Ziua când are să ne fie dor de credința „omului simplu” (de la țară)

Rudolph Ackermann, Domeniu public History of The University of Oxford, its Colleges, Halls, and Public Buildings, London, 1814.
Rudolph Ackermann, Domeniu public
History of The University of Oxford, its Colleges, Halls, and Public Buildings, London, 1814.

Îmi pare că nu-i prea departe ziua aia. Dar mai bine să vă spun, ca să nu vă mai bateți capul, ce precauții să vă luați înainte de a citi acest text. Cum nu dețin o carieră universitară, nici nu sunt un manager de succes, e posibil ca ideile mele să fie contaminate de frustrări și invidii. Așa că, după ce analizați la rece textul, vedeți dacă rămâne vreo urmă de obiectivitate și de realitate în ce spun.

Văd tot mai mult manifestându-se în fel și chip credința legitimată prin diverse realizări care, musai!, sunt deosebite, mărețe, mirobolante. Doctorate excepționale, performanțe manageriale de excepție (avem și școală creștină pentru așa ceva)!, cariere fulminante, cărți publicate, stagii și calificări – toate menite să întărească în nu știu ce fel un presupus statut duhovnicesc. Nu direct, explicit, ci indirect, prin apelul la „autoritatea” unor diplome sau realizări.

Ar fi stupid din partea mea să beștelesc studiile ca atare, după ce le-am apărat, în repetate rânduri, utilitatea. Ar fi urât și nedrept să îi atac gratuit pe unii dintre prietenii, amicii și cunoscuții cu studii serioase, mânați de vocații care i-au împins spre zone în care luptă din greu să supraviețuiască – oameni cu performanțe incontestabile. Dar știm cu toții că există și diplome lipite pe oameni mediocri, însă ăla-i un subiect în care mi-e frică să intru. Vă spuneam la început că s-ar putea să fiu frustrat, nu?

Mai degrabă aș vrea să sancționez o atitudine exclusivistă ce mă tem că va avea drept consecință dorul despre care vorbeam în titlu. Căci, din pricini care îmi scapă (oricât de aproape mi s-ar părea că aș fi la un moment dat de o explicație), într-o vreme chiar credința aceasta a omului simplu era divinizată, transformându-se într-o dictatură a ignoranței și mediocrității. Încă trăim sub imperiul acelor timpuri și cu nefericitele lor sechele.

Din nou, nici cu credința în sine a omului simplu n-am o problemă, ci cu anumite trăsături ce o parazitează în mod abuziv și păgubos: antiintelectualismul, ghetoizarea, subculturalitatea.

De ce să-mi fie totuși dor de această credință care adesea nu se mai vede de sub paraziții care o înconjoară? Ei bine, din cauză că mă tem că această „meritocrație” intelectual-managerială nouă, care mi se pare mie (și, dacă greșesc, îmi asum eroarea mioapă) că se instaurează, se arată la fel de exclusivistă, denigrând credința omului simplu odată cu toate anomaliile pe care le-a născut.

Și mă uit oarecum cu jind în ograda catolică sau ortodoxă, în cea anglicană și, eventual, tradițional protestantă și văd că acolo e loc și pentru călugăr, și pentru căsătorit, și pentru mistic, și pentru activist, și pentru supracalificat, și pentru analfabet. Firește că apar frecușuri între ei, că se manifestă asperități, dar nimeni nu poate contesta nimănui locul în biserică (sau Biserică). Vorbesc aici de autorități, nu de simpla apartenență la o comunitate: există o autoritate a monahului, există una a preotului, există una misticului, există una a activistului, există a teologului și experienței, dispersând aparenta imobilitate a unei autorități unice și incontestabile.

Dimpotrivă, în niște biserici care fac un titlu de glorie din anticlericalismul lor, aceste autorități polarizate nu reușesc să se impună decât excluzându-se și dominându-se reciproc. Iar acum se pare că vine vremea ca carierele academice și cele manageriale, în special, să capete preeminență.

La nivel declarativ, încă mai conteză foarte mult „credința omului simplu”, dar, în realitate, ea mai degrabă încurcă socotelile autorităților. De multă vreme nu cred să mai fi fost ordinat vreun pastor fără patalama. Până și celor care nu li se cereau până acum calificări de specialitate li se sugerează să mai facă o școală, un curs, ca și când doar școlile de teologie ar putea autentifica o misiune spirituală. Studiile teologice au devenit un imperativ mult mai important, uneori, decât vocația.

Chiar și prin bisericile penticostale se pare că ponderea și importanța predicatorilor „neprofesioniști” scade vizibil. Lumea se profesionalizează, iar diploma pare să țină loc și de autentificare comunitară și de autoritate. La fel și calitățile manageriale dovedite în business-uri de succes.

Nu spun că nu va exista mereu un nucleu de „credincioși simpli” și de „credincioși sofisticați” care vor trăi în pace ignorând aceste granițe și îngustimi. Însă anticipez că va sosi vremea când alții vor fi cei luați ca model, în același spirit exclusivist în care era idolatrizată „simplitatea”. De fapt, îmi pare că semințele acelor zile au și încolțit deja. Dar poate apucăm totuși să renunțăm până atunci la atitudinile astea exclusiviste…

Reclame

16 gânduri despre “Ziua când are să ne fie dor de credința „omului simplu” (de la țară)

  1. hmmm… unora le era dor de nunțile de odinioară…
    dar e cam cum zici. eu am iesit din jocul ăsta de-a diplomele…
    nu de mult a trecut la domnul ionel pleșa, pastor penticostal ce a mărturisit că întreaga lui cunoștiință teologică a primit-o o dată în viață de la domnul, direct. era simplu muncitor cu școală profesională. n-am auzit pe vreunul co doctorat să predice și să dea învățătură așa cum a făcut-o el. încă o dovadă că dumnezeu vorbește cînd într-un fel, cînd în altul…

    • Nu știam detalii despre Pleșa, dar știu un penticostal bătrân care, tot așa, era concomitent zidarul satului și teologul bisericii lui. Fără să fi făcut studii în vreo instituție acreditată. Plus că omul e și citit, dar totul numai autodidact.

  2. Facultate de teologie? Cred ca am mai atins noi subiectul asta, sigur am facut-o , e o framantare a mea, veche de cand am terminat facultatea de teologie . Facultate de medicina, merge, de inginerie , de litere, la fel, deja de psihologie scartaie, de teologie ……, merge si ea! Unde ? Habar n-am! Daca e sa te cunosti pe tine insuti, merge foarte bine, e o scurtatura care te ajuta daca nu sa te cunosti cel putin sa te vezi asa cum esti; daca iti cauti o meserie unde nu trebuie sa tragi din greu, chiar ca ,,merge ” si-nca merge bine , cu tine cu tot merge ….!

  3. In curand se implinesc 25 de ani de cand afirm ca prostu’ ca teologia e o insulta la adresa lui Dumnezeu. Mi-am facut (si continui sa-mi fac) dusmani cu afirmatia asta ‘prosteasca’: Creatura isi studiaza Creatorul in mii de volume motiv pentru care avem mii de secte si religii care se bat intre ele pentru dreptul la interpretare, ce ironie! Creatorul se descopera creaturii dupa capacitatea acesteia de intelegere, (strictul necesar pentru rascumparare). Noi, pumnul de tarana, limitat in spatiu, timp si materie cenusie, Il studiem pe Dumnezeul infinit, nepatruns, perfect, creatorul macro si micro-universului, dincolo de dimensiunea noastra limitata, incomensurabil, atotcuprinzator, (ce mai, nici nu putem inventa cuvinte sa-L descriem) studiem si ne dam diplome despre „cunoasterea” Lui, iar apoi ne razboim si ne eliminam pe criteriul „care e mai autoritar sa afirme una sau alta”. Suntem de rasul universului! ahahahaha!

    • Marius, nu împărtășesc scepticismul în raport cu teologia. Dar e adevărat că trebuie recunoscute limitele ei. Dacă alții nu se străduiau să facă teologie, nu aveam nici măcar Noul Testament, nici idee despre Sf. Treime. Astea au venit pe fond teologic, nu prin revelație directă.

      Probabil că una trebuie făcută, iar cealaltă nu trebuie lăsată nefăcută.

  4. Si atunci ce facem cu aspiratia spre mai mult? Nu ar trebui orice om sa creasca, sa se dezvolte? Sau nu e o contradictie intre ce spui in articol si ideea asta?

    • Aspiratie spre mai mult ce? Aspiratia omului spre infinit inseamna aripa franta iar daca vorbim de smerenie, totul se rezolva de la sine pentru ca totul se concetreaza in jurul unei alte vointe, Vointa Suprema : Porunceste Doamnea caci robul tau asculta !

      Aspiratia spre mai mult e definitia capitalismului social .

  5. Si dorinta de a te dezvolta si a creste e tot capitalism? Sa citesti, sa cunosti mai mult, sa intelegi mai mult. Astea ce-s? Sau ce facem cu ele vizavi de omul simplu de la tara?

    • Iti va raspunde Teofil, tu deja dezvolti alte teme de discutie, comentam si ne dam cu parerea strict la ce s-a postat spre dezbatere.

  6. intamplator am dat de acest text, si m-a lasat confuz. din cunostintele mele limitate credeam ca pastorii baptisti sunt obligatoriu absolventi de teologie. asta asa, ca sa dau o masura a amplorii fenomenului descris, din perspectiva anului 2015.

  7. Am aflat de pe site-ul unei școli biblie penticostale din Vestul țării că admite la cursuri absolvenți de OPT clase! Nu mi-a venit să cred, dar era adevărat. Există pastorii cu 12 clase și școală biblică care nu sunt capabili din punct de vedere intelectual să reacționeze corect la lucruri „lumești” precum abuzul sexual al copilului (recomandă ca abuzatorul să fie iubit, dar nu spun un cuvânt despre victimăl), homosexualitate (cred că dacă bărbatul în cauză are o soție frumoasă, și-a rezolvat problema), pornografie și masturbare (neagă că numeroși bărbați din biserică le practică regulat), metodele contraceptive (mărturisesc că nu știu că steriletul și multe anticoncepționale omoară copilașul nou format), abuzul sexual în căsătorie (nici nu pomenesc vreodată de el), violarea unei femei (spun că și ea are o vină, că s-a suit în mașină). Nu că cei care au facultate au învățat acolo despre așa ceva, dar dacă aduci în discuție aceste teme, sunt interesați să învețe. Cei cu 12 clase răspund: „Am Biblia și îmi e de ajuns. Pe mine Dumnezeu m-a chemat să vestesc Evanghelia.” Iar oamenii stau cu inimile frânte pe scaune și îndură predicile lor lipsite de orice legătură cu viața lor și cu zilele noastre. Consilieri nu există în zona lor și, nefiind ortodocși sau catolici, nu au un preot confesor căruia să i se mărturisească și care să-i însoțească pe calea vindecării. Nu așa a conceput Dumnezeu biserica.

Lasă un răspuns la Nu cred că e ușor să fii pastor | Cu drezina Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s