că o educație temeinică are consecințe benefice. Cu siguranță, asta nu garantează că oamenii vor fi mai puțin coruptibili, dar crește șansele ca în toate domeniile să primeze competența, iar asta este deja o modalitate de a stârpi corupția.

Așadar, dacă România ar avea interesul să-și facă un sistem de învățâmânt solid, bine gândit, ghidat de valori, nu doar de interese imediate, într-un viitor nu foarte îndepărtat, s-ar vedea deja primele beneficii. Timpul va mătura oricum generațiile compromise, iar niște generații noi, bine pregătite, și-ar găsi până la urmă locul, schimbând inclusiv fața dezgustătoare (astăzi) a politicii.

N-am idee dacă sunt șanse reale pentru o schimbare de paradigmă în acest domeniu, dar cred că măcar niște insulițe de normalitate – generate de un om sau doi – ar putea măcar să încetinească dezastrul care se profilează și compromiterea fără putință de întoarcere a educației publice în România. Poate că e timpul să apară școlile particulare foarte bune, care să adune nu profesori cu multe patalamale europene de doi bani, ci oameni cu conștiință, competenți și dascăli cu har.

Spiru Haret – al cărui nume a fost compromis de o „universitate” cu trist renume – este unul dintre reformatorii sistemului românesc de învățământ. În 1907, își dădea girul pentru apariția unei lucrări de pedagogie scrisă de un neamț (Dr. Adolf Matthias – Pedagogia practică), în traducerea lui G. Bogdan-Duică. E o carte care are încă multe de spus generației actuale de profesori și cred că ar fi mult mai utilă decât o mare parte dintre porcăriile publicate pentru puncte, cu fonduri europene sau grație pilelor din ministere.

În limitele timpului disponibil, voi încerca să postez fragmente din această carte (din ediția a II-a, publicată în 1923), în speranța că poate vor folosi cuiva. Precizez că selecția textelor nu îmi aparține, ci eu vin doar pe urma altuia care a citit cartea și a însemnat pasajele cele mai interesante. Păstrez, pentru savoare, nealterat limbajul epocii.

Cartea începe cu o introducere despre pedagogia practică. Iată câteva considerații:

 Tradiție și inovație:

…curentele vremii sunt adeseori bolnăvicioase și unilaterale; iar boalele și unilateralitățile se combat mai ușor dacă chemăm în ajutor toate spiritele bune ale trecutului și dacă opunem experiențele vechi și bune, care nu s-au născut așa într-o clipă, cât ai bate din palme, ci și-au dovedit valoarea printr-o aplicare îndelungată, care contrastează plăcut cu impetuozitatea neîndreptățită a ideilor nouă.

Adevărată pedagogie practică trebuie să culeagă îndemnurile de oriunde s-ar găsi, chiar dacă s-ar ivi și în întrebările și răspunsurile elevilor. De câte ori se întâmplă doar că o întrebare sau un răspuns din clasă ne pun pe drumul cel bun tocmai când suntem în primejdie să apucăm pe drumul greșit?! Înțelepciunea pedagogică se găsește și în sufletul copilului.

 Buna dispoziție și umorul:

Oricând lucrăm bucuros și cu plăcere, așadar, cu intervenția întregii noastre simțiri, voința stârnește mai puternic sârguința, memoria este mai primitoare, atenția mai activă, înțelegerea problemelor intelectuale mai sprintenă și, în general, toată munca din școală mai ușoară și mai bună, mai rodnică și mai vioaie, decât atunci când lucrăm numai cu mintea, fără sentiment și fără fantezie și numai sub apăsarea rigidă a datoriei.

Școala lipsită de orice umor poate deveni un iad. O școală fără umor păcătuiește împotriva principiului de căpetenie al oricărei instrucții și al oricărei educații… Învățătura face mult, înveselirea face tot. Și în astfel de chestii umorul care-i dar al inimii are multe de zis. Iar ipocondria [cu sensul de tristețe, apud. Șăineanu] este înrudită cu egoismul posac și trist, care nu cugetă decât pentru un biet mic eu speriat, pe când umorul te predispune, pentru toate faptele bune și dă sufletului putere pentru ca, uitându-și de sine, să se încarce cu muncă și să lucreze mai mult pentru alții.

 Despre atitudinea profesorului față de sine:

Cine are să educe pe alții trebue să se disciplineze pe sine neîncetat.

Despre faptul că se lucrează cu suflete vii, nu cu mașinării:

Aici [în sfera pedagogiei] nu putem precrie, ca la meseriile dure sau la mașini, fiecare împunsătură ori lovitură, tot; aplicarea exactă a tuturor regulilor pedagogice este, dimpotrivă, atârnătoare de forțe psihice mai fine, de-o înțelegere corectă, de tact, de energia voinții, de sentiment, de fantezie, de tonul potrivit – tot daruri ce cresc deodată cu silința neobosită și care atârnă, în ultimă analiză, de personalitatea aceluia care mânuește regulile într-un fel sau într-altul.

 Sentimentul că aici [în capitolul despre disciplinare elevilor] este vorba de ființe vii și variate, iar nu de mașini, se va ivi cu putere.

(p. 10-21).


Responses

  1. Dar cine mai priveste spre trecut acum cand ni se spune ca numai viitorul are importanta. Trecutul e bun numai cand justifica prezentul si nu cand il ,,acuza”.

    E bine sa ne ,,adapam” din ce au gandit si facut generatiile trecute, cand totul se petrecea la ,,foc mic” inclusiv educatia. Sau poate mai ales educatia. Acum, ca un paradox, desi a crescut media de viata, totul se desfasoara mult mai repede.

    • Da, mereu se face o asociere ilegitimă între cursul istoriei și progres. Există o obsesie pozitivistă (cred) care ne face să credem că sigur mergem spre mai bine sau, cel puțin, că înainte era mai rău, mai nasol, mai retrograd, mai primitiv decât acum.

  2. Atat de mult imi doresc sa se schimbe ceva ! N-am pretentia ca de maine sa se-ntample dar as vrea sa vad cu ochii mei ca se schimba ceva, sa plec din viata aceasta cu convingerea ca mergem spe mai bine , nu doar cu speranta ….

    • Eu zic că, dacă încă vei mai putea să-ți păstrezi speranța până atunci, deja e un lucru mare🙂 Ca să vezi model de pesimism!

  3. sună un pic a curent romantic în educație, dar esențialul rămîne.

    in usa spunea cineva că e mare tragedie: 60 sau 70% din angajați lucrau acolo unde le plăcea. mă întreb care e proporția la noi în învățămînt.

    • Da, are un iz romantic, dar a funcționat, se pare, pe vremea aia. Acum ar trebui ceva mai auster, dar linia nu-i rea deloc.

      La noi sunt codri verzi de brad/ Și crânguri de mătase/ La noi atâția fluturi sunt/ Și-atâta… și-atâta! E jale!


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: