Se naște un nou patriotism?

 Romania - harta

Deși corul celor mulți – români – încă mai cântă afurisenii împotriva României sau românilor, un grup tot mai prezent și mai viguros pare să fi ales o partitură diferită. În răspăr cu dorința foarte vocal exprimată a multor dezamăgiți de a părăsi țara, se fac auzite glasurile celor care vor să rămână.

Cea mai mediatizată formă a acestui nou patriotism este amestecată cu protestele la adresa RMGC. Iar înainte să trec mai departe, aș invoca încă vreo câteva exemple. Știu personal cel puțin trei medici care ar putea pleca oricând în străinătate, dar refuză să o facă. Am mai citit și despre alții. Iar aceste declarații vin pe fondul unui adevărat exod de cadre medicale.

Am mai văzut apoi și la români care fie sunt în străinătate și vor să revină, fie au plecat, dar vor să nu uite – nu știu de ce – locurile natale, același gen de discurs în care își manifestă interesul pentru limba română, pentru tradiții, pentru cultură, pentru istorie. Iar acest interes se păstrează viu și constant, pe durata a ani de zile, deci nu e un accident sau un simplu puseu sentimental-nostalgic.

Acest gen de patriotism este, în varianta sa inițială, necontaminată, unul așezat, fără ură pentru unguri/evrei/țigani, fără patos istoric, fără patimă naționaloidă. Am discutat cu mai mulți astfel de oameni, am citit despre alții și, în esență, ei nu fac paradă de sentimentul lor patriotic, nici nu cântă înlăcrămați cântece despre neam și țară.

Ei n-au nimic nici din Vadim, nici din Păunescu, nici din Zelea-Codreanu, nici din Ceaușescu/Iiescu. Sunt mai degrabă niște inși care, într-un fel întrucâtva misterios, au înțeles că nu-i întâmplător faptul că sunt români și manifestă interes viu, ponderat și sănătos pentru țara lor de baștină.

Se prea poate ca acest patriotism să se regăsească foarte rar în stare pură, să fie cel mai frecvent contaminat de diverse ideologii, dar el în sine mi se pare un capital foarte valoros. Capital care, dacă am dreptate (și sper să n-am), de frica ideologiilor sau de dragul lor mă tem că va fi irosit și deturnat spre fel și fel de idealuri mărunte.

Pe acest patriotism autentic – care nu s-a născut din strigătele vadimiste, nici din instigările ceaușist-iliesciene, nici din Cântarea României, ci e o specie nouă, genuină –, niște politicieni cât de cât responsabili ar putea fundamenta viitorul unei Românii cu altă ținută decât cea de azi. Cam în genul Poloniei.

Din punctul meu de vedere, nu ne-ar strica deloc un naționalism bine temperat. Poate că așa am vedea mai clar care ne sunt interesele naționale, nu doar cele imediate, individuale, de gașcă sau de cartel. Deși se poate să greșesc în aceste aprecieri.

Cert e că acest patriotism relativ discret – ieșit în față doar intempestiv și adesea cam stângaci – este un avut care n-ar trebui nici dizolvat în cinismul liderilor de opinie (fie ei din presă sau din politică), nici idolatrizat tembel.

Știu că mi-am asumat un risc folosind un cuvânt perimat și cu proastă reputație precum „patriotism”, dar cred că există cuvinte ce merită recuperate de sub molozul unor epoci și ideologii. Chiar dacă nu e trendy în Europa să fii patriot și, în consecință, exclusivit sau chiar naționalist, se pare că acest curent reprezintă un procent important în fiecare țară.

Nu degeaba se asociază manifestările eurosceptice cu o afirmare a identității națiunilor în tot mai multe colțuri de Europă. Dacă este ceva bun în astfel de atitudini – iar eu sunt convins că este, fiindcă birocrația UE capătă uneori trăsături caraghioase – atunci sunt foarte tentat să-l pun și pe seama unui patriotism care, cel puțin la temelia lui, nu e otrăvit de xenofobie și ură.

Refuz să cred că doar extremiștii au dreptul la atitudini patriotice. Cred cu convingere că există acel tip de patriotism pe care am încercat să-l schițez aici: mai discret, tenace, cotidian, lipsit de efuziuni sentimentale, pragmatic, generator de solidaritate, perseverent. Și cred că trebuie ținut cont de el și chiar stimulat.

Anunțuri

20 de gânduri despre “Se naște un nou patriotism?

  1. Patriotism.. chiar daca sunt afara de granitele tarii de f.multa vreme sunt roman si nimeni si nimic nu poate sa-mi i-a ideia despre tara in care m-am nascut , imi iubesc tara, si neamul romanesc…(soarta ne-a dus pe alte meleaguri asta e, uneori ducem dorul dupa cei ramasi dupa locuri natale, dupa tara, unde puteai sa spui e tara mea). Cand am inceput sa scriu pe bloguri, am avut multe probleme cu scrisul, mai ales cu virgule(continua si azi)incerc sa ma redresez, sper intr-o zi cand o sa scriu fara greseli gramaticale.
    Pana atunci am o problema cu cei ce sunt in Romania si locuiesc acolo, de ce folosesc in scrieri si in vorbire cuvinte, si de multe ori vorbesc in alte limbi (omenesti), s-a uita de tot limba romana in Romania cel putin de tineri? Inca ceva, pe harta e scris regiunile in mare dar ii aud pe multi din Bucovina care spun ca nu sunt din Moldova (chiar ii dispretuiesc), asa sa fie, e adevarat ca sunt mai nou tinuturi diferite, dar Moldova a fost toata din Galati si pana in nordul granitei..

    • Bucovina e Bucovina, Moldova e Moldova. Bucovina e mai aproape de Ardeal decat de Moldova. 200 de ani sub austro-unguri au schimbat lucrurile si au apropiat neapropiatul … 🙂

    • Există un fenomen numit „romgleză”, care presupune englezirea limbii române. El este inevitabil. Într-un fel, trebuie acceptat, că limba e vie, dar e nevoie și de discernământ. De aceea mai sunt din ăștia „înapoiați” ca noi, care ne străduim să scriem cât de cât corect (dar nu ne iese nici nouă totdeauna). Apreciez efortul dumneavoastră de a scrie corect și cred că e o formă de patriotism și asta.

  2. Reblogged this on Persona and commented:
    Teofil ne vosreste astazi despre un nou fel de patriotis. Este drept ca uneori il numeste in text si’nationalism’, un termen, dupa parerea mea definitic compromis de legionarism. Eu unul l-as lasa deoparte. Nu cred ca mai poate fi salvat.

    • Aveți dreptate. E greu de salvat. Dar măcar într-o perspectivă istorică (dinainte de fenomenele extremiste asociate acum cu naționalismul), tot își găsește un pic de conținut tehnic, ca simplu derivat de la națiune. În orice caz, nici „patriotism” nu stă mult mai bine. Am auzit adesea râsete în anii trecuți când cineva avea curajul să pronunțe astfel de cuvinte.

  3. Patriotism ? Tare fain ar fi daca ne-am veni in fire si dintr-odata sa cumparam doar produse romanesti. Metoda merge , a fost de succes in Africa de Sud…… dar ei au avut un Nelson Mandela ! Noi ………, ne avem doar pe noi, care ne mai avem …

    • Pai da, sigur …

      Dar noi nu numai ca suntem indiferenti (asta inca ar mai fi cum ar mai fi), ci suntem pur si simplu anti … romani. Da, asta ni se propovaduieste pretutindeni in tara asta: sa ne ferim de nationalism ca de o haina veche si murdara pe care trebuie s-o aruncam la cosul istoriei in numele unor fericite vremuri noi. Romanismul – o prostie ! Nici sa nu ne treaca prin cap !

      Asta in timp ce in tari precum Grecia sau Tucia tinerii (atentie ! zic tinerii) fredoneaza numai muzica autohtona si prefera (nu stiu cum) numai bucatarie autohtona. Cat despre Grecia, vlahii (aromanii) nu exista si nici n-au existat vreodata in aceasta tara !

      La noi, in schimb, s-ar putea sa apara deja romani de-ai nostri care sa catalogheze pana si articolul de fatza ca fiind retrograd, vadimist, pcr-ist, ceausist, si mai stiu eu cum, pentru ca a luat apararea unei identitati nationale care in ciuda atator detractori se incapataneaza sa traiasca. Ce e mai suparator e ca detractorii respectivi, in marea lor majoritate, nu sunt nici unguri, evrei sau tigani, ci romani neaosi.

      De ce grecii, turcii, ungurii sau sarbii (ca sa ma refer numai la natiuni mai apropiate de noi) nu simt ca ,,le cad galoanele de pe umeri” daca simt greceste, turceste, ungureste sau sarbeste, iar noi trebuie sa ne ferim ca nu cumva sa simtim macar o iota romaneste.

      Politic vorbind, accept UDMR-ul ca formatiune si pe ungurii din Romania care o voteaza. Ce nu pot intelege si nu pot accepta este faptul ca sunt romani care au facut-o. Si aici vorbesc de doi buni prieteni, oameni inteligenti si cu studii superioare.
      Asta in timp ce in Balcani (poate cu exceptia Serbiei) nu stiu cate partide aromane exista pur si simplu. Ca de romanii din Ucraina imi e si frica sa scriu.

    • Noi am avut un Corneliu Coposu, un Vulcănescu, un Maniu, am avut chiar și niște ierarhi bisericești dispuși să treacă peste orgoliile lor și peste trufia confesională pentru interesul țării. Am auzit niște lucruri foarte frumoase despre Miron Cristea și viitorul episcop Hossu, care au colaborat „transfontalier” pentru interesele românilor.

      • Personalitati am avut, desigur, insa mai ramane ca exemplul lor sa devina obicei extins la scara macro. Altfel, cu cateva flori, fie ele si dintre cele mai frumoase, ma tem ca primavara va intarzia sa apara.

        Sau, Doamne fereste, s-ar putea sa nu mai apara niciodata !

        Dupa cum poate ati observat, eu am obiceiul sa pun raul cel mare in fatza.

  4. Problema mare. Este un fel de nationalism care renaste in toata Europa. Pour le pire ou pour le mieux, ramina de vazut. Europa de vest fiind invadata as spune de o emigratie care devine greu de controlat, controlat in sensul de a o face posibila.

    Ma bucur ca se naste un curent si in Romania chiar dara natura si nuantele si chair motivele sunt diferite. Am fost de-a dreptul iritata de cartea scrisa de Lucian Boia, De ce sunt romani altfel?,, dincolo de scrisul de calitate mediocra la nivel de jurnalistica care nu e de loc remarcabila, argumentele lui sunt la acelasi nivel, mai mult, sunt sub mediocritate. Aoartibubd unui curent e tributar acestui curent care are putin continut si stil ieftin. Am scris un rapuns la acesta pe Parnassienne passagere, intitulat Mihai Vitezul si Richard Inima de Leu. Boia vorbeste pe ton zeflemitor de melodrama cedarii unei parti din Ardeal in timpul celui de al II-lea razboi mondial, e bine a fost o drama. Sa nu mai spun ca in privinta latinitatii limbii favorizeaza curentul care neaga continuitatea romana pe tertoriiile care le ocupa azi.

    In ce ma priveste, fiind plecata de multi ani, ceea ce citesc ma bucura. Nu poti dezloca o populatie si apoi fiecare individ si fiecare natiune isi are valoarea ei. Trebuie sa iti cunosti valoarea in ceea ce are ea pozitiv, ca sa poti construi, nu poti construi pe ruine pe de o parte. Pe de alta parte cei care se intorc s-au convins poate ca imaginea pe care o aveau despre lumea din afara era iluzorie, irealista. Oricum, nu stiu cine isi poate nega originile oricit de adaptat ai fi in alta tara. Cu cit trece vremea, cu atit imi devine mai drag faptul ca am o alta origine si limba decit cei din jur, desi aici sunt acasa si iubesc cultura aceasta in mod deosebit. Si cu cit trece vremea caut sa fac pe romanii pe care ii intilnesc sa inteleaga ca au un aport de adus si o reponsabilitate fata de natiunea si meleagurile in care au vazut lumina. Si cum spunea cineva mai sus, Redescoper scrierea in romaneste cea ce aproape ca imi pune dificultati pentru moment de a scrie in celelalte doua limbi in care scriu.

    • Contează mult însă cu ce se umple acest sentiment sau cu ce se hrănește. De aceea ziceam că e bun, dar repede riscă să se altoiască pe diverse ramuri mai mult sau mai puțin sănătoase.

  5. Vreau sa adaug aici ca, in ce priveste intoarcerea unori medici, nu stiu care sunt motivele. Ma aflu insa in fata unui caz de care m-am ocupat in calitate de consilier si care ma uimeste prin lipsa de integrita, minciuna, incercarea de a utiliza in favoare personala a oricarei situatii. In momente ca acestea iti vine sa te desociezi de tot ce este romanesc.
    Francezii au facut o erroare, prostie, daca vreti, reducind locurile la facultatile de medicina, introducind un an eliminatoriu, din care doar 5% din studenti merg mai departe. Deci doar 5% pot continua studiile de medicina, ceilalti dupa un an pierdut zic ei, trebuie sa se orienteze spre altceva. Ei bine sunt unii care vin din Romania, ca persoana in cauza, care cred ca francezii sunt prostii. Ei au facut o prostie dar asta nu ii face prostii. Si pentru ca sunt prostii cei care vin au voie sa profite, etc. Mai mult ca a dovedi integritate este o prostie, esti naiv, nu te pricepi la viata si atunci profita si isi fac legea lor. A trebuit sa ii se spuna persoanei „Ecoutez chez nous on respect les lois” si cind pacientii spun medicului asa ceva nu e prea favorizant. Se intoarce si cine stie ce poveste va inventa ca sa explice cauzele intoarcerii. Exista deci si aspectul acesta nefericit si neonorabil daca nu rusinos.

  6. Vreau sa adaug aici ca nu putem trata fenomene complexe intr-o maniera simplista. Cresterea nationalismuluji sau patrotismului, sigur cele doua pot avea definitii diferite, dar a doua poate fi folosita cu acelasi intels ca prima de catre cei care fac parte dintr-un anumit curent.

    Tot asa cum nu se poate crede ca intoarcerea este neaparat de bun agur sau ca s-a facut la o alegere strict personala ori chiar din motive patrotice, motivele s-ar putea sa fie cu totul de alta natura. Aflu ca satenii dintr-un anumit sat au cerut medicului venit din Romania sa plece. De ce nu stiu.

    Si aici sunt aspecte diferite. Pentru unii aceasta a devenit o afacere, aduc medici care cred ca vor cistiga mult intr-un timp scurt dar care nu cunosc limba decit la un nivel foarte limitat si pe de alta parte practicile sunt diferite. Un generalist, in Romania s-a ales mai nou termenul de „doctor de familie” ca in America, si ma tem ca unii dintre romanii uita ca Romania se afla pe continentul european. Generalistul in Franta are o reponsabilitate mult mai mare decit un doctor de familie in Romania, in ceea ce priveste administrarea tratamentelor. Deci si aici este un impediment pentru cel care vine din Romania. Lucurile sunt mai complicate decit simple dar cind cel care vine este pregatit are mult mai multe sanse sa reuseasca, ori cind nu li se face nici un fel de informare de genul acesta sau una minima, sau unii poate nu si-o insusesc nici pe aceea minima pe care o primesc. Uneori se termina trist. Si trist este atunci cind viata unui om poate fi busculata intr-o maniera dramatica de asemenea situatii.

  7. Daca un anumit nationalism, acela pozitiv, sau patrotism se naste in Romania, tant mieux, ar trebui sa ne bucuram si poate ca ceea ce JFK cerea americanilor „Don’t ask what America can do for you ask yourself what you can do for America” ar trebui sa devina o deviza si in Romania. Nu te intreba ce poate face Romania pentru tine, intreba-te ce poti face tu pentru Romania. Numai construind pe realitate, pe o analiza corecta nu pe „analize’ de stiul Lucian Boia, pe o analiza pozitiva, se poate construi mai departe. In privinta acesta poate trebuie amintit ce a spus De Gaulle in momentul in care trupele aliate in frunte cu un batalion francez au intrat in Paris, „Yl y a un pact vingt fois séculaire entre la liberté du monde et la grandeur de la France.”

  8. Sunt si medici romanii care au venit in anumite regiuni rurale, care au fost si sunt indragiti de satenii, care locuiesc la dispensarul din sat si care sunt ajutati de sateni sa se adepteze. O convietiurire fericita, SI ne bucuram. Dar lucurile nu se petrec, in mod general nici intr-un mod automat nici in unul garantat.

  9. Eugen are din dreptate. Si imi place ca da exemple apropiate Romaniei, adica din tarile invecinate. Eu dau exemplu Frantei pentru ca aici am de citiva ani o experienta directa si gandesc cu oarecare profunzime. Nu putem construi daca ne cocotam pe ruine. Daca e vorba de ruine si acelea trebuiesc curatit, sau terenul curatit si apoi reconstruit. Apropos de muzica cineva imi spunea cu ani in urma „Francezii sunt atit de nationalisti incit nu permit decat 5% muzica americana la posturile lor.” I-am raspuns „Si cit la suta de muzica franceza auzi tu la posturile americane de radio.” Era binenteles O,

    Ce gasesc eu deranjant sunt neologismele introduse de cativa ani in limba, neologisme care nu sunt necesare. Dar nici macar nu sunt neologisme. Cuvinte luate direct din engleza acolo unde exista termen romanesc. Imi aduc aminte ca la salonul de carte de la Paris anul acesta, salon dedicat Romaniei, una dintre scriitoare, invitata, spune la un moment dat: „Vreau sa fac un statement” iar eu zic „Nu doamna, e afirmatie si in romana si in franceza asa ca nu stiu de ce face-ti statement la Paris.” Cei din jurul meu, intre care o tinara romanca bibliotecara, au izbucnit in ris si unii dintre ei au zis „Nu-ti mai vine sa ii asculti. Ce scrie cineva ca dumneaei care nu isi respecta limba.” Stimabila nu parea de altfel sa aiba un vocabular impresionant de vreme ce intre altele repeta cuvintul citeaodata fara sa spuna vreodata si uneori.

    • De acord, e mult de lucru/lucrat p-aici, dar această premisă bună – patriotismul tinerelor generații – ar merita apreciat și încurajat, valorificat în folosul țării.

      Cred că modele există (în SUA, în Franța, în Anglia, în Japonia, în Polonia, în Finlanda) și se pot alimenta niște entuziasme sănătoase, căci tinerețea are energia și capacitatea să se entuziasmeze în sensul bun.

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s