Postat de: Teofil Stanciu | 20/09/2013

Azi pe cine ofensăm?

Autor - Polylerus (domeniu public) http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Profanity.JPG

Autor – Polylerus (domeniu public)
http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Profanity.JPG

Dacă ar fi după mine, aș institui un program zilnic și obligatoriu de ofensare. Într-o zi creștinismul, într-altă zi islamul, într-alta ideologia militantă gay, în alta fundamentalismul ș.a.m.d. Înainte să dați cu baltagul, mai așteptați câteva rânduri.

Mai întâi, a se observa că n-am propus să jignim persoane, ci să ofensăm „-isme”, să zicem așa. Dacă ați înțeles cumva că asta înseamnă să bălăcărim oameni și credințe, atunci vă aflați în eroare. Ofensa se referă, mai nou, la atacul asupra ideilor sau convingerilor altora.

Așadar, nu avem de-a face cu clasica jignire, ce are legătură cu sentimentele, ci cu o chestie ideologică ce vizează exprimarea unui punct de vedere care poate fi foarte bine decent, însă, dacă nu e agreat de poliția actuală a gândirii și exprimării, atunci devine ofensă!

Pe vremea când toleranța presupunea dreptul fiecăruia de a spune orice dorește – iar decența impunea ca acest drept să nu fie folosit în mod bădăran și abject – ofensa ținea, e adevărat, de alte sfere ale vieții. Dar acum poți ofensa prin simplul fapt că gândești altfel și că exprimi acele gânduri.

În acest sens aș dori să ofensez zilnic pe câte cineva și copiii noștri să-și formeze obiceiul de a ofensa, neînregimentându-se docili în corul noii toleranțe, care nu are nimic în comun cu libertatea de exprimare sau cu libertatea de gândire.

Mai adaug ceva. Mizându-se în mod instictiv poate, dar nu e exclus să fie și programatic (și viclean, implicit) pe vechea asociere între ofensă și jignirea persoanei, în prezent, se sugerează că exprimarea unei opinii contrare „ar răni sentimentele” (ca să traducem ad-litteram) celor care cred altfel decât noi.

Răspund la asta că n-ar trebui să fie treaba mea că o idee exprimată decent și articulat în spațiul public rănește sensibilitățile cuiva. Preocuparea noastră comună ar trebui să fie căutarea unui adevăr comun sau măcar a unui compromis acceptabil social. Or asta nu se poate obține ieșind mereu cu sensibilitățile în față, fiindcă astfel se impune o dictatură a sensibilităților ce poate consfiți obligația tuturor de a tăcea în mod arbitrar, în funcție de sensibilitatea zilei.

E adevărat că la această sensibilitate hipertrofiată a contribuit și practica unora de a jigni persoana atunci când nu îi împărtășește convingerile sau ideile. Însă oricât de mulți ar fi jigniții, tot e prea mult să interzici orice puncte de vedere nefavorabile numai pentru a nu avea ofensați în socitate.

Pentru o democrație și pentru o societate sănătoase, riscurile acestor interdicții stupide sunt imense, pentru că se suprimă diversitatea de opinii și se impune o agendă de sensibilități pe care o hotărăsc niște „inițiați” care ajung să fie mai presus de lege, de vreme ce ei înșiși îi stabilesc filosofia.

Problema este însă că acele voci considerate subversise sau „ofensatoare” nu tac, ci mocnesc până când vor exploda la un moment dat și vor face mult mai mult rău radicalizându-se și considerând că normalitatea exprimării opiniilor neagreate este o „cauză” pentru care trebuie luptat. Iar când se ajunge la luptă, regulile nu se mai respectă. Singura variantă care le rămâne „sensibililor” ar fi să impună o dictatură din ce în ce mai autoritară. Poate că spre asta ne și îndreptăm.

În măsura în care dialogul civilizat, fără patimă, fără înjurături este încă o valoare, nu văd de ce ar trebui să avem grijă în primul rând de sensibilități și nu de argumente. Dacă am o părere care vine să contrazică tezele militantismului homosexual nu înseamnă că sunt homofob (ce o fi însemnând aia, că frică nu mi-e de ei, nici nu-i urăsc).

Se poate foarte bine să-ți fie scârbă de manifestarea homosexuală, fără să condamni predispoziția și fără să urăști omul. Pentru cei care nu cred că e posibil, aș invoca un exemplu: poate să-ți fie scârbă de voma cuiva, fără să ai ceva împotriva indigestiei lui și fără să-i urăști persoana. Nu spun că ar fi vreo echivalență, ci vreau să disting cât mai clar între act, predispoziție și persoană.

Dacă interdicțiile puse extremismului sunt justificate inclusiv prin aceea că oamenii care le împărtășesc – în afara psihozelor colective – sunt puțini, interdicțiile născute din sensibilități tind să devină tot mai numeroase și mai cuprinzătoare, fapt care transformă câteva minorități în autorități dictatoriale.

Nu spun că minoritățile ar trebui să fie lipsite de drepturi, nici vorbă! Spun însă că toate aceste drepturi pot și trebuie discutate, contestate, afirmate, negociate, fără să ne pese vreun moment de sensibilitatea ideologică a cuiva. Fiecare să-și rezolve sentimentele rănite pe cont propriu, fiindcă acestea nu sunt răspunderea societății. Orice copil fără „sentimente rănite” de niște părinți nesimțitori (care îi interzic anumite lucruri sau îi impun altele) riscă să devină un monstru. Deci ofensa este o condiție a maturizării. De ce nu ar putea fi și condiție a maturizării sociale și/sau a progresului?


Responses

  1. […] https://drezina.wordpress.com/2013/09/20/azi-pe-cine-ofensam […]

  2. sa ofensam nitel pe autorul celor de mai sus: scrie mesaje cam lungi si nitel anoste; fara sare. Are patima scrisului fara de har.

    • Nici un bai, puteți găsi bloguri mai cu har, că doară largu-i internetul. Oricum, încă nu m-am hotărât dacă nu cumva ar trebui să consider „ofensa” dumneavoastră un compliment.

  3. Eu nu văd nimic anost în postarea lui Teofil Stanciu. Are ceva interesant în ea. Are un ” of „, şi acest lucru este important. O postare anostă este aceea care, deşi autorul nu are nici un ” of ” evident, se întinde, normal, pe orizontală, nejustificat de mult.
    Comentariile, postările, mesajele sau cum vreţi să le ziceţi, de tip 3D sunt rare, şi, mai rari sunt şi cei care le privesc stereoscopic.
    Ca un sfat pentru „of”-ul lui Teofil Stanciu: Majoritatea acestor situaţii apar din cauza principală că, oamenii nu prea îşi dau seama de faptul că: ” Este o mare diferenţă între ELECTRONICĂ şi ELECTRONIŞTI !!! „. Sper să-mi fie bine înţeleasă şi interpretată expresia !

    • Mulțumesc de apreciere. Dar poate că asta o ofensează pe doamna Ana O.🙂

      Nu știam zicerea cu electronica și electroniștii.

  4. […] Continental (dejulevanghelic) 82. Sa Radem Cu Sau Despre Priemierul Ponta (strainisicalatori) 84. Azi pe cine ofensăm? (drezina) 93. BETEL Oradea – Construcția bisericii (2) (lascaupetru) 100. Silvia Tărniceriu […]

  5. In ziua de astazi nimic nu ofenseaza mai mult decit …”adevarul”. Cum il rostesti…cum ai ofensat pe cineva.

    • Aha…

    • Da, fiindcă se consideră că nu mai există un adevăr, iar atunci când acesta este rostit, practic se încalcă vreo 3 reguli deodată…

  6. Dialogul implica in mod automat maturitate, maturitate inseamna sa iei in considerare si faptul ca s-ar putea sa gresesti, sa-ti asumi acest fapt prin acceptarea si alte opinii pentru a proba ceea ce gandesti . Ofensa, ofuscarea , bosumflarea , s.a.m.d., toate acestea sunt pentru cei cu mintea ingusta, merg mai departe, sunt elemente ajutatoare pentru nivelarea gandirii oamenilor . Si , de fapt asta se si urmareste, prin ciomag, prin zambet, prin ofensa, sa se ajunga in acelasi punct, toti sa gandeasca la fel, ca noi ! Care or fi acei ,,noi”? Vom afla cand va trebui sa aflam !

  7. Reblogged this on Persona and commented:
    Teofil Stanciu despre dreptul de a ofensa.
    Absolut de acord.

  8. […] Azi pe cine ofensăm? […]

  9. Imi place articolul d-voastra! Apreciez abordarea! Dar sunt interesat sa stiu daca va referiti la un set legislativ aflat in vigoare acum (si care este acesta?), atunci cand afirmati acestea: „Pentru o democrație și pentru o societate sănătoase, riscurile acestor interdicții stupide sunt imense,„. Va referiti la o lege anume sau doar la problema sensibilitatilor emotionale vs dezbatere/drept la opinie? Cred ca ne-ar folosi foarte mult daca am puncta si cazuri concrete din societate, lasand la o parte un caz particular si personal. Multumesc!

    • Da, mă refer inclusiv la legi. S-a inventat CNCD care pedespește nu doar „discriminarea”, așa cum îi spune numele, ci și „ofensele” verbale. Vânează discursuri și pune taxă pe cuvinte interzise. Mișto de tot!

  10. Nu cred ca ofensa este o conditie a maturitatii ci felul in care o persoana stie sa faca fata, sa primeasca o ofensa. Cineva imi vorbea de stess in urma cu citeva saptaminii culpabilizind doar persona care, dupa ea, cauza-se stresul, da persoana poate fi vinovata dar eu trebuie sa stiu cum sa fac fata stresului, sau sa stiu cum sa primesc o ofensa si sa trec peste ea. Ofensa in sine nu duce la maturitate.

    • Nu, dar fără ea nu există nici posibilitatea de a reacționa la ofensă. Așa cum suferința nu e bună în sine, ci trebuie transfigurată, tot astfel și ofensa nu e bună în sine, dar e un element necesar (cred că, la rigoare, mai putem găsi și altele, dar acesta e unul foarte comun și la îndemână).

  11. Ati punctat foarte bine faptul că „… acum poți ofensa prin simplul fapt că gândești altfel și că exprimi acele gânduri.”
    Opiniile diferite sunt percepute de unii ca judecati efectuate asupra lor si daca mai au si complexe de inferioritate (sau de superioritate) lucrurile se complica atat de mult incat cu greu se mai pot linisti spiritele, odata incinse.

    As adauga ca sensibilitatea hipertrofiata a celor care nu ne permit sa gandim altfel decat ei, ci sar in sus ca i-am ofensat prin convingerile noastre, se datoreaza propriului lor deficit narcisic care reclama o nevoie continua de a fi aprobati si admirati si nu suporta nici cea mai vaga urma de critica, nici macar constructiva.

    • E o posibilă explicație psihologizantă. În orice caz, e clar că ceva nu-i în regulă când omului îi sare atât de repede muștarul, indiferent de motiv.

  12. io zic să-i ofensăm pe toți ca să nu-i discriminăm.

    îmi place cum unii sunt ofensați cînd sunt prinși off side pe cînd își impun tarele culturale, religioase, sociale, etc.

  13. Oare Lenin spunea?: Ofensaţi! Ofensaţi! Ofensaţi!🙂


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: