Postat de: Teofil Stanciu | 25/11/2013

Cine e scriitorul numit „un Soljenițân român”?

Dacă veți căuta pe internet, veți rămâne, probabil, cu impresia că Ion Ioanid este „un Soljenițân român”. Dar titlul acesta i-a fost atribuit fraudulos dizidentului comunist, care, de altfel, are meritele sale certe și, în orice caz, nu și-a arogat acest titlu el însuși, așa că nu poate fi învinovățit de furtișag.

De fapt, povestea este una destul de urâtă, în care „marii” noștri intelectuali își dau în petec, timp în care, firește, vin să educe nația prostovană despre cum stă treaba cu eticile și moralitățile.

Pentru titlul de „Soljenițân român” se bat 3 persoane. Cel mai puțin credibil este candidatul propus, din senin, de către Jurnalul național. Dar acest ziar este deja asociat în mod implacabil cu un partid și cu un personaj de tristă popularitate, așa că poate veni cu orice propunere că nu mai surprinde.

Există însă și un deținător de drept al titlului. El se cheamă Paul Goma, iar titlul i-a fost atribuit – după publicarea romanului Ostinato în Occident (1971) – de către celebrul Eugen Ionesco. Goma se afla încă în țară la acea dată și își trimisese manuscrisul să fie publicat peste graniță, după ce îi fusese drastic ciopârțit de cenzură, în țară. Nici nu e de mirare, de vreme ce denunța regimul comunist.

Ca o curiozitate, în ciudatul an 1968, Paul Goma devenise membru de partid (vorbim de PCR) în entuziasmul ce i-a cuprins pe mulți români când Ceaușescu a refuzat să participe la înăbușirea Primăverii de la Praga. Îi ia puțin timp să se lămurească însă, iar în 1977, adăugând la faptele sale de nesupunere și o scrisoare deschisă ce ajungea să fie citită la Europa Liberă (în care cerea „respectarea drepturilor omului”), Paul Goma este expulzat din țară și i se retrage cetățenia.

Ulterior, devine un personaj controversat, cu tendințe naționaliste și, pe alocuri, xenofobe. Dar asta-i altă poveste, care nu îi diminuează rolul jucat în anii ’70.

Titlul căpătat de el este atestat în două dicționare de referință ale literaturii române[1], deci nu e doar o presupunere. Totuși, Goma va fi deposedat de acest titlu – pe care nu și l-a luat singur – în niște împrejurări cel puțin dubioase.

După așa-zisa revoluție din 1989, Goma și-a publicat câteva cărți la Editura Humanitas. Se pare însă că, la un moment dat, a survenit un conflict între el și Liiceanu, iar acesta din urmă a făcut (ca răzbunare?) un gest nejustificat și profund nedrept. Publicând la Editura Humanitas a doua ediție a cărții Închisoarea noastră cea de toate zilele, de Ion Ioanid (prima fusese publicată la Albatros, prin 1991), Liiceanu a tras o bandă roșie peste cele trei volume și a scris: „Un Soljenițân român”. Așa s-a ales Ioanid cu un titlu care fusese atribuit cu 30 de ani mai înainte lui Goma.

Lucia Hossu-Longin perpetuează însă această gafă și nedreptate, girând sub brandul „Memorialul durerii” un episod dedicat lui Ion Ioanid și întitulat „Un Soljenițân român”. De asemenea, ICR-ul admite să se facă părtaș la fapta reprobabilă a directorului de la Humanitas, găzduind o dezbatere prilejuită de lansarea filmului sus-numit, fără ca cineva să facă vreo corecție, fie și numai formală.

Am citit destul de puțin din Goma și ce am citit nu mi-a plăcut în mod deosebit, dar e urât când vezi cum o nedreptate de acest tip se perpetuează cu largul concurs al multor oameni ce trec drept repere morale sau promotori ai valorilor adevărate. Nu poți să nu te întrebi câte alte strămbătăți (pe care nu le cunoaștem) au fost și sunt promovate după același tipar.


[1] Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu (coord.), Dicționar esențial al scriitorilor români, București, Albatros, 2000 (articolul dedicat lui Goma e semnat de Ion Simuț); Eugen Simion (coord. gen.), Dicționarul general al literaturii române, E-K, București, Univers Enciclopedic, 2005 (articol dedicat lui Goma e semnat de Liviu Hanganu).


Responses

  1. Paul Goma reprezintă pentru mine de mulți ani o oază de onestitate. Ar fi unul din foarte puținii oameni/scriitori (încă) în viață a cărui întâlnire ar constitui realizarea vieții. Și nu sunt deloc genul care să pice în limbă. Nedreptățile care i s-au făcut merg mult dincolo de cea cauzată de Liiceanu și, deși asta îl doare cam cel mai mult (nerecunoașterea lui ca scriitor), cea de izolare impusă aproape obsesiv de către lumea politică cu complicitatea intelectualilor români (o ciudată continuitate a cancerului comunist) mi-a trezit mereu, involuntar, simțul empatic de care nu știu să fiu prea des vizitat. Dacă peste 20 de ani istoria dizidenței române nu va fi rescrisă pentru a-l pune la vârful ei pe Goma atunci voi considera că nu merită să citesc nimic altceva pe acest subiect vreodată.

    • Sam, l-am urmărit doar sporadic pe Goma, dar cred că meritele sale trebuie recunoscute. Totuși, cu anumite puncte de vedere ale lui, nu mă prea pot solidariza.

      • Dacă prin absurd l-aș întâlni nu cred că i-aș putea fi prieten, așa că nici eu nu sunt fan Goma, am citit destul de mult de el și despre el ca să nu pot trece indiferent pe lângă groapa în care a fost aruncat și căreia i s-a pus un capac solid. În rest e om ca oricare altul, cu slăbiciuni, calități și obsesii ceea ce îl face paradoxal abordabil. Pentru abordare creștinească însă trebuie ceva iubire creștinească.

  2. Cu prilejul lansării cărţii „Diavolul în istorie” (V. Tismăneanu), Horia-Roman Patapievici a propus o altă persoană drept cea care a articulat mărturia românească a experienţei comuniste: pe Vladimir Tismăneanu.
    „Diavolul în istorie nu este însă doar o carte excepţională, scrisă de una dintre minţile cele mai strălucite ale culturii noastre. Ea reprezintă, în concertul mărturiilor despre tragedia totalitară pe care naţiunile le depun la tribunalul posterităţii, mărturia românească cea mai articulată, cea mai tăioasă, cea mai puternică. Rusia, prin Soljeniţîn, şi-a depus mărturia ei; la fel, Polonia, prin Kolakowski; ori Cehoslovacia, prin Havel. Acum, prin Tismăneanu, o face şi România. Iar mărturia noastră spune că omenirea a trăit timp de un secol în compania Diavolului; ceea ce face ca toate regimurile politice care l-au acompaniat să fie în mod necesar şi ilegitime, şi criminale. Mulţumită lui Vladimir Tismăneanu, cu această carte, mărturia românească poate fi în fine auzită în toată lumea civilizată.”
    (http://www.humanitas.ro/humanitas/diavolul-în-istorie)

    • Nu am citit cartea lui Tismăneanu. Dar am două observații de făcut:

      1. E cam tardiv ca abia această carte să fie mărturia română despre comunism. E chiar foaaarte târziu.

      2. Patapievici nu-i ia lui Goma titlul atribuit de Ionescu și preluat de occidentali. E drept că, elogiindu-l în halul ăsta pe Tismăneanu, eclipsează alte depoziții românești.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: