Rădăcinile comunismului

Coperta primei ediții (sursa)
Coperta primei ediții (sursa)

Ieri s-a comemorat o dată tristă – din punctul meu de vedere – pentru umanitate, nu doar pentru Rusia: triumful Revoluției din Octombrie, 1917. Iar anul acesta sunt 165 de ani de când s-a publicat Manifestul Partidului Comunist. Așa că musai să ne amintim de binefacerile comunismului. Oricât de obsesive ar deveni, lucurile astea va trebui să mi le rechem din memorie an de an. Sunt repere într-o istorie personală, dar și repere inevitabile ale marii istorii.

La un asemenea „praznic”, mi se pare foarte potrivită lectura Manifestului... Nu l-am mai citit niciodată. Am trăit și sub comunism, așa că, la ce-mi trebuia teoria lui? Totuși, eram curios de unde ni s-a tras. Eram curios de ce Iliescu socotea că eroarea lui Ceaușescu fusese doar proasta aplicare a principiilor.

Fără să-mi verific impresiile cu „autorități” în domeniu, încerc să spun cu ce am rămas după lectura unui text care ne-a afectat în mod fundamental existența ca nație și ca indivizi.

Manifestul este o scriere veninoasă, instigatoare, un adevărat model de propagandă provocatoare și extrem de agresivă. Demonstrațiile logice sunt adesea eclipsate de spiritul revoluționar. De pildă, se spune chiar la început că „istoria tuturor societăților de până azi este istoria luptelor de clasă”. Dar afirmația se însușește în bună măsură prin credință.

Am priceput de la bun început că un comunist trebuia să fie un individ dușmănos, angajat în „lupta de clasă”, adică împotriva tuturor care nu sunt proletari și comuniști. Burghezia – odioasa burghezie – trebuie eradicată prin violență! Deși n-are nici 50 de pagini, textul este plin de termeni din aria semantică a războiului și revoluției. De fapt, revoluția este un concept cheie. Revoluționarul comunist se opune reacționarului de orice altă culoare politică.

Violența care vizează clasa burgheză este una bună, iar eventualele victime nu sunt decât jertfele necesare pentru a putea clădi pe ele lumea omului nou. „Să tremure clasele dominante în fața Revoluției Comuniste. Proletarii n-au de pierdut în această revoluție decât lanțurile.”

Totuși, manifestul merită citit. Există observații interesante vizavi de valorile capitaliste și față de minusurile capitalismului. De asemenea, există observații critice la adresa socialiștilor, care ar fi, se pare, prea puțin radicali, fiindcă încă mai vor să folosească mijloace „pașnice” pentru îndeplinirea dezideratelor.

Religia (cu precădere cea creștină, dimpreună cu morala ce decurge din ea) reprezintă unul dintre marii adversari ce trebuie eliminați. De asemenea, tot ceea ce e „tradițional” devine suspect datorită relațiilor de bună conviețuire cu orânduirea burgheză. Ele au fost compromise și trebuiesc înlăturate și înlocuite cu noua morală comunist-proletară.

Proprietatea privată este unul dintre cele mai odioase concepte. Ea trebuie desființată, indiferent de costuri și de mijloace.

Se impune egalitatea forțată, dictatura proletariatului și supremația statului. Despre stat (cel comunist) se vorbește ca despre un zeu suprem. Iar despre proletari, ca despre armatele sale cărora li se legitimează orice crimă, câtă vreme e făcută în numele zeului. Preoții acestui zeu sunt comuniștii militanți, ideologii și teoreticienii. Ei călăuzesc proletariatul și îl motivează.

Un alt motiv pentru care merită citit manifestul e că se regăsesc în el multe dintre atitudinile și chiar mulți termeni din discursul socialist actual sau din cel al militanților pentru tot felul de emancipări.

Băieții ăștia (Marx și Engels) nu se feresc de cuvinte: forță, revoluție, confiscare, nimicire, expropriere, monopol, desființare, rebel, pedeapsă, despotism, violență, dominație, război civil. O bună parte dintre acești termeni se regăsesc în vocabularul anarhiștilor contemporani.

Lectura e, prin urmare, utilă și revelatoare.

Anunțuri

8 gânduri despre “Rădăcinile comunismului

  1. Amuzant si trist in acelasi timp e ca de-a lungul timpului mari lideri comunisti s-au considerat ca fiind cei ce pun in aplicare doctrina lui Marx, au vorbit in numele acestuia si mai ales au comis orori in numele acestuia.

    Am avut recent curiozitatea de a citi Capitalul, doctrina economica a lui Marx. M-am oprit dupa doua-trei pagini. Am avut discutii si cu alti cititori cultivati si toti s-au lovit de aceeasi problema : daca nu ai solide cunostiinte economice si daca nu esti initiat in filosofia economiei nu poti citi Capitalul. Cartea aceeadupa parerea mea, e pur si simplu imposibil de citit pentru profani. Si atunci cum Doamne iarta-ma puteau sa se revendice de la Marx doi sfertodocti plebei precum Dej sau Ceausescu ? Asta ca sa vorbim numai de spatiul romanesc.

    Am citit si Manifestul Partidului Comunist. Asta-i altceva. E un discurs coerent, usor de citit, o analiza in mare parte lucida a unei stari de fapt. Previziunile sunt insa discutabile. Adica Marx si Engels au vazut bine prezentul lor dar au esuat in ceea ce priveste viitorul.

    Totusi spre deosebire de comunistii activi, Marx nu era adeptul caii de forta, asta din ceea ce am inteles eu. El considera ca societatea capitalista continea in sine germenii propriei distrugeri, ca reprezenta doar o etapa in cursul istoriei care incepe cu comuna primitiva si ca dupa o perioada de apogeu isi va epuiza resursele si va sfarsi ca un organism batran pe ruinele sale ridicandu-se comunismul.
    Marx nu blama in totalitate societatea burgheza sustinand ca ea a extirpat ceea ce el considera nociv in sistemul de valori medieval. Nu-l repudia in totalitate nici pe ultimul sustinand ca relele societatii capitaliste nu existau in cea medievala.

    Apoi demn de mentionat este si faptul ca el vedea revolutia comunista ca producand-se intr-o tara industrializata precum Prusia sau Anglia, nicidecum in Rusia. Pentru ca societatea capitalista insemna industrie pe cand situatia din Imperiul tarist era mai degraba la stadiul medieval, adica al unei economii in mare parte agrare, deci o societate necoapta pentru instaurarea comunismului veritabil care ar trebui sa vina numai dupa ce capitalismul va muri de moarte buna.

    Manifestul comunist se vrea unul profetic. Ce a urmat am vazut cu totii.

    • Nu știu dacă am dreptate ori ba, însă am impresia că acel spirit care se întrevede uneori printre ideile coerente și chiar pertinente ale „Manifestului”, acel spirit a fost cel care a prevalat în ultimă instanță. Și am impresia că toate cuvintele și frazele erau menite să-l mascheze, ca să-i dea o justificare. Dar esența era una malefică.

  2. partidul-stat este un zeu, iar Marx, Engels, Lenin si Stalin sunt profetii sai. va lipseau profetii din text.

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s