Postat de: Teofil Stanciu | 08/09/2013

Bătălia pentru muzică

David cântând la harpă (domeniu public) http://en.wikipedia.org/wiki/File:David-harp.jpg

David cântând la harpă
(domeniu public) http://en.wikipedia.org/wiki/File:David-harp.jpg

N-am tupeul să încerc vreo definiție a muzicii, însă cred că pot spune cu destulă îndreptățire, după mai bine de jumătate de mileniu de muzică „grea”, că muzica e mai mult decât „ceva care ne gâghilă în mod plăcut urechea”.

Altfel spus, deși muzica ca divertisment (cafonia e intenționată) este la mare trecere și s-a creat și se întreține iluzia că acesta ar fi singurul rol acordat muzicii, nu-i nici pe departe așa. După cum o știu foarte bine toți cei care se ocupă de această industrie. Credeți că degeaba fabrică ei vedete și investesc bani gârlă în viitoare melodii de top?

E știut – și exploatat – faptul că muzica e în stare să ajungă la niște straturi ale sufletului omenesc unde nu prea se poate ajunge pe nicio altă cale. Puteți verifica asta ascultând anumite piese muzicale ce vă schimbă dispoziția. Cu puțină pricepere și oleacă de insistență, se pot induce stări și afecte mai de durată. Ați auzit, probabil, de meloterapie (ăsta-i un exemplu blând).

Un alt exemplu notoriu pentru capacitatea muzicii de a transmite o anumită stare îl reprezintă coloana sonoră a filmelor. Cu siguranță că rolul imaginii este covârșitor, dar nu se poate subestima contribuția muzicii la un film de groază, la unul romantic sau la unul de acțiune. Încercați, fără sonor, orice film pe care-l știți bine.

În mediul bisericesc evanghelic (și nu numai), nu se prea cântă exclusiv cu instrumentele (excepție fac poate fanfarele – însă acestea cântă adesea piese din repertoriul cunoscut și comunitatea fredonează reflex și cuvintele), ci se pune mare preț și pe versuri.

Acest fapt are o istorie considerabilă în spate. Se spune că succesul reformatorilor în anumite zone ale Europei s-a datorat și imnologiei care făcea accesibile unui public larg o seamă întreagă de învățături mult mai greu de asimilat doar pe calea predicării. Sunt cunoscute cazurile celebre ale lui Luther și Charles Wesley, care au compus repertorii întregi, dar ei n-au fost singurii.

Cântecul circulă ușor din gură în gură, versurile rimează, iar muzica face ca mesajul să fie recepționat mai amplu, grație asocierii dintre melodie, rimă și idee. Nu vi s-a întâmplat să nu puteți scăpa de o melodie zile sau săptămâni întregi? Am auzit (mai ales când vine vorba despre chestiuni sentimentale) nu o dată aruncate în discuții argumente culese de prin șlagăre celebre – nici nu conta dacă sunt logice sau nu, ci erau tratate ca având autoritate. Oamenii se regăsesc în cântecele reușite și se identifică cu ele. La luptă, se foloseau cântecele patriotice, inmnurile naționale; la defilări, se cântă marșuri.

Dar muzica face parte din închinarea iudeo-creștină încă de pe vremea Tabernacolului din VT. Psalmii, spun cunoscătorii, se cântau. Bisericile creștine au fel și fel de dovezi care atestă vechea lor legătură cu muzica: de la nume (Roman Melodul) la instrumente (orga cu tuburi din biserici protestante sau catolice) ori la genuri muzicale (muzica bizantină sau gregoriană).

Ar fi interesant de văzut în ce măsură cântările reprezintă și totodată implementează o teologie. Sunt convins că, așa cum mentalul social este marcat de ceea ce se cântă în mediul laic, tot astfel teologia populară este formată în bună măsură și de ceea ce se cântă în biserici, nu doar de ceea ce se predică. Versuri din cântări sunt folosite, ocazional, ca argumente în predici sau cuvântări.

Orice schimbare semnificativă de teologie a avut un puternic impact și asupra muzicii, fapt ce e de așteptat să se repete. De pildă, muzica gregoriană poartă numele unui papă reformator, care a dus spre Occident muzica bizantină. Chitara a fost oficializată în Biserica Catolică de Vatican II, zic unii. Iar despre protestanți deja am vorbit.

Până și instrumentele agreate spun câte ceva despre profilul teologic al unei epoci și cel al unei comunități. Acordeonul și chitara nu necesită îndeobște rafinamentul muzical pe care-l presupune pianul sau violoncelul. Fanfara se pliază pe un spirit triumfalist mult mai bine decât o orchestră simfonică sau un grup orchestral. Harmoniul e un fel de pui de orgă, pentru uzul bisericilor mici. Saxofonul poate produce mult mai mulți decibeli decât flautul. La toate aceste caracterizări se pot adăuga niște nuanțe, dar cred că, dacă sunteți puțin familiarizați cu chestiunea, ați prins ideea.

În opinia mea, cum nu există un standard componistic sau teologic pentru cântare, repertoriile muzicale ale bisericilor evanghelice sunt dintre domeniile cele mai sensibile la modificarea tendințelor teologice dintr-o comunitate. Melodiile ating resorturi adânci ale ființei, versurile devin purtătoare de semnificații teologice și/sau existențiale și, fără-ndoială, marchează gândirea și simțirea evanghelică, chiar mai mult decât ne dăm seama. Nu e, așadar, de mirare că bătălia pentru muzică este permanentă, iar, uneori, înverșunată.

Prin urmare, numai ignoranța ne-ar putea face să credem că lupta se dă între tradiționalism și inovație, între tineri și bătrâni, între gusturile unora și altora. De fapt, adesea chiar așa se întâmplă, însă dintr-o neglijare (nu știu dacă voluntară sau involuntară) a adevăratei mize. Accentul ar trebui să cadă pe teologii sau filosofii de viață. E foarte bine să fii precaut ca să nu te trezești că ajungi să cânți în corul new-age-ist al veacului.

Să nu se creadă însă care cumva că dau apă la moară stilului perceput ca „tradițional” (care, adesea, nu trece de vreo 50 de ani, cel mult). Sunt și acolo destule năstrușnicii teologice, de la erezii panteiste („El e crinul cel din vale…”) până la absolutizarea unor experiențe personale mai degrabă marginale în creștinism.

Vreau doar să subliniez că nu degeaba muzica stârnește atâtea pasiuni și că, totodată, energiile nu merită cheltuite pe impunerea sau contestarea unor stiluri noi sau vechi, ci ar merita orientate spre problema de fond, care este, în esența ei, una teologică. Problema stilurilor sau genurilor mi se pare cea mai simplă: ar trebui să-și afle cam toate (excludem de aici satanismele și alte bazaconii) locul lor în închinarea bisericii, ce ne tot batem capul?

Texte cu subiect asemănător:


Responses

  1. […] Bătălia pentru muzică […]

  2. […] în cazul în care există așa ceva. Cum ții echilibrul între bătrânii care disprețuiesc muzica tinerilor și tinerii care o disprețuiesc pe cea a bătrânilor? Cum te raportezi la tineri și cât timp le […]

  3. […] în cazul în care există așa ceva. Cum ții echilibrul între bătrânii care disprețuiesc muzica tinerilor și tinerii care o disprețuiesc pe cea a bătrânilor? Cum te raportezi la tineri și cât timp le […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: