Postat de: Teofil Stanciu | 29/07/2013

Crez ortodox – Nicolae Steinhardt

Cred în Sfanta Treime.

Cred într-Unul Domn Iisus Hristos Care neschimbat, din milă şi iubire pentru noi, S-a întrupat spre a ne mângâia, a ne veni în ajutor şi a ne da simţul demnităţii şi nobleţei. Care pentru noi oamenii S-a urcat vitejeşte pe cruce deoarece n-a fost numai bun, blând şi smerit cu inima, ci şi, mai presus de orice, curajos. Care a mers către moarte nu numai ca un miel dus la junghiere, ci şi ca un leu hotărât să înfrunte chinul. Care n-a vrut să pătimească măreţ şi solemn, ci să fie batjocorit şi ocarât şi să rabde până la capăt agonia cea mai cumplită şi mai înjositoare din câte pot fi. Pentru ca astfel să asume cel mai caracteristic dintre elementele condiţiei omeneşti: suferinţa.

Care pe cei drepţi îi iubeşte şi de cei păcătoşi se îndură, însă celor netemători le poartă o trainică şi nedezminţită afecţiune, fie ei încărcaţi cu grele trecute poveri. Care nu uită că a fost şi El om pe pământ, unde Şi-a primit stigmatele şi a dobândit o silă anume faţă de turnători, funcţionari straşnici şi birocraţie.

Cred în Duhul Sfânt, care suflă unde şi când vrea, spre scandalul şi zăpăceala fariseilor, angeliştilor şi habotnicilor, care, ca şi Tatăl şi Fiul, vrea altceva decât numai forme, filosofie, dovezi istorice şi scripturale. Căruia îi este lehamite de ţapi şi viţei sub orice chip, pricepându-se a-i desluşi şi identifica în formele lor cele mai moderne şi mai neaşteptate. Carele nu grăieşte pilduitor, serafic şi preţios, Carele ne călăuzeşte modest şi sigur, după dreapta socotinţă şi nu apreciază în mod deosebit stilul voit onctuos, mâinile cucernic împreunate şi morala ostentativă.

Credinţa noastră, sunt convins, nu se confundă cu „înalta spiritualitate”, nu urmăreşte o cunoaştere ocultă, o igienă mintală ori constituirea unei prime de asigurare la Judeţul de Apoi şi este străină de unele intransigenţe naive ca de pildă: orice ar fi, eu un mint (pe când monahul îmbunătăţit din Pateric minte pentru a salva, la nevoie, viaţa unui om). Şi nu se potriveşte cu o concepţie pur organizatorică a Bisericii – organizare juridică şi rece şi, până la urmă, inchizitorială: frunţi încruntate şi grumaji ţepeni; după cum nici cu hlizeala prostesc serafică ori neorânduiala şi neastâmpărul. Nu se lasă înfrântă şi convinsă de toate silniciile, durerile, nedreptăţile şi cruzimile lumii; crede în Dumnezeu adversativ: împotriva, în ciuda, în pofida lor, deşi ele, vai, există cu prisosinţă.

Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor şi dezrobirea de sub jugul prejudecăţilor, micimilor şi meschinăriei, spre adoptarea unor reacţii creştineşti în iureşul vieţii de toate zilele, faptelor şi evenimentelor ei.

Nu aştept ca Dumnezeu să ne rezolve treburile noastre lumeşti, a căror înţeleaptă chivernisire ne revine nouă ca fiinţe înzestrate de El cu minte raţională şi o inimă fierbinte. Nu dau treburilor acestora lumeşti mai multă însemnătate decât se cuvine, dar nici nu le dispreţuiesc deoarece ţin de creaţia divină. Iar viaţa, defaimându-i deşărtăciunile, o iau în serios, pentru că într-însa şi printr-însa ni se joacă soarta de veci.

Cred în Biserică şi în Sfintele Taine, mă aştept ca Biserica să nu se amestece unde nu-i șade bine a interveni şi să păstreze cu sfinţenie cele duhovniceşti spre întărirea noastră. Totodată, contradictoriu şi paradoxal, n-o vreau nici oarbă şi nepăsătoare la păsurile credincioşilor şi la complicaţiile existenţei.

Dau puţină importanţă filosofiei, argumentelor istorice, moralismului, estetismului şi erudiţiei, care toate nu-s de o fiinţă cu dreapta credinţă liberă, nemotivată, pascaliană. Nu-mi fac iluzii, i-am citit pe existenţialişti, dar nici nu văd totul numai în negru, ştiu că lumea e neunitară şi surprinzătoare, că totul – în bine ca şi în rău – se poate petrece în cuprinsul ei.

Mă rog fierbinte să fiu cucerit de Domnul Hristos şi slobozit din mrejele părelniciilor şi de frică, să mă port bine cu semenii, să mă învrednicesc de o ţinută nimerită unuia ce poate fi oricând numit prieten al Domnului şi să-mi fie nu numai faptele ci şi gândurile curate şi onorabile.

Cred în minuni (ca şi eroul lui Mircea Eliade în O fotografie veche de 14 ani) şi că Iisus Hristos cu instinct de vânător, se va milui de mine, deşi mă las atât de greu răpus de nesfârşita Lui iubire.

Aştept, mort de spaimă şi plin de nădejde, Judecata de Apoi, ştiu că nu ştiu nimic, n-am nici o dovadă, nici un argument şi nici o îndreptăţire şi singurul lucru pe care-l ştiu este că Domnul e Calea, Adevărul şi Viaţa. Aflat pe Golgota în vremea răstignirii sunt sigur că nu l-aş fi cerut Domnului să coboare de pe cruce spre a crede că e împărat. Ci, odată cu Dostoievski, cred că măcar de-ar fi adevărul altceva decât Hristos, eu tot voi rămâne, orice s-ar întâmpla, cu Hristos.

Muţumesc puterilor cereşti că m-am învrednicit a crede, că mi s-a făcut această neasemuită onoare şi din tot sufletul rostesc, strigând cu lacrimi ca la Marcu 9, 24: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele”.

(Nicolae Steinhardt – Dăruind vei dobândi, Cluj-Napoca, Dacia, 2002, p. 137-139).

UPDATE: Aici poate fi ascultată o variantă audio (nu știu cine citește, dar e util pentru cei care vor să asculte).


Responses

  1. Cuvant greu pentru minti usoare, ca sa nu zic usuratice … Textul acesta ar fi bine de citit incepand cu ultima fraza . O asemenea invatatura te poate aduce in pragul nebuniei, trebuie sa stai pe langa cineva spre indrumare, sa deprinzi tainele ,,necunoasterii” lui Dumnezeu .

    • Teribila intr-adevar rugaciunea de final. Ea arata de fapt neputinta noastra a tuturor. Ne aminteste ca fara Cel de Sus stradaniile noastre nu inseamna pana la urma prea mult.
      Unii cred ca se pot mantui doar prin credinta iar pe aceasta o considera ca pe un bun de care sunt responsabili intru totul. Dar iata ca si credinta pare a fi un dar.

      Intelepciune suprema !

      • Cum vă las puțin singuri, cum vă dedați la dialoguri, frați ortodocși😉 Plus că vă mai luați și de evanghelici, care cred că „se pot mântui doar prin credință”. Măi, măi… Dar nu vă sancționez în niciun fel, căci vreau, ca un bun evanghelic ce mă aflu, să săvârșesc o faptă bună care să mi se adauge la (ne)credința mea🙂

        • Ei sigur nu e frumos din partea mea ca ortodox sa ma iau de evanghelici chiar pe blogg-ul unia provenit din randurile lor, mai ales ca si eu am un prieten bun de acceasi orientare confesionala. De altfel, in genere evit sa fac asta. Si ca sa fiu consecvent, nici de data asta nu am cautat sa trimit o ,,sageata” catre acolo. Dar am intalnit si multi ortodocsi care gandeau la fel. Deci am avut un spectru mai larg.

          Una peste alta, chiar de-as trimite eu vreo ,,sageata” tot nu are efectul ,,torpilei” dvs trimisa tot in directia cu pricina.

          PS: nu am gasit ,,fatza zambitoare” s-o afisez.

          • Fețele zâmbitoare se fac din tastatură (fiind convertite ulteior). Cu ; ):D:P:):( (le-am lipit una de alta, că atunci nu se convertesc în imagini, ci rămân semne – oricum, nu mai ștui altele pe de rost). Dar, dacă ați căutat fața zâmbitoare🙂 (adică : ) ) înseamnă că ați prins poanta. Că mă gândeam că, neavând posibilitatea de a comunica și mimica, să nu fi părut comentariul prea serios sau, mai rău, dojenitor.

  2. Recitind scrierea lui Steinhardt,pe blogul tau,ma bucur de imbinarea aceasta de crez milenar ortodox si prospetimea , trairea autentica si nonconformismul ce razbat din cuvintele parintelui ,si sunt convins ca te-au bucurat si pe tine ,de vreme ce le-ai transcris mai sus..
    Noi evanghelicii avem,cred ,prejudecata,ca ortodocsii pun mai putin pret pe har,accentuand importanta faptelor,dar Steinhardt infirma aceasta parere pritnr-o imagine plina de forta si curaj a harului;”Cred în minuni(…) şi că Iisus Hristos cu instinct de vânător, se va milui de mine, deşi mă las atât de greu răpus de nesfârşita Lui iubire.”

    • Ca să nu-mi arog merite necuvenite, textul mi l-a semnalat Sergiu. Nu-mi era străin, dar nici nu pot jura că l-am citit (sau a fost cu mult timp în urmă).

      Mă gândeam azi, în ton cu ce zici tu, că, între ziua imnului și aniversarea lui Steinhardt, aleg cu inima ușoară Steinhardt, pentru că, dacă am avea cât mai mulți români și creștini ca el, atunci altfel ar arăta toate celelalte sărbători „naționale”.

  3. Minunat textul !

    Eu il pun cumva in legatura cu articolul dvs. precedent.

    Aici monahul de la Rohia pare a ne invata cum sa ajungem la Christos prin inlaturarea ,,balastului” a unor false cai. Ajungem la El prin ceea ce NU trebuie sa facem si nu prin ceea ce ar trebui sa facem.

    Parintele Nicolae simplifica mult situatia in aceasta marturisire de credinta dar o si complica in acelasi timp.

    Si cand te gandesti ca un astfel de om a trecut la cele vesnice in anul cand Romania s-a despartit (cel putin teoretic) de comunism. La fel ca parintele Arsenie Boca.

    Ce oameni au trait totusi pe aici si in ce vremuri !

    Mai e posibila existenta unor astfel de spirite astazi cand libertatea de credinta nu mai e ingradita ? Sau mai bine zis, daca ar mai exista ce statut li s-ar oferi de catre noi ? Ar fi ei concurati de tot felul de falsi profeti, de farisei, de spirite inchizitoriale cu pretentii de cunoastere absoluta a ceea ce se intampla aici si dincolo, tipologii care ne-au inundat societatea dupa Revolutie ?

    • Nu știu dacă există astfel de spirite azi. Sper că da. Însă, dacă nu știm de ei, atunci cred că avem răspunsul la întrebarea „ce statut le conferim?”

      Dar poate că totuși vremurile grele produc caractere de asemenea calibru, iar cei pe care îi avem noi sunt ceva mai „soft”. Totuși, și din generația lor au rămas încă vreo câțiva în viață. N-au aceeași vervă și strălucire a cuvântului, dar inima poate fi la fel de frumoasă și caracterul la fel de dârz.

      • La momentul potrivit, doar la momentul potrivit, vor iesi din multime pentru ca este stiut, Dumnezeu nu se grabeste dar nici nu intarzie ! 40 de ani nimeni n-a stiut de parintele Cleopa, nici fratii de la manastire n-au stiut cine e in mijlocul lor, veghea asupra lui doar Dumnezeu si parintele staret, cel la care se spovedea viitorul duhovnic al neamului ortodox!
        Teo, trebuie sa vorbim cu Cosmin, sa facem cumva sa ajungem la calugarul de la care cere el sfaturi, omul la care se spovedesc doi sau trei episcopi, omul care in tinerete a fost un destrabalat(inca mai are in urechi multele gauri de la cerceii pe care-i purta pe-atunci), omul care, asta nu o cred , o stiu, va fi un purtator de lumina a lui Dumnezeu! Si-acum este dar inca sunt prea putini cei care stiu!

        Imi raman in minte cuvintele pe care le-a rostit cand ne-am despartit: SUNT LINISTIT PENTRU CA ACUM STIU CA ACEASTA VOI FACE TOATA VIATA. Iti dai seama, cata teologie in simplitatea acestor cuvinte? Trebuie sa-l cunosti pe omul acesta, neaparat trebuie sa-l cunosti, un calugar catolic care cu acordul Vaticanului a imbratisat ritul ortodox al Bisericii Greco-Catolice ! Mie , aceasta realitate mi se pare o minune iar faptul ca Papa Francisc gandeste cum gandeste pe mine nu ma mira deloc , acest calugar a facut pasul acum 20 de ani. Am mai vorbit noi, cum lucreaza Bisericile Traditionale, ca si miceliul in padure, nu stii ce se-ntampla in subterana, poti sa banui doar vazand ca ies din cand in cand niste ciuperci dar nu-ti vine sa crezi ca acea retea invizibila sustine si hraneste falnicii arbori ai padurii?

  4. Extraordinar!

  5. Reblogged this on albastru de … mai departe.

  6. […] Crez ortodox – Nicolae Steinhardt […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: