Evenimentele creștine între anunț și marketing religios

 

(sursa)
(sursa)

N-am nimic împotriva mediatizării unor evenimente creștine de anvergură locală sau națională. De vreme ce este o întrunire publică, de ce să nu se afle despre ea? Foarte bine. Mai ales că cele mai multe au și scopuri evanghelistice declarate (mă refer, cu precădere, la evenimentele organizate de evanghelici).

Că această mediatizare se face prin radio, prin televiziune, prin afișe stradale, prin mijloacele care le furnizează internetul contează prea puțin. Dacă e posibil, să fie folosite toate canalele disponibile, atunci cu atât mai bine.

Dar începe să fie tot mai greu de făcut distincția – cel puțin în unele cazuri – între mediatizarea unui eveniment organizat de creștini și o campanie publicitară pentru un produs sau o campanie electorală în care știm cu toții că se spun foarte puține adevăruri și foarte minciuni (fie și numai dintre cele „prin omisiune”).

Ce caută calificative precum „cel mai”, „unic”, „excepțional” în afișe ce au legătură cu o predică, o conferință sau o seară de tineret? Dacă e să fim scrupuloși, unici suntem fiecare, unică ar trebui să fie fiecare întâlnire dintre creștini – iar într-un sens cât se poate de comun, chiar este –, însă fiecare decide pentru sine care a fost „cel mai”… eveniment la care a participat.

Dar nu numai anumite cuvinte sunt problematice, ci și întreaga concepție a unor campanii de mediatizare. Simbolurile folosite (banii cred că au cea mai mare trecere, indiferent de subiect), felul în care este ambalat mesajul (ți se promite marea cu sarea!), construirea unui piedestal de vedete pentru vorbitori/cântăreți, aglomerarea unor elemente care să sugereze grandoare, importanță, necesitate, unicitate – toate acestea te trimit cu gândul la Citește mai mult »