A început, cu vreo 20 de ani mai târziu decât s-ar fi cuvenit, vânătoarea torționarilor comuniști. De știut, știam despre ei încă de multă vreme (despre Pleșiță cred că am aflat de mai bine de zece ani, iar omul vorbea dezinvolt pe la tv), dar nu s-a întreprins niciun demers concret de sancționare.
Iliescu ar fi fost cel ce putea da semnalul, fiindcă îl asculta și Securitatea și justiția, pe vremea lui. Dar n-avea cum s-o facă. Constantinescu și CDR-ul n-ar fi putut face nimic, fiindcă s-au trezit sabotați, legați de mâini și de picioare, niște looseri predestinați să compromită imaginea partidelor istorice și a dreptei. După aceea a venit Năstase, care, fiind odraslă socialistă nu avea niciun interes să-și bată cuie în talpă. Băsescu a fost o struțo-cămilă.
Dificultatea a ceea ce pare să se întâmple acum – de nu cumva o fi praf în ochi – are mai multe cauze. Prima dintre ele este aceea că până și acum, comunismul și-a păstrat o imagine mult mai simpatică și dezirabilă decât nazismul, diabolicul său frate geamăn.
Dacă neonaziștii sunt asociați în genere cu o formă de dereglare socio-psihică, comuniștii sunt adesea percepuți ca niște idealiști, ca niște utopiști aproape simpatici. Așa că, la nivel de PR, comunismul stă net superior prin comparație cu nazismul – regimul criminal de la cealaltă extremă.
Același PR foarte eficient reușește să arunce într-un con de umbră unul dintre textele fondatoarea ale comunismului: Manifestul Partidului Comunist – un document ce incită explicit la ură, la luptă și, dacă-i nevoie, la crimă pentru „cauză”. Dacă ar apărea într-un ziar sau într-o carte un text similar scris azi, autorul lui ar intra repede în vizorul tuturor străjerilor pentru diverse drepturi și ar fi linșat mediatic.
N-ați remarcat că pe homosexuali sau pe alți „minoritari” n-ai voie să-i mai atingi nici cu o floare? Ei bine, citiți Manifestul Partidului Comunist și o să descoperiți adevărate strategii revoluționare – cu victimele necesare, oricât de multe – totul justificat ideologic. Toți „dușmanii de clasă” trebuie înlăturați și, dacă e nevoie, uciși, pentru ca să învingă „cauza comunistă”.
Astfel, deși au un text fondator cu conținut mai mult decât „ofensator”, comuniștii pozează în vizionari și rebeli simpatici, niște neînțeleși care vor binele omenirii, dar nu-l pot pune în practică din cauza capitalismului rapace.
Pe urmă, un al doilea impediment este acela că, spre deosebire de crimele naziste care s-au concentrat pe un interval de timp relativ scurt, crimele comunismului s-au întins pe intervale mari, iar pe urmă, nu au fost date în vileag, ci mușamalizate și îngropate.
Naziștii au avut mult mai puțin timp la dispoziție pentru a șterge urmele. Iar peste ei au venit niște oameni care, de bine de rău, voiau să denunțe crimele, nu să le justifice sau să le ascundă sub tone de documente.
Ofițerii germani care s-au ascuns prin țările sud-americane au fost urmărit de stigmatul întregii civilizații occidentale. Ofițerii de securitate care s-au dat la fund au purtat doar o vină vagă, fiind prea multe lucruri care nu se știu cu exactitate.
Mai rău decât atât – cel puțin pentru cazul particular al României – martorii care trăiau încă în număr mare imediat după 1990 au murit și nu mai pot constitui un grup de lobby moral, ca să zic așa.
Bătrânii care încă mai sunt în viață și povestesc cum erau tratați pot fi lesne suspectați – de o societate mult mai indulgentă acum cu criminalii comuniști din trecut – că ar căuta răzbunare, fiind o mână de inși răzleți, câți au răzbit până către 80-90 de ani, din ce în ce mai nesemnificativi numeric.
Martorii erau importanți în acest „proces al comunismului” pentru că ei puteau să compenseze întrucâtva lipsa dovezilor. Marii torționari au șanse considerabile să scape, fiindcă e puțin probabil să fi fost fotografiați, înregistrați sau să se fi consemnat în scris faptele lor în arhivele pușcăriilor. Așa că numărul mare al torturaților gata să depună mărturie ar fi putut dovedi amploarea răului săvârșit. Iar asta era o victorie morală necesară.
S-a mai pierdut însă un alt element important pe care l-am și amintit în treacăt: predispoziția socială pentru înfăptuirea dreptății. Chiar dacă nu cred în tribunalele poporului și n-aș opta niciodată pentru execuții publice fără judecată, totuși consider că atmosfera unei perioade are mare importanță.
Dacă se demarau procese ale torționarilor la începutul anilor ’90 sau chiar în 1997, după instalarea CDR-ului la conducere, exista un fel de presiune socială care să-i determine pe administratorii justiției să urmărească dreptatea. Aceștia ar fi fost conștienți – judecători, procurori și avocați – că pe urmele lor apasă răspunderea unor verdicte așteptate de o țară întreagă.
Însă, după tot circul ultimilor ani, treaba asta cu vânarea torționarilor pare mai degrabă un subiect de presă fabricat pentru a ascunde cine știe ce manevre politice subterane – sper să nu fie așa.
Vreau să mai fac doar precizarea că nu sunt avid de sânge, nici nu vreau să fie răzbunați martirii (fiindcă atunci ar deveni numai niște victime dintr-un lanț al crimelor și răzbunărilor succesive). Dar cred că, în momentul în care sunt date în vileag niște fapte, se vede că ele nu reprezintă cazuri izolate, ci sunt integrate într-o acțiune sistematică a unei orânduiri politice criminale. Și că justificările, oricât de nobil ar suna, nu pot legitima nenumăratele crime săvârșite în numele și din pricina comunismului.
Despre naziști se știe că au ucis în jur de 6 milioane de evrei. Despre comuniști nu se știe câte victime au adunat, deși sunt mult mai numeroase. Însă exactitatea funcționează, în primul caz, ca un stigmat justificat pentru orice neonazist, pe când imprecizia genocidului din tabăra cealaltă (dimpreună cu PR-ul eficient) funcționează ca un permis de bună purtare pentru orice neocomunist.
Cu drezina 
Reblogged this on "Politichie" actuala.
Hai sa-ti zic ceva interesant, eu cred ca-i vor condamna, pentru ca trebuie sa ,,se faca ceva” si se va face dar , exista un dar, ar fi buna interventia unui jurist, peste varsta de 70 de ani, o pedeapsa de genul acesta nu se mai da cu executare, intelegi de ce s-a tot amanat, au atins ,,bobocii” respectiva varsta! Scaderea din nu stiu ce drepturi civile, mare branza, prin ceea ce se-ntampla ei nu fac decat sa serveasca regimul caruia i-au jurat credinta… Asa ca, din nou praf in ochii prostimii !
Procesul Nastase si Becali au fost doar divertisment de antrenament, obisnuirea vulgului cu spectacolul…Prietene, mai mari decat acestea vei vedea !
Iata ca la evrei prescrierea nu se prea aplica. Au urmarit zeci de ai criminali nazisti prin America de Sud si pe unii i-au adus in fata streangului. Iar in prezent se planga atunci cand afla cu un sontorog nazist a murit recent pe la vreo suta de ani fara sa-l descopere nimeni cand traia si mai ales, fara sa-i faca nimeni felul.
..Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”.
La noi, unul ca Visinevschi, are suficienta energie si convingere de sine prin anul 2013 sa sara cu pumnul la jurnalistii care-l intrebau despre trecutul sau. Probabil sa nu uite de anii tineretii.
Poate ca n-as fi de acord cu streangul in cazul acestuia. Poate mai nimerit ar fi un vot de blam public, o aratare cu degetul asa pentru generatiile mai tinere. Si victimele noastre au dreptul la memorie nu numai victimele altora.
Persoana lui contează numai în măsura în care întruchipează un rău săvârșit. Există torționari care și-au arătat părerea de rău. Unii au ajuns ei înșiși torturați pentru că au trecut de cealalată parte. Important ar fi să se afle că s-au întâmplat toate astea. Să nu se uite martirajul unora în lupta împotriva comunismului, nu a unor accidente nefericite de aplicare a ideologiei, ci a ideologiei comuniste în cea mai sublimă formă a ei.
Da, dar asta nu a dat niciun semn de regret dupa cum ati vazut. In astfel de situatii, personaje ca acestea devin vrand-nevrand simboluri pentru un regim apus de ceva vreme. Visinescu reprezinta epoca cea mai intunecata a sistemului comunist de la noi: perioada de dinaintea lui Ceausescu, si, mai rau, cea de dinaintea plecarii trupelor sovietice. Daca are acum 88 de ani ar trebui sa se fi nascut pri 1925. Deci la moartea Tatucului in 1953 ar fi avut 28 de ani. La moartea lui Dej in ’64 ar fi avut 39 de ani. Ca tortionar nu-i o varsta frageda. Dar ca personaj reprezentativ pentru un sistem de opresiune, ar fi (cel putin pentru timpurile moderne). Mai ales daca nu esti de o inteligenta iesita din comun cum pare a fi cazul personajului la care m-am referit. Pentru ca nu-i un Mengele, nu ? Deci nu putea fi un personaj central, de fortza, al sistemului. Dar in prezent, e unul dintre putinii ramasi in viata. Si astfel capata o importanta (cel putin mediatic) cu poate nu a avut nici in perioada sa ,,de glorie”.
Iar cand un astfel de personaj sare la bataie pentru ca i se pun intrebari cu privire la trecutul sau (e adevarat cam incomode ca altfel nu se poate), gestul lui cantareste foarte mult. Mai mult decat tortionarii pocaiti. Adica e mult mai impresionant in contextul de fatza unul care NU se pocaieste decat unul care se pocaieste.
Problemele acestea le-am discutat cu cineva drag mie acum 4 sau 5 ani , uite ca se-ntampla ! Nu trebuie sa fii prea destept ca sa iei pulsul lucrurilor, cand cineva spune ceva, uita-te in jur sa vezi ce se intampla , de obicei se intampla la cateva luni dupa ce se spune, nu asta este important, cu acest principiu de-a urmari ajungi dupa catva timp sa intelegi matrita dupa care lucreaza, si stim amandoi, nu sunt chiar atat de destepti, problema e cu gasca de prosti care-i asculta, gasca asta la nivel macroeuropean e intreg poporul roman!Ca si intelectualul, cel care ia mita de fapt care se demite, tot in gasca il incadrezi, doar e putin mai rasarit!
Firește că au fost protejați și că acum nu mai plătesc. Dar, cum spunea și în text și în alte comentarii, măcar să se știe că ce au făcut ăia e rău… și tot ar fi o realizare. Desigur că mesajul subtil – cum că se poate să faci răul fără să plătești – se înțelege foarte repede și foarte precis, însă asta va lucra împotriva societății nostre pe termen lung. Asta e, ne săpăm groapa în viitor.
Aș lua în calcul niște detalii cum ar fi:
– faptul că victimele naziștilor au fost categorii ale populației foarte ușor de identificat: evrei, țigani etc.
-reușita vânătorii de naziști se datorează în mare parte efortului unor membri ai uneia din aceste categorii (evreii) la care occidentul a fost mai mult spectator
-reparațiile sunt și ele dependente de cine a făcut efortul de a se lupta pentru ele (nu prea auzi de țigani despăgubiți pentru holocaust)
Toate astea și altele asemănătoare îmi spun că deosebirea dintre reacția generală la nazism față de cea la comunism nu este nu este foarte mare. Forța (nu neaparat fizică sau militară) de reacție unei categorii de victime sau alta face diferența
Problema forței de reacție, cum îi zici tu, anticomuniste e că a trecut suficient timp peste ea încât să fie decimată. Și aș mai adăuga eu un element: impactul emoțional după război a fost mult mai mare, pentru că exista o catastrofă recentă. Impactul emoțional al atrocităților comuniste s-a consumat în cuante întinse pe perioada a vreo 50 de ani. Primii dizidenți ruși au ajuns în Franța destul de devreme, dar au fost discredidați de Partidul Comunist Francez, cu sprijinul unora ca Sartre.
,,Despre naziști se știe că au ucis în jur de 6 milioane de evrei. Despre comuniști nu se știe câte victime au adunat, deși sunt mult mai numeroase.”
Pai numai in Ucraina, si numai intr-un an de zile se stie ca Stalin a ucis prin infometare circa 7 000 000 de oameni.
Un lucru e cert dincolo de controversa cifrelor: in dreptul comunismului numarul de victime este mult mai mare decat in dreptul nazismului. Cu toate acestea, saptamanal pe Discovery sau National Geoagrafic (ca sa dau doar doua exemple de posturi cu mare extindere) nazismul ,,beneficiaza” de o mediatizare saptamanala pe cand comunismul de tot atatea ori cate degete avem la o mana intr-o perioada de poate mai mult de un deceniu. Iata, deci, o prima disonanta.
De ce se intampla asta ?
Poate pentru ca Occidentul a suferit doar din cauza nazismului si nu a comunismului.
Poate ca ultimul e mult mai pervers decat primul. A se compara Hitler cu Stalin. Deja pe marginea celor doua sinistre personaje se pot scrie biblioteci. Nu vreau sa spun ca unul era neapara cu un IQ superior celuilalt dar Stalin avea deja mai multe victime in URSS decat avea sa faca Hitler in lagarele de concentrare din timpul razboiului, avea sa faca mai multe victime decat Hitler in timp ce se derula razboiul, si mai avea de ,,lucrat la greu” si vreo opt ani dupa terminarea razboiului cand ,,si-a luat zborul pe alte meleaguri” intr-o mare de lacrimi care nu cred ca erau toate de crocodil. Si a fost plans de multi rusi, si a fost plans si prin tarile ocupate de unii si poate a fost plans si de unii comunisti occidentali. In Rusia poate mai e plans si astazi de unii pe care probabil nu-i deranjeaza nimeni nici cu o floare desi se pare ca ar avea pe constiinta mai multi rusi decat Hitler si Napoleon la un loc. Asta in timp ce in Germania un neonazist poate sa fie bagat la mititica pentru o svastika purtata pe umar sau pentru un ,,Heil Hitler !”. Deci Stalin l-a depasit pe Hitler nu numai in confruntarea militara. L-a depasit si la numarul de victime facute si, ca un paradox, si la popularitate.
Avem partide neonaziste in Europa Occidentala ? Nu prea. cel putin nu stare de legalitate. Avem partide comuniste in Europa Occidentala ? Mai peste tot, si uneori, cu sanse de a se situa destul de bine pe scena politica.
M-as dezlantui eu mai tere dar ma opresc momentan aici.
E un subiect de meditat pentru ca e una din marile nedreptati ale istoriei recente. Asta pentru ca unii considera ca in comunism se mai poate trai dar in nazism nu.
Si ar mai fi un aspect: nazistii, in putinul timp cat au avut puterea, au reusit sa supere pe toata lumea: atat evrei cat si crestini, atat nationalisti din tarile ocupate cat si internationalisti comunisti, atat pe capitalistii anglo-americani cat si pe comunistii sovietici. In aceste conditii nu-i de mirare ca ,,au fost rapid aruncati la lada de gunoi a istoriei” si astfel, in prezent, nu-i nicio problema sa condamni nazismul si sa faci o suta de filme pe luna, artistice si documentare, despre cat de rai au fost adeptii acestui curent.
PS: Recomand a se urmari Povestea sovietelor” un film facut de un regizor lituanian ce a starnit multe patimi in Rusia. O Rusie in care, in prezent, exista puternice miscari neonaziste ? Ciudat, nu ?
Da, aveți dreptate cu „timpii de antenă” alocați nazismului și comunismului. E aproape un eveniment când prinzi un documentar bun despre estul comunist. Răul comunist a fost mai discret și mai pervers, mai insinuant.
E unul din marile motive pentru care comunismul a fost mai odios decat nazismul, daca e sa folosim neaparat termeni de comparatie intre cele doua sisteme.
Si ar mai fi o explicatie:
Occidentul cu intelectualii lui cu tot, se poate ,,spala pe maini” mai usor de nazism decat de comunism.
Cei cu simpatii de extremă dreaptă au fost puși destul de rău la zid (Heidegger, Celine, Noica, Eliade, Cioran etc.). Cei cu simpatii de stânga au luat Nobel sau au devenit un fel de zei-cult: Sartre, Blecher, Picasso etc.
Departe de mine gandul de-a te lauda dar aproape intodeauna cand scrii ori im dai de gandit ori ma pui pe-o pista de gandire! Hai s-o luam incet, incet, incepand cu tratatul Ribbentrop- Molotov ! Ce s-a urmarit prin acest tratat avand in vedere ca la acea vreme conform unor legi internationale, Germania nu avea voie sa detina armata proprie? Surpriza, prin acest tratat cele doua mari puteri si-au impartit zonele de influenta. Socotelile le-au fost stricate de americani care au vrut si ei o parte din felie, se stie, Pearl Harbor a fost o cacealma , serviciile secrete americane stiau ce se intampla in Pacific dar trebuiau sa intre cumva in razboiul legal! prin aceasta strategie Germania trebuia sa fie eliminata dar sa nu uitam , chiar daca au fost judecati capii prin renumitul, prea renumitul proces de la Nurnberg, multi ani dupa razboi Germania a fost condusa de structurile S.S! De cealalta parte, Capitalismul da mana prieteneste cu comunismul iar de-aici incolo musamalizarea atrocitatilor comuniste a fost si este un obiectiv principal, face parte din marea strategie de conducere a lumii!Vorba lui Stalin, ucide 100 de oameni si ti se va ridica in cap tot Mapamondul, ucide 1 milion si nu te va crede nimeni !
Ajunge deocamdata, v-ati gandit vreodata ca cele doua razboaie au fost instrumentate de niste minti luminate, v-ati gandit vreodata de ce Elvetia , in buricul zonei de conflict ramane totusi un stat neutru? Cat despre rusi, cum de au aparut din senin marii oligarhi, cum de s-a farmitat Uniunea Sovietica fara prea mari batai de cap? Vedem si noi ceea ce vedem si ne ne punem doar niste intrebari puerile care raman puse si-atat .
Cel de-al Doilea Razboi Mondial ridica si acum multe, multe, intrebari in ciuda intoarcerilor pe toate fetele la care este supus pe plan mediatic. Si desigur ca nu mi le voi pune eu pe toate aici. Dar as pune cateva.
Mai intai eu as merge mai inainte de pactul Ribbentrop-Molotov. As merge chiar inainte de 1933, an in care Hitler a ajuns la putere. Se stia inca de pe atunci ce tip de discurs avea acest lider, in genere politica lui de dupa castigarea puterii nu a surpris pe nimeni. Era impotriva evreilor inca de atunci, promitea germanilor lupta impotriva a ceea ce li se impusese dupa Primul Razboi Mondial, deci era cam pus pe hartza din start. Pana la Ribbentrop-Molotov a depasit linia Rinului, a ocupat Austria si apoi Cehoslovacia. Deci nu numai ca avea armata dar iata ca a si folosit-o. Si ca s-o foloseasca trebuia mai intai sa o formeze. Si a format-o intr-un timp record dupa dezastrul din 1918.
A propos, cati isi pun intrebarea cum a reusit Hitler in cativa ani sa-si faca o armata care aproape va pune Europa pe butuci in conditiile in care preluase un stat cu o situatie economica precara ? Si mai permite sa organizeze si niste Jocuri Olimpice prin ’38.
Apoi vine tratatul Ribbentrop-Molotov. Si Europa tace. Cum o facuse si pana atunci. Sau nu se agita prea tare. Si Hitler cu Stalin isi impart apoi Polonia. Si Europa ii declara razboi lui Hitler. Nu si lui Stalin. Ultimul il ajuta pe Hitler sa cucereasca Europa din Franta pana in Norvegia trimitandu-i trenuri intregi cu materii prime. Fapt uitat de Occident la Nuremberg.
Numai ca Hitler se crede deja stapanul lumii si i declara razboi lui Stalin. Aici, dupa parerea mea ,,s-a rupt totul’’. Ce s-ar fi intamplat daca primul nu l-ar fi atacat pe ultimul ? Cum s-ar fi scris istoria Europei, inclusiv a noastra daca Hitler si cu Stalin ar fi ramas prieteni ?
Iar legat de faramitarea fostei Uniuni Sovietice … Poate doar ,,s-au desfacut” mai mult cum face sarpele cand vrea sa inghita o prada de doua ori mai mare decat capul sau. Sau, precum alta reptila, crocodilul, s-au ,,dat la fund” ca sa apuce de picior prin surprindere si fara putinta de scapare, o prada pe care o ravneau demult. Daca urmaresti fenomenul fotbalistic cu siguranta ai auzit de clubul Chelsea si de patronul sau rus. Si cred ca ai deja un inceput de raspuns.
Uite un popor destept. Incearca toate variantele posibile si invata din greselile trecutului. Nu ca nemtii si japonezii: cu capul inainte.
Dar daca m-ai pune sa aleg unde as vrea sa traiesc: Rusia pe de-o parte sau Germania ori Japonia pe de alta, as alege una din ultimele doua fara prea mult timp de gandire.
Florine, vezi că trebuie să spui cui te adresezi, că ne simțim măguliți și eu și Eugen. Iar pe urmă ne spui că vorbeai, de fapt, cu frate-tău 🙂
Magulit ?
Imi pare rau, eu ma simt chiar frustrat.
Domnilor, mie mi se cuvin osanale precum cele ale marilor lideri comunisti. Ma mir cum de nu v-ati prins deja !
PS: ,,Fetze zambitoare” …. cat mai multe ,, ,,fetze zambitoare” ….
Așa-i, e greu să împarți laurii cu cineva. Simt eu pe pielea mea 🙂 😉 😀 😛 (Am pus toate fețele zâmbitoare pe care le știu, așa, ca să fie destule)
Hai sa-ti mai zic ceva , nu demult am meditat pe problema aceasta , mai am nevoie de niste informatii ca sa ma edific,poate ai si tu niste informatii ca sa nu caut aiurea:
Statul Evreu a luat fiinta in 1948 prin cumpararea de terenuri de catre marii magnati evrei din Diaspora! Cel care a cumparat mai bine de jumatate din teritoriu si l-a donat pentru constituirea statului poarta numele de Rotschild, unul dintre cei mai bogati evrei din America, el sustine ca a fost si-n lagarele naziste si de-acolo i-ar fi venit ideea de-a investi in industria armamentului.
Acum fii atent, mergem departe in Istorie, in timpul razboiului de secesiune, pentru a putea sa sustina cheltuielile de razboi, Nordul s-a imprumutat de la Banca Rotschild cu filiala din Paris iar Sudul la aceeasi banca dar cu filiala in Londra. Dupa razboi, ca sa scape de criza economica au facut din nou imprumuturi la aceeasi banca iar de-atunci SUA este datoare vanduta Bancilor! Prima intrebare, exista vreo legatura intre omul Rotschild si Banca care-i poarta numele? A doua intrebare: cand a inceput acest om sa cumpere pamanturi pe teritoriul statului Israel, inainte de al doilea razboi mondial, sau cand i-a venit ideea constituirii statului, pentru ca al doilea razboi a le-au oferit oe tava evreilor toate pistele pentru a se constitui intr-un stat?
Si mai e un semn de intrebare foarte dureros, au murit 6 milioane de evrei, s-au instrumentat toate oportunitatile si tot ce e posibil pentru a se recreea tara poporului ales. Bun, cum populezi aceasta tara cand se stie clar, evreul are o zicala, ubi bene ibi patria, unde mi-e bine acolo e tara mea? Cum produci un exod in masa a unei populatii spre o zona prestabilita? Ce zici, a avut Hitler un rol hotarator in aceasta? Au murit 6 milioane iar ceilalti au inteles mesajul: s-au dus in Tara Sfanta! M-am cutremurat cand m-am gandit la asta, parca nici nu-mi doresc sa descopar vreodata ca am avut un rationament corect !?
Pai si eu am auzit cate ceva legat de ceea ce spui.
Legat de Rotschild una si aceeasi persoana cu Banca … Se pare ca da. Eu stiu ca Rotschilzii s-au ridicat in timpul lui Napoleon. Sau imediat dupa epoca acestuia. Cred ca anul 1815 e unul hotarator pentru aceasta familie.
Apoi privitor la scenariul de care amintesti, nu stiu ce sa spun. Mai bine zis nu pot avea o opinie ferma. Dar cred ca Hitler nu s-a ridicat pur si simplu din ,,tarana”. Poate ca el n-a facut parte dintr-o conspiratie dar parca s-a dorit sa ajunga unde s-a ajuns. In orice caz te uiti la marii castigatori de dupa razboi: Stalin si-a marit imperiul. S.U. A. la fel, in timp ce imperiile traditionale englez, francez, olandez se reduc pana aproape de disparitie. Si dupa incercari interbelice esuate, se formeaza si statul Israel. Germania si Japonia ajung si ele bine dar numai sub aspect economic. Militar sunt reduse la tacere. Ei si acum sa ne gandim ca fara Hitler niciunul dintre acesti castigatori nu ar fi ajuns unde au ajuns. Iata ce a insemnat un singur om si o natzie de habauci. Ca s-ar fi stiut de dinainte de razboi ca asa se va termina, eu nu pot sa raspund. Ca totul a decurs conform unui plan prestabilit, nu ,,pot ca sa spun”. Dar un lucru e cert, Hitler putea fi ,,impiedicat” de o mie de ori pe drum. Ni se va raspunde ca au fost nu stiu cate atentate impotriva lui. Da dar majoritatea, daca nu toate, aveau ca autori germani rebeli, grupuletze conspirative sau poate si lupi solitari. Asta nu spune insa mare lucru. Germania putea fi sanctionata inca de la primele incalcari ale tratatelor de la sfarsitul primului razboi mondial. Dar a fost lasata in pace.
Iar decizia lui Hitler de a ataca URSS cred ca a fost prostia lui. Si pe Ribbentrop l-a suparat asta. Sa crezi ca poti invinge imensitatea aia de tara trebuie sa fi pur si simplu tampit. Nu cred ca exagerez. Trebuie sa fii tampit. Aia-i o tara care nu poate fi cucerita. E ca o punga mare cu apa pe care incerci s-o strivesti apasand cu degetul. Apesi in stanga se umfla mai tare in dreapta. Apesi in dreapta se umfla mai tare in stanga. Plus frigul ala paralizant. Ei credeau ca pornind ofensiva in iunie vor ii vor infrange pe sovietici in timp record, pana vine iarna. De ce sa nu credem ca Hitler a fost in aceasta privinta un tampit. S-o spunem pe-aia dreapta. Desi a avut generali foare buni care-i mai spuneau ce inseamna cu adevarat Rusia. Dar el statea la adapost si dadea ordine ca un jucator prost.
Putem s-o luam si altfel: daca Germania nu ar fi atacat URSS poate ca cei doi mari colosi prieteni ar fi insemnat mult mai mult rau pentru omenire. Ce ar fi facut anglo-americanii in fata unei Ruso-Germanii ? Sau Sovieto-Germanii ? Iar noi, prinsi la mijloc … nici nu vreau sa ma gandesc. Asa poate ca buba s-a spart si o parte din omenire si-a castigat dreptul de a trai mai bine. Iar noi, mai cu ,,sa traiti” mai cu mish-mash-urile noastre, mai pupandu-l pe Big Brother de la rasarit, mai pacalindu-l, am reusit totusi sa ne pastram identitatea, ba chiar sa mergem la biserica si sa mai avem si patriarh in fruntea acesteia. Si sa ne prinda ’89 cu botezurile la zi. Asta nu inseamna prea mult pentru mantuirea sufletului (si Stalin fusese botezat si chiar putin preot) dar pentru o societate nevoita sa traiasca peste patru decenii sub un regim ateu (cel putin oficial) inseamna totusi ceva.
Hitler a fost membru a unei societati secrete, Thule, nu membru onorific ci simplu membru, si asta imi da de gandit? N-ai comentat ultimul aspect conspirativ expus de mine, fortarea intr-un fel a evreilor de-a emigra in Tara Sfanta! Tare, tare mult mi se pare mie ca seamana aceasta strategie cu daramarea Gemenilor din America, nici despre acest ,,act terorist” nu se stie nimic, se stie doar ca atacul a avut loc cand erau la servici doar plebeii si ca dupa a aparut Isteria antraxului si-apoi , bum, moneda europeana!
In ceea ce-l priveste pe Hitler, a fost identificat dupa dantura si de catre cine, de catre medicul sau personal? Interesant, foarte interesant?
Si-acum am sa las un mare, mare semn de intrebare: Perioada interbelica a fost caracterizata de o puternica criza economica, exact ca si acum! Daca, in zilele noastre ar izbucni o conflagratie mondiala de o asemenea anvergura, un razboi clasic , fara arme nucleare, dupa vreo 5 ani de razboi s-ar relansa economia capitalista?Far doar si poate, mai ales daca ar exista o Elvetie neutra unde marii mahari sa-si poate proteja capitalul financiar, de fapt artificialul capital financiar… Ce zici, merge ?
Pai merge. Si se si face. E adevarat conflagratie mondiala ca acum sapte decenii nu mai e posibil, dar cine trebuie a invatat din lectile trecutului. Uite aici o stare de tensiune permanenta in Irak uite colo aceeasi stare in Afganistan. A propos, recent Irakul a anuntat ca va cumpara armament american de vreo doua miliarde de dolari. Apoi uitate pe harta unde-s Irakul si Afganistanul si vezi ce se afla intre ele. Evident vei da peste un Iran, mare si el cu mult petrol si pe deasupra inca recalcitrant. Sunt chestiuni economice, de strategie geo-politica s.a. Irakul am aflat ca detine peste 50 % din resursele de petrol ale omenirii. Poate-i exagerat. Dar oricum, are foarte mult. Au si americanii in Golful Mexic au si rusii prin Siberia. Dar astea-s natiuni mari, destepte si … atomice. Ele isi conserva resursele. Si cand n-or mai avea altii ele vor fi singurele surse de aprovizionare pentru intreaga planeta. Dar, ma rog, sa nu ne departam.
Legat de reflectia ta cu privire la plecarea evreilor in Tara Sfanta, am auzit si eu ceva de genul, nu vroiau sa plece intr-o zona desertica si in plus inconjurata de musulmani ostili. Dar dupa un holocaust omul se mai schimba.
Acu’ m-as putea gandi si la urmatoarea problema: cel mai mult au avut de suferit evreii din estul Europei. Dar acestia, antropologic nu sunt urmasii vechilor evrei care au parasit Palestina dupa daramarea Templului de catre romani si s-au raspandit peste tot imprejurul Mediteranei. Evreii est-europeni erau kazari, vechi popor de stepa, asa-numitul ,,al 13-lea trib”, convertit la iudaism prin secolul al VIII-lea daca nu ma insel. Cred ca majoritatea victimelor holocaustului nazist provin din randurile acestora. Vorbim insa de o populatie care traia de secole in Polonia, Ucraina, tarile baltice si care n-avea nicio tragere de inima sa paraseasca zona lor traditionala dintre Baltica si Marea Neagra pentru a se muta intr-un desert. Zic si eu.
Dupa razboi datele problemei erau altele. Premizele constituirii unui stat evreu erau mult mai solide. Multi dintre evreii ramasi vroiau acum sa paraseasca Europa. Isi doreau si ei pe buna dreptate, o tara a lor, in care ei sa detina puterea in mod oficial. Sa nu mai fie pribegi sau ,,inghetoizati” mereu la mana unor puteri de alta religie. Si acum au venit si sursele financiare: despagubirile pe decenii la care urmasii Germaniei naziste erau obligati sa le plateasca noului stat.
Repet, nu stiu daca s-a avut in vedere asta inainte de razboi, dar un lucru este cert: asta s-a intamplat.
Iar legat de conflictele cu care suntem contemporani, vom vedea peste putina vreme cui au folosit, cine a ,,luat caimacul” cum se spune. Daca nu cumva incepem sa vedem deja. Nu ma gandesc neaparat la evrei. Poate doar la unii din ei si la altii de alta religie, sau de nicio religie, care cu totii se inchina … Mamonei.
,,uita-te” nu ,,uitate” …
Scuze, mi-a scapat o liniuta (randul al 8-lea)
numarul victimelor … au fost aproape 16 milioane de oameni, pentru ca Romania a devenit o mare puscarie dupa abdicare fortata a regelui. Cat despre detinutii politici din anii `48 – `64, numarul lor se ridica la vreo 2 milioane de oameni, cu condamnari mai scurte sau mai lungi, de la detinerea de valuta sau specula la crima de a gandi altfel sau de a fi simpatizantul unui partid istoric, sau de a fi ajutat pe cineva care era impotriva regimului. Au fost inchisi 1 din 8 oameni, ceea ce e infiorator. La condamnarea nazismului a contribuit din plin Hollywood. La condamnarea comunismului … Cum sa-l condamni pe Stalin cand te-a ajutat sa-l invingi pe Adi Hitler, cand impreuna cu el ai impartit lumea in sfere de influenta pe un servetel de masa … Cum sa-i acuzi pe tortionari, cand romanii inca se tem sa spuna ce gandeasca drept in fata/in public. Inca credem una, spunem alta si facem cu totul altceva …
La ce se referă acel 16 milioane despre care zici tu? Și pe ce interval de timp?
Da, sunt de acord că Hollywood-ul a avut o contribuție, însă mai degrabă la construirea unei imagini ulterioare. În epocă, a fost suficient ce se afla prin presa din acele vremuri. Probabil că libertatea presei occidentale (care, oricât de ideologizată ar fi, tot era mai ok decât a noastră) a avut la vremea aceea un rol determinant.
Aia cu sferele de influență nu prea știu exact cum a fost, dar tot nu i-o pot trece cu vederea lui Churchil, pentru care am mare admirație în general.
[…] De ce-i mai rău cu torționarii comuniști decât cu cei naziști […]
să nu uităm că la încheierea celui de-al doilea război mondial urss era printre tările învingătoare, așa că de aceea comunismul a fost perceput mai benefic ca fascismul. în ciuda faptului că spania a fost controlată de comuniștii republicani ce au reprodus lupta pt putere din urss lichidîndu-se între ei, după răzvoi franco a fost în pericol să fie lichidat de aliați pt că era fascist. dacă ar fi fost de stînga nu ar fi avut nimeni nimic cu el.
nimeni nu mai zice azi nimic de prim-ministrul britanic harold wilson ce părea mai mult un agent sovietic decît un prim-ministru de cealaltă parte a cortine de fier..
ne mirăm că asasinul che ghevara a ajuns idolul tineretului capitalist? care tînăr ar fi vrut să semene cu vreunul dintre liderii clasici americani, francezi sau britanici, toți bătrîni și convenționali?
Bine punctat. Mulțam fain!
Legat de Franco, eu am auzit si varianta ca inainte de razboiul cu Hitler americanii l-ar fi ,,cumparat” in sensul ca i-au promis sustinerea lor in caz ca nu va intra in lupta alaturi de dictatorul nazist si va sta deoparte in neutralitate. Ca o fi fost, ca nu, Franco a stat la putere destul de mult dupa razboi si desi e hulit azi de multi spanioli a facut ca tara lui sa nu fie chiar pe la coada Europei. Adica a cam ridicat-o. Dar ma rog, asta-i alta discutie.
eugen: http://pasareaphoenixremixed.wordpress.com/2011/06/11/pio-moa-franco-un-bilant-istoric-editura-historia-bucuresti-2008/
Multumesc.
Stiam ca pe frontul de est au luptat, pe langa germani, romani, unguri, italieni si croati. De trupe spaniole nu stiam. Oricum e clar ca Spania a avut un statut aparte dupa razboi, diferit de aliatii de pe frontul sovietic: a continuat vreo trei decenii cu acelasi regim de dreapta si apoi a trecut la monarhie. Romanii au trecut la o republica de stanga, ungurii tot la o republica de stanga, italienii au renuntat la monarhie, iar croatii s-au integrat (sa zicem asa) in statul iugoslav (in care oficial erau dupa 1918).
O mare parte din spanioli regreta infrangerea stangii in ’36, noi o regretam pe cea totala a dreptei in ’46. Astazi noi navalim peste ei sa le culegem capsunile, ei nu fac la fel cu capsunile noastre. Asta ca un mic adaos la problema pusa in discutie.
exact. fiecare regretă ce nu a mai avut. dacă ar fi ajuns cu stînga așa cum era ea în 38 la putere, ar fi regretat si ei dreapta. și probabil că la noi ar fi fost invers.
tot colateral, noroc că finlanda nu a fost regat…