Sfaturi pentru părinți (6) – Cum ne școlim copiii

via: www.urbankid.ro
via: http://www.urbankid.ro

Se știe că sistemul românesc de învățământ e cangrenat, e neglijat, e la pământ etc. În ciuda statisticilor și a performanțelor unor olimpici, realitatea nu îngăduie nimănui să se iluzioneze. Stăm prost și se face extrem de puțin (sunt optimist, știu!) pentru îmbunătățirea situației.

Așa că musai să ne întrebăm cum o să ne școlim copiii. Întrebarea își pierde din stringență pentru cei care au deja copii prin liceu sau în facultate. Dar pentru ceilalți, problema se pune din ce în ce mai acut și mai complex.

Ca fost profesor de română cu mărturisite simpatii pentru gramatică, înțeleg prea bine (din puținul pe care-l aflu conjunctural) că manualele încep să conțină din ce în ce mai multe aberații, că dascălii se întrec în a comite gafe din nevoia de a se ridica la o ștachetă de excelență ce nu există decât în mintea unor așa-ziși evaluatori (pentru care contează dosarul și hârțoaga), însă contrazisă de realități.

Cum problematica învățământului și soluțiile pentru situația actuală sunt chestiuni care mă depășesc, mă voi mărgini să îmi frământ neuronii cu deciziile pe care trebuie să le ia un părinte pentru copilul său.

Am văzut că e un curent de opinie care promovează homeschooling-ul ca alternativă la sistemul instituționalizat. Mă declar sceptic. N-am cunoscut personal încă un caz de elev școlit acasă cu succes incontestabil. Vorbim de România, nu de poveștile de succes de la alții.

Ce știu însă foarte sigur e că pentru homeschool e nevoie de 1) un părinte care să poată sta acasă permanent 2) un nivel de pregătire foarte bun al părintelui dascăl 3) o formație cvasi-enciclopedică a unui singur individ sau a câtorva.

Decurge repede din aceste necesități că, pentru a putea școli copiii acasă, e nevoie de un părinte care să câștige binișor – asta dacă nu cumva renunță la oraș și se retrage la țară, să lucreze pământul. Dar, ca unul care știe ce înseamnă munca în agricultură, opinez că e foarte improbabil ca un agricultor cu normă întreagă să aibă timp și de homeschooling.

Dacă luăm o familie obișnuită, sunt destul de mici șansele ca unul dintre părinți să fie atât de bine plătit încât să se poată descurca toți ai casei dintr-un singur salariu. Tot într-o familie obișnuită, dacă părinții n-au absolvit cine știe ce școli și n-au fost vreodată premianți sau măcar sârguincioși, șansele lor de a preda gramatică, matematică, chimie sau fizică sunt practic nule.

Materialele pentru homeschooling sunt în engleză, așa că prezintă o foarte slabă contextualizare geografică și culturală. De nivelul materialelor prefer să nu mă leg, dar am văzut manuale de biologie sau geografie în care era mai important să se facă propagandă religioasă decât știință (exact imaginea în oglindă a propagandei darwiniste).

Am mai remarcat că, pe lângă toate dificultățile enumerate mai sus, părinții care optează pentru „educația la domiciliu” trebuie să-și angajeze profesori cel puțin la română, matematică și fizică, materii (în special ultimele două) ce nu prea pot fi predate de către un amator. Or asta e iarăși o cheltuială consistentă („meditațiile” se dau acum cu 15-25 lei/oră, din informațiile mele) pe care trebuie să ți-o poți permite.

Se poate discuta și despre problemele relaționale pe care le presupune statul acasă, fiindcă familia trebuie să compenseze prin „socializare” deliberată ceea ce, de bine de rău, școala publică oferă implicit: contexte sociale complexe și relații fără anestezie.

Fac o paranteză. M-am înfiorat puțin când am văzut alăturat, pe site-ul Asociației Home Schooling România, calificativul „eficient” lângă substantivul „relații”. Dar, trecând peste asta și în ciuda „dovezilor” din tabelul pe care-l puteți vedea aici (dacă e vorba doar de o traducere nereușită, iar mă întreb cum arată manualele traduse…), sunt nevoit să admit că școala mi-a oferit cele mai complexe situații relaționale și, de departe, accesul la modele de viață mult mai numeroase.

Ca părinte, mi-aș dori ca modelele copiilor să fie alese în așa fel încât ei să mă depășească pe mine, nu eu să fiu etalonul ultim la care se raportează ei. Tot în această paranteză mai precizez că m-am simțit handicapat de mediile sterile în care m-am învârtit în liceu și am avut un șoc când m-am întâlnit cu realitatea necosmetizată, risc pe care-l văd și în homeschooling. Aș mai adăuga, și cu asta închid paranteza, că n-am întâlnit încă prea mulți adolescenți dornici să-și petreacă ziua întreagă în sânul familiei.

Nu în ultimul rând, cred că ar trebui să luăm în calcul și asimilarea de către părinte a unui eventual eșec. Dacă educația copilului tău depinde integral de tine înseamnă că ești responsabil în mult mai mare măsură de toate eșecurile lui, inclusiv pe linie școlară și profesională. Or asta, într-un mediu suficient de îmbâcsit de vini reale și imaginate, trebuie contracarat printr-o strategie de management al eșecului.

Aș crede într-un sistem de homeschooling semi-instituțional, ca să zic așa, în care se asociază mai mulți părinți competenți pe o anumită felie și fiecare își predă materia lui. Asta ar fi o situație aproape ideală, căci s-ar putea discuta, s-ar putea elimina balastul, s-ar putea concepe programe, câtă vreme fiecare dintre părinții dascăli și-ar cunoaște foarte bine domeniul lui.

Homeschooling-ul permite, trebuie să recunosc, o mult mai mare libertate, însă ea folosește numai celor cu adevărat competenți, care știu să distingă esențialul de balast.

Chiar și în aceste condiții, aș paria pe homeschool numai până în pragul liceului. După aceea, cred că devine prea complicat pentru toată lumea. Prin urmare, nu socot că putem vorbi despre o alternativă viabilă (momentan). Dar sunt dispus să admit contraargumente și chiar mi-aș dori să aflu cât de mult mă înșel.

Totuși, dacă sistemul public e în vrie, homeschooling-ul e mai degrabă un împrumut încă nereușit de la americani, ce ne rămâne?

Mă tem că nu prea multe. Mă sparie că părinții trebuie să facă teme cu copiii încă din clasele primare. Eu îmi aduc aminte și azi cele câteva situații în care, ca școler, am cerut ajutorul părinților sau adulțulor la niște probleme de matematică foarte dificile. În rest, nu s-a pus niciodată problema să fiu ajutat să-mi fac temele. Acum, majoritatea părinților par implicați în această activitate suplimentară, chiar și acolo unde există, teoretic, și afterschool.

Așa că, în prezent, singura soluție ce pare cât de cât fezabilă este să-ți amintești ce specializări au prietenii și foștii colegi din liceu, ca să mai poți apela la unul sau la altul pentru consultanță. Asta însă e doar o improvizație la îndemâna celor care au profesori printre cunoștințele pe care își permit să le deranjeze cu telefoane despre temele copiilor.

Recunosc că, în ce mă privește, nu am o rezolvare la această problemă. D-aia am și scris încă de pe acum, în speranța că, pe când îmi va veni rândul, să am mai multe date, poate răzbesc mai ușor.

Anunțuri

134 de gânduri despre “Sfaturi pentru părinți (6) – Cum ne școlim copiii

  1. am facut homeschooling cu cele doua fete ale mele pina in casa a VIII-a cind, sub presiunea din afara, le-am dat la scoala publica.
    Si astazi pling pentru decizia luata. De acolo au „preluat” fumatul, independenta de parinti si alte obiceiuri rele aflate ceva mai tirziu.

    Programul era extrem de lejer; 4-5 zile/saptamina scoala , restul mers la zoo, park, muzeu, etc.
    O junga de materiale didactice pentru elev si profesor. Nu stii ce sa alegi. Forma grafica si informationala excelenta.
    Cert e ca in iarna terminau manualul de engleza (gramatica) si matematica (doua nivele peste programa de la scolile publice) si asta fara sa stea mai mult de 4 ore pe zi cu cartea, caietul si creionul in fata, la care treceam la nivelul urmator.
    Geografia si istoria nu erau explicate ca puteau si ele citi. Le dadeam test la care trebuiau sa stie ce au citit, fara detalii minutioase.
    Compozitii literare au inceput numai in clasa a VII-a.
    Lectura intensiva, cu toate ca una dintre ele nu-i placea sa citeaza prea mult; cu toate astea, ea a fost cea care a terminat facultatea de engleza in trei ani cu Suma cum Laude (10 pe linie sau A pe linie).
    Cea mare era „the reading monster”, citind cite 400 de pagi pe zi; ea a facut, mai tirziu, biologie-chimie.
    Au facut inot si pian (pian numai 3 ani ca s-au plictisit).
    Nu au suferit de presiunea de grup.

    Au avut grup social la biserica si in afara.
    Anii de liceu, ani pierduti. As fi facut eu cu ele in max 2 ani ce au facut aia in patru si cu rezultate bune, mai putin nopti nedormite si obiceiuri proaste preluate de la prieteni.

    PS m-am distrat de minune incercind sa citesc una dintre lucrarile la engleza a fetei mele, studenta atunci in ultimul an; mi-a luat o juma de ora sa inteleg primele cinci paragrafe si nu cred ca eram lovita la cap de vreme ce am facut facultatea de instalatii pentru constructii.
    Intelegeam aproape toate cuvintele dar nu pricepeam ce vrea sa zica si incotro merge ideea. A ris amindoua cu lacrimi.
    Am urit compozitiile literare toata viata 🙂

    • Acum eu nu știu ce înseamnă că „au preluat fumatul”… adică dacă au început să fumeze sau pur și simplu au încercat și asta. Eu am încercat prima țigară acasă la părinții mei, n-a fost nevoie să plec la școală pentru asta.

      Trebuie să recunosc că mi-ar surâde ideea dacă ar fi un context favorabil. Dar, cel puțin deocamdată, în România e un preț destul de mare de plătit și nu prea sunt dispus s-o fac pe spinarea copiilor.

  2. Pentru a instrui copiii acasa ai nevoie de resurse importante de timp, bani. Plus pregătirea adecvată pentru domeniile respective, plus abilități pedagogice. Cunosc câteva mămici care fac asta cu preșcolarii lor, nu știu însă până la ce vârstă vor putea continua.
    Dacă e vorba de a păzi copiii de influența anturajului… ce să zic? Școlile creștine ar fi o variantă. Dar nici acolo lucrurile nu sunt sută la sută sub control.
    Ca variantă la homeschooling eu aș opta totuși pentru școli creștine, cu condiția să dovedească atât excelența academică, cât și un mediu protector, amprentat de dascăli cu chemare, traitori autentici ai Adevărului.
    Nu trebuie să pierdem din vedere, oricât de zeloși am fi ca părinți, că și „pruncul” nostru, la un moment dat, va fi responsabil de propria sa devenire. Să nu ne împovărăm prea tare…

    • Ce invata copilul in primii ani sunt chestiuni de baza, plus disciplina de a memoriza si gindi. Multe se uita pe parcurs dar capacitatea de a inregistra si gindi, ramine. Acestea se dezvolta pe aprcurs si asta il va ajuta pe copil mai tirziu, la colegiu sau facultate.
      Am fost as la matematica si nu mai stiu nika; sunt bita as putea spune. La fel si de rezistenta materialelor sau mecanica fluidelor.
      Ce a ramas insa e capacitatea de a rationa corect (sper) si de a judeca situatii si imprejurari. De a lua decizii corecte (asta nu exclude si deciziile gresite 🙂 )

      Idea e ca la scoala copilul poate fi umilit si stresat, chestiune care nu o va comunica intotdeauna cu cei de acasa din diferite motive (de a nu suferi o umilinta in plus, de ex.). Am trait eu insami aceste lucruri.

      Scoala facuta acasa impiedica presiunea de grup (a face ce fac si ceilalti, indiferent daca e bine sau rau), nu constringe inventivitatea si imaginatia creatoare a copilului (am fost extrem de buna la asa ceva, sic.), nu-l umileste nimeni, nu simte comparatie dintre el si altii, chestiune umilitoare pentru copil.
      Nu mai spun ca daca copilul are un handicap oarecare (verbal, mintal sau fizic) e pierdut. Copii nu stiu ce e aia mila cind sunt in grup.

      Nu toti sunt de succes, citiva in clasa numai.
      Eu una am fost departe de asa ceva. Nu vreau sa-mi amintesc de anii de scoala. Am inceput sa invat in anii de facultate, Dumnezeu stie cum de am reusit. Noroc cu tata de la care am invatat fizica si matematica de liceu dar asta doar in clasa a XII.
      Eu, care niciodata in viata nu am luat mai mult de 6 la matematica, am intrat cu 10 la matematica.
      Exista si minuni dar sa nu ne punem copii sa treaca prin ce am trecut eu sau altii, daca avem de ales.
      Daca avem de ales.

    • @Nico Rus

      Cunosc din proprie experiență ce înseamnă școli confesionale. Și, într-adevăr, sunt o opțiune. În orașul meu există și componenta academică bine dezvoltată și menținută la un bun nivel de performanță. Plus că îi cunosc pe profesori… deci ar fi mai multe argumente.

      Totuși, nu pot ignora balastul din manualele și programele concepute sub influențe ideologice de cine știe ce obârșie. N-am putut explica elevilor (când am predat) de ce ar trebui să citească Geo Bogza sau Calistrat Hogaș. Nici de ce ar fi Patul lui Procust sau Cartea nunții lecturi potrivite în liceu. Asta în condițiile în care ar exista numeroși scriitori străini mai potriviți și mai digerabili, care să intre în programa de literatură. În manualul de clasa a IX-a era (cred că încă mai este) un capitol despre Jurnalul fericirii. Ce o fi înțelegând un elev de acea vârstă din începutul cărții? Cui i-o fi venit ideea să bage un text atât de complex pe gâtul unor adolescenți mult prea fragezi încă… nu știu.

  3. Cred ca ar fi multe de spus despre Homeschooling, dar cred ca cel mai bine poti sa intelegi de ce oamenii incep sa isi doreasca tot mai mult acest stil de educatie pentru copiii lor abia cand ajungi intr-o casa in care scoala e acasa.
    Pentru mine ca si parinte nu conteaza atat de mult cat de corect gramatical va vorbi copilul meu, desi imi doresc aceasta si o sa ma straduiesc sa atinga un nivel bun, dar imi doresc sa creasca un om cu caracter in primul rand, capabil sa aiba o viata complet functionala. Si nu, mie scoala cu toata socializarea ei si cu toate cunostintele asimilate nu mi-a facut nici un serviciu in directia aceasta. Si nici nu am crescut intr-un balon, am mers la scoli normale.
    Sunt multe lucruri pe care cred ca le poti scapa de sub control atunci cand copilul e institutionalizat si personal cred ca riscurile sunt mai mari decat beneficiile.

    E greu sa gasesti povesti de succes romanesti in acest domeniu, de vreme ce comunistii au interzis Homeschooling-ul (inainte acesta era legal) dar poate te ajuta acest articol:
    http://incomemagazine.ro/articole/locuiesc-in-romania-dar-studiez-la-harvard

    Poate reportajul acesta te lamureste putin si de ce nu e neaparat nevoie de un parinte care sa fie foarte bine pregatit pentru a-si invata copiii acasa. Cred ca in primul rand parintii trebuie sa fie dispusi sa invete cot la cot cu copiii.
    http://www.digi24.ro/Media/Emisiuni/Digi24/Jurnal+pentru+Copii/Secvente+emisiune/Scoala+de+acasa+-+7+iulie+2013

    Un lucru esential, care eu l-am pierdut in scoala, a fost dorinta si pofta de a invata. In homeschooling acesta creste si cred ca doar asa poti ajunge un bun profesionist in domeniul pe care il alegi.

    Da, e mult mai greu in Romania sa faci scoala acasa, neavand suportul (materiale si comunitate) de care beneficiaza alti parinti in tari precum SUA, Anglia sau Spania. Dar ca si in alte domenii e nevoie de oameni dispusi sa plateasca pretul acestui inceput.
    Nici in SUA nu a fost usor la inceputul implementarii acestui sistem, dar asa cum arata studiile e un sistem functional cu rezultate bune. Am avut eu insami ocazia sa cunosc oameni trecuti printr-un astfel de sistem care la randul lor au ales sa isi creasca la fel copiii.

    • Miriam, să știi că ești dintre cei pe care îi ascult cu atenție când au de spus ceva. Și iau aminte la ce spui, chiar dacă s-ar putea să fim în dezacord.

      E limpede că experiențele personale ne condiționează alegerile ulterioare. Deci avem fiecare un background care ne predispune mai degrabă spre una decât spre alta.

      Revenind la comentariul propriu-zis, aș începe să-ți răspund de la sfârșit. Mie îmi vine foarte greu să-mi asum un preț pe care să-l plătească copilul. Asta în condițiile în care, cel puțin până în acest moment, nu am o perspectivă a beneficiilor. Dar, în câțiva ani, nu e exclus să mai acumulez date. Deocamdată, dacă mi-aș permite, probabil că aș opta pentru o școală privată sau (iar asta chiar ar fi o variantă pe care aș îmbrățișa-o relativ ușor) pentru o „comunitate” în care să avem un prof bun de mate, unul de fizică și unul de biologie.

      Eu înțeleg de ce oamenii și-ar dori să scape de sistemul instituționalizat, doar de asta am și ridicat problema.

      Cred că e foarte important cum vorbește un copil românește în măsura în care vorbirea îi exprimă gândirea. Prin urmare, am și interesul să gândească nuanțat. Educația morală e foarte importantă, nu contest. La fel și cea religioasă, însă ele nu garantează nimic (în sensul că nu avem garanția că și copilul va urma aceeași cale ca și noi, dar trebuie, firește, să i-o prezentăm cum ne pricepem mai bine). Plus că mediul nostru are predispoziția de a suprasatura cu versete și cu învățătură pe orice om, până când tinerii dezvoltă alergii la toate astea. Nu zic că e cazul tău, ci, așa cum ziceam în articol, încerc să văd cât de viabilă e soluția pentru o categorie mai largă de oameni.

      Aș mai adăuga și faptul că manualele (cel puțin ce am văzut eu) sunt destul de rudimentare inclusiv ca propagandă religioasă. De pildă, chestiunea creaționismului morisist (pe care l-au cam repudiat mulți teologi de marcă: C.S. Lewis, Alistar McGrath și alții) ține capul de afiș pe post de știință. Însuși faptul că există proiectul Intelligent Design e o dovadă a faptului că evanghelicii nu sunt mulțumiți cu varianta creaționistă tradițională. De ce aduc vorba despre asta? Pentru că sunt oameni care-și pierd credința când ajung să afle că există și o teorie evoluționistă foarte plauzibilă și că și creaționismul este tot o teorie (nu mă refer aici la ideologia darwinistă/evoluționistă care e cu totul altceva).

      Nu știu în ce măsură poate o familie să își expună copiii la „vânturile” vremii, dar, odată aruncat în realitatea nudă, el va încasa în plin o sumedenie de lovituri aprige. Le cunosc în parte, fiindcă am făcut un liceu „în seră”, la fel și facultatea. Iar când am văzut cum arată viața fără fardurile „teologice”, brusc am avut impresia că am trăit o minciună și că realitatea e cu totul în altă parte. Acest gen de echilibru între protecție și expunere mi se pare foarte dificil de obținut.

  4. Da, articolul arata ca autorul vede doar o parte a subiectului. Vede partea din afara, nu o vede pe cea dinauntru. Ceea ce este de inteles. Afirmatii tipice celor care stau pe dinafara si celor care sint conditionati ca sa gindeasca intr-un anumit fel.

    Oricum, este un inceput imbucurator ca se discuta si ca se pun intrebari.

    • Am spus și că n-am cunoscut cazuri de succes, ceea ce presupune că am văzut niște tentative.

      De altă parte, toți suntem condiționați să gândim într-un fel sau altul. D-aia citim, ca să mai ajustăm condiționările.

      • Deoarece educatia la domiciliu este ilegala in Romania este normal ca sa nu existe „cazuri de succes”. Ceea ce nu inseamna ca nu exista acolo unde este legal.

        Cei care tin educatia la domiciliu sub ilegalitate conditioneaza oamenii ca sa gindeasca intr-un anumit fel cu privire la acest lucru. In general, cei care vorbesc despre asta, nu o fac pe baza informatiilor existente, ci pe cele aprobate de stat.

        • Nu știam că ar fi ilegală. Am auzit de mai multe cazuri de școală acasă, dar nu am avut niciun moment senzația că ar fi sub incidența legii. În orice caz, pe mine m-ar interesa niște răspunsuri la întrebări foarte punctuale. Dacă sunteți în temă, aș vrea să le pot adresa cuiva. Vă dau câteva exemple:
          1. Care e venitul minim necesar unei familii ca să-și permită homeschooling?
          2. Cine furnizează materialele didactice?
          3. Cât timp se acordă zilnic școlii?
          4. Ce compensație se preconizează pentru deficitul de relații cu copii de vârste similare?
          .
          .
          .

          • Exista un test simplu pentru a verifica daca scoala acasa este recunoscuta de stat: daca un copil aplica la facultate, sau la un loc de munca cu o diploma de absolvire semnata de mama si de tata, este acceptat??

            Cei care aleg ca sa-si educe copiii acasa pleaca de la alt standard. Ei considera ca este dreptul lor ca sa-si educe copiii, nu al statului. Fiind dreptul lor, ei sint cei care au dreptul ca sa aleaga standardul in educatie, nu statul. Adica ce sa cunoasca copilul, cum sa cunoasca copilul este la latitudinea parintilor. Deci raspunsurile la intrebari ar fi cam asa:

            1. In functie de prioritati. Vrei masina noua la scara? Vrei haine de firma? Vrei concediu in fiecare an? Vrei apartamentul faiantat si mobilat la ultima moda? Atunci probabil educatia copiilor va raminea pe locurile din urma.

            Parintii pot ca sa lucreze in schimburi diferite, daca o familie este chiar la limita. Daca se vrea, se poate.

            2. Parintele isi face rost de materialele didactice. Nu trebuie cumparat manuale la toate materiile, exista biblioteci, exista internet, exista o multime de oportunitati de informare.

            3. Educatia la domiciliu nu este scoala publica la domiciliu. Nu se face o materie 50 de minute, suna clopotelul si se trece la alta materie. Scoala la domiciliu este un stil de viata, adica se face tot timpul cit esti treaz. Scoala nu se terminala ora 12, apoi nu mai inveti nimic. Educatia continua 24/7/365. Daca copilul e precoce la matematica si a invatat lectia in 15 minute, de ce ar sta si ar pierde timpul? Mai bine si-ar lasa timp ca sa faca practica la scris compuneri, pentru ca la asta ii trebuie mai mult timp. Si ce daca nu a ajuns la lectia insectelor la biologie? Daca a fost pe cimp si a adunat citeva insecte, ce-l opreste ca sa le puna sub microscop ca sa le cerceteze mai aproape si sa cunoasca diferentele in alcatuire?

            4. Deficitul respectiv este optional. Cite minute sint impreuna cei din scoli? 50 minute adunate in pauze? Exista destul posibilitati de socializare, numai sa existe interesul.

        • Mie partea cu deficitul de relații îmi pare una serioasă, la care nu am găsit soluție. Nu îmi pare suficient ca un copil să interacționeze cu cei de vârsta lui doar în activități de timpul liber, care tind să fie mult mai relaxante decât cele de școală. Iar interacțiunea de la școală nu se reduce la cea din pauze. Predau de mai bine de 10 ani și îmi amintesc și de când eram elevă că socializarea înseamnă tot timpul, plus că sunt multe interacțiuni care se prelungesc și mai mult în zi pentru că se încheagă prietenii.

          De ce nu mi se pare suficientă interacțiunea de bună voie între copii de aceeași vârstă pe care ar presupune-o homeschoolingul: în restul vieții care va urma pentru acel copil, nu va putea să-și aleagă doar oamenii care îi convin pentru a-și crea relații. La servici, va trebui să aibă de a face cu tot felul de oameni de toate culorile de temperament și personalitate și nu îi va simpatiza pe toți, dar va fi nevoie să lucreze cu ei într-o oarecare (măcar) armonie. Mă tem că, dacă îi învățăm că nu are nimic de învățat de la cei de vârsta lui, că trebuie să își aleagă cu grijă persoanele cu care lucrează, va învăța că nu toți oamenii merită atenția noastră, simpatia noastră, iubirea, în definitiv. Mă întreb dacă homeschoolingul poate pregăti viitori lucrători în echipă sau va dezvolta oameni foarte inteligenți, dar izolați; genii, însă mai egoiști etc.
          Nu găsesc soluție mulțumitoare pentru aspectul acesta și mi se pare prea important. Și pentru că ar trebui să-i învățăm iubirea de oameni, dăruirea, altruismul etc.

        • Inteleg perspectiva de unde vii, dar nu este cea corecta. In scopile publice copiii interactioneaza doar cu cei de virsta lor, foarte putini leaga prietenii cu copiii din clasele superioare sau inferioare lor.

          In schimb, dimpotriva, cei educati la domiciliu au posibilitatea ca sa interactioneze cu persoane de virste diferite. Activitatile la care participa le dau posibilitatea ca sa intilneasca si sa lege prietenii dintr-o o gama mult mai variata de virsta decit aceia din scolile publice. Eu cred ca este invers, cei din scolile publice sint ingraditi in a reactiona doar cu cei de virsta lor.

          Oare toti copiii educati de guvern sint pregatiti ca sa lucreze in echipa? Oare citi copii educati acasa, cu facultatea terminata ati observat si ati vazut ca sint izolati si egoisti?

          Dovezile arata ca cei educati acasa arata iubire de oameni, daruire si altruism mai mult decit cei din scolile publice. Deci nu inteleg de unde aceasta preconceptie. De fapt inteleg, asa am fost conditionati ca sa gindim, ca daca nu ne socializeaza guvernul, raminem nesocializati.

        • Interacțiunea din homeschooling ar fi cu părinții, deci cei de acasă, cu care interacționează și copiii dini școlile publice și al căror model (sau antimodel) în au zi de zi.
          Activitățile pe care le menționați că pot lega prietenii sunt extrașcolare, la care au acces (și de care pot spune că și beneficiază, cunosc suficiente cazuri) și copii înscriși în școlile publice.
          Deocamdată în aspectul acesta, homeschoolingul nu aduce o chestiune nouă.

          În următoarele paragrafe, întrebările retorice nu mă lămuresc că homeschoolingul e mai bun decât școala publică. Și pe mine m-a interesat într-o vreme, pentru că aș putea preda câteva materii, dar vreau să știu – asemeni lui Teo – cum îmi rezolv și îi rezolv copilului – problemele pe care le văd de pe acum ca niște riscuri. Deci întrebările pe care le am sunt reale și mă interesează să știu de ce ar fi preferabil homeschoolingul.

          Ați spus că dovezile arată că, după care a urmat concluzia. Aș dori să văd acele dovezi, să le studiez o vreme și apoi să trag singură concluzia. Oricâte prejudecăți ar spune/ crede unii că avem, nu consider că suntem inferiori cuiva doar pentru că trăim aici. Nu este o preconcepție, este o deducție. Foarte bine dacă mă înșel, sunt deschisă să ajung și eu la această concluzie, dar deocamdată nu văd grație căror motive.

          • Interactiunea copiilor educati la domiciliu nu este doar cu parintii. Nu inteleg la ce va referiti cind spuneti „activitati extrascolare”, pentru ca educatia se face 24/7, scoala nu este pina la 12-1, iar dupa ora 12 nu se mai face scoala. Toate activitatile sint „scolare”.

            Ma bucur sa raspund la orice intrebare despre homeschool, deci sint binevenite. Insa trebuie sa intelegeti ca homeschool nu inseamna doar academicele, adica doar schimbarea locului unde se invata matematica, literatura, fizica, de pe bancile clasei scolare la masa din bucatarie.

            Homeschooling-ul este mult mai mult decit o lectie la matematica, sau o lectie de fizica si chimie. In aceasta privinta, homeschooling-ul este mai bun pentru ca autoritatea de a oferi educatia este acolo unde apartine: parintilor. Copiii sint nascuti intr-o familie, nu intr-un guvern sau organizatie, de aceea, parintii sint cei care au autoritatea si datoria ca sa hraneasca, ingrijeasca si sa isi educe proprii copii.

            Din aceasta cauza, autoritatea de a stabili nivelul educational apartine parintilor, nu statului. Daca doriti sa intram in sfera „politica”, putem spune ca statul nu are dreptul sa ingradeasca dreptul cuiva la libertatea intelectuala. Prin monopolul statului asupra invatamintului, prin impunerea de standarde educationale, statul incalca dreptul parintilor de a directiona educatia copiilor lor. (incalca si alte drepturi, dar ramin la educatie)

            Este foarte greu ca sa studiati ceva ce nu se intimpla pentru ca este ilegal in Romania. Dar acolo unde statul recunoaste dreptul parintilor de a directiona educatia copiilor sai acest lucru este usor de observat. Nimeni nu este inferior altuia, doar ca unii au anumite informatii pe care altii nu le au.

            Copiii educati acasa au mai mult timp sa se implice in diferite activitati. Sint multe grupuri de copii care au proiecte la casele de batrini, care string bani pentru o cauza, care merg in diferite tari ca sa ajute diferite organizatii de binefacere.

            Facultatile au recunoscut ca se vede o diferenta intre cei educati acasa si cei la scoala publica. Exceptii sint peste tot, normal, dar in general, pe linga faptul ca sint mai bine pregatiti academic, sint mai responsabili, mai implicati in proiectele scolare, etc. Daca iubirea de oameni, altruismul, integrarea in societate, etc ar lipsi celor educati acasa ar trebui sa existe multe astfel de exemple. Poate ca sint citeva, dar in statistica se poate spune ca este un numar neglijabil. daca ar exista o astfel de problema, ar fi nenumarate exemple, ar fi o regula, nu o exceptie.

  5. Cred ca scapi din vedere cateva aspecte extrem de importante :

    – instructia nu se limiteaza la invatarea unor manuale scolare. Home school, pregateste copiii pentru viata , pe cand scoala doar il pune sa regurgiteze niste informatii memorate ( pe care le va uita curand ).

    – Ne ste deloc necesar ca parintele sa fie o enciclopedie vie. Eu m-am autoeducat singura, fara ajutorul nimenui. Autoeducatia este cea mai eficienta, si e nevoie doar sa deschizi apetitul copilului pentru a afla lucruri noi. Odata ce va incepe studiul de oriunde, va afla informatii care se leaga intre ele, si i se deschid noi orizonturi, pe care va dori sa le studieze.

    – Foarte multe informatii utile ( de fapt, cele mai importante ), nu se regasesc in informatia oferita de scolile din sistem. Pentru asta, e nevoie de autoeducatie. Odata trezit interesul si nevoia de a invata, copilul va invata non-stop, toata viata lui, pentru ca asa i se va parea firesc.
    Daca il dai la scolile din sistem, nevoia de a invata ii va fi distrusa din temelie . Cati absolventi de scoli, continua sa se autoeduce, dupa absolvire ?

    • Eu aș vrea să văd un fizician autoeducat sau un inginer care a învățat totul pe cont propriu. Educația umanistă se poate face și autodidact, nu contest, dar orice lucru temeinic nu știu să poată fi făcut fără un îndrumător. chiar și în creștinism există mentorul, bătrânul, avva.

      Mereu există informații utile care vor rămâne și în afara programei de homeschool. De pildă, evoluția!

      Cunosc neașteptat de mulți absolvenți care continuă să se educe după absolvire. Am cel puțin vreo 20 de nume în minte, fără efort.

      • Aici vorbim despre educatia generala, pina la virsta de absolvire a liceului. Nimeni nu face homeschool la nivel de facultate.

        Cunoasteti vreun fizician doar cu liceul? Sau un inginer doar cu liceul absolvit? Unul din scopurile educatiei la domiciliu este ca un copil sa se poata pregati pentru meseria dorita. Nimeni nu iasa cu meseria in mina la absolvirea liceului.

        Nu este adevarat, in programa de homeschool exista evolutia, pentru ca programa ti-o faci cum vrei. daca un parinte este interesat ca sa educe copilul, evolutia v-a fi studiata.

        • Nu știu în America, dar în România, cine n-a făcut matematică și fizică serios în liceu n-are nicio șansă să mai devină inginer. Decât unul d-ăla care plătește școala dar nu înțelege nimic, iar la urmă se alege cu o diplomă.

          • Nici in America nu poți deveni inginer dacă nu știi fizica si matematica. 🙂 stiu de la fata mea care vrea sa se facă inginera 🙂

  6. În toate astea, cel mai tare mă derutează convingerea și intransingența cu care este apărat sistemul homeschool. Nu zic că nu ar avea avantaje, dar să mi se repete mereu cât sunt de îndoctrinat (deși nu am fost întrebat cu adevărat ce cred până la capăt), să fiu privit mereu cu condescendență… mărturisesc că sunt niște atitudini care mă îndepărtează și de modelul educațional promovat.

    Mie mi se pare că sunt șanse considerabile ca și în educația făcută la domiciliu să fie rateuri mari (mă refer în special la România). Iar dacă e să se militeze pentru asta și dacă ar fi să se mizeze pe o popularizare în rândul maselor (scuzați termenul), atunci cred că altfel ar trebui pusă problema, iar la întrebări să se răspundă fără superioritatea celui care le știe prea bine pe toate și nu are niciun dubiu.

    • Și eu mă întreb de ce trebuie promovat homeschoolingul cu atât de multă agresivitate ca și cum ar fi vorba despre o ozană fără minusuri. Iar dacă este ”atât de” superior școlilor publice, înseamnă că nu are nevoie de o promovare atât de asiduă sau nu? orice produs bun se recomandă prin propriile rezultate.
      Completez, la întrebări ar trebui să se răspundă și cu date și fapte – pe lângă moderație în atitudine – ca acele concluzii fără drept de apel să fie justificate.

      • Sa va spun cum vad eu problema. Terminind scoala un an dupa caderea lui Ceausescu, si deci majoritatea scolii facuta sub dictatura comunista, am avut credinta ca statul este dator sa faca anumite lucruri, printre care si sa ofere educatie.

        Apoi, am plecat din tara, am invatat anumite lucruri de care nu auzisem niciodata in viata mea. Am invatat care sint drepturile omului, care sint indatoririle statului si am inteles ca statul nu are autoritatea ca sa ofere educatie, ci parintii sint aceia care au aceasta autoritate.

        Am inteles ca parintele, impreuna cu copilul, decid directia in care vrea sa mearga copilul. Vrea copilul sa mearga la Harvard? Atunci parintele ii ofera toate conditiile ca copilul sa ajunga la Harvard. Pentru alti parinti, academicele sint pe locul 2, ca o completare la educatia generala a copiilor. Pentru multi parinti este mai important ca copilul sa dezvolte un caracter bun, sa aiba principii corecte, etc. Asta este frumusetea educatiei la domiciliu, visele copilului pot fi implinite, copilul poate sa-si urmeze drumul dorit in viata.

        Acum eu va intreb, daca ati avea o reteta care vindeca cancerul in procent de 90%, nu ati spune-o tuturor care au cancer?? Tot asa simt si cei care fac educatia la domiciliu, nu sint egoisti, vor ca toti sa aiba aceeasi mununata experienta!

        CA profesori, nu este mai usor de lucrat cu 2-3 copii decit cu 20-30? Nu va puteti concentra mai bine asupra subiectului cu 2-3 copii? Nu au acei copii posibilitatea ca sa invete mai bine in grup de 2-3? Nu puteti prinde o greseala mai devreme, putind astfel s-o corectati pina nu prinde radacini?

        Apoi, relatia dintre copii si parinti care se dezvolta este nepretuita!! De multe ori auzim ca generatiile tinere nu se mai inteleg cu generatiile mai in virsta, ca tinerii au o parere proasta despre cei mai in virsta. Asa ceva nu exista in homeschool. Relatiile dintre copii-parinti-bunici, sau tineri-adulti-batrini sint cu totul diferite. Relatia pe care o am eu cu cele 2 fete ale mele nu as da-o nici pe 10 diplome de la Harvard! Cum sa nu-ti spun tie (tie-general) cit e de fain sa faci homescool? Cum sa nu-ti spun tie ca e minunat sa-ti vezi copiii cum infloresc sub ochii tai? Cum sa nu-ti spun din experientele minunate pe care le traiesc?? De ce sa nu le simti si tu??

        Nu este o promovare agresiva, este o bucurie care nu poate fi tinuta inchisa intr-o cutie!

        PS. Ce fel de date si fapte ai nevoie? Datele din SUA sint acceptabile?

      • Dacă întrebările pe care le puneți sunt formulate astfel încât intervievatul trebuie – în concepția dumneavoastră – să răspundă numai favorabil ideii pe care o susțineți, vorbim despre un mod agresiv.

        Da, datele și faptele din SUA sunt acceptabile dacă și sursele respective sunt de încredere. Concluziile, însă, ne vor aparține. Nu e obligatoriu să încuviințăm automat, sper.

        Ca profesor, din ceea ce am văzut până acum, ideal este să lucrezi cu 10-15 elevi ca să fie rezultat pe toate planurile. Asta este părerea mea. Alții pot avea alte păreri. 2-3 îmi pare prea puțin din cauza deficitului de interacțiune cu multiple feluri de a fi.
        Tot ca profesor, dar din punct de vedere al propriului beneficiu, ideal ar fi tot 10-15 elevi pentru că nu e monoton ca în 2-3, nici gălăgios ca la 20-30.

        • Aici nu vorbesc despre faptul ca trebuie sa se raspunda favorabil ideii sustinute. Dau un exemplu: daca noi decidem ca sa vorbim despre China si despre sansa de a ne muta acolo, noi vorbim bazat pe ce am auzit sau citit scris de altii. Noi ne-am putea intreba cum vom face fata la limba vorbita, la sistemul scolar de acolo, la sistemul de transport, daca ne obisnuim cu mincarea, etc. Este totul subiectiv, pentru ca nu avem experienta de prima mina. Apoi, sa zicem ca vine cineva care a stat acolo 20 de ani, si ne spune cum este acolo si ne informeaza asupra intrebarilor sau preconceptiilor avute. Ni s-ar parea ca isi sustine ideea intr-un mod agresiv? Ca are pretentia ca noi trebuie sa raspundem numai favorabil? Noi, daca vrem il credem, daca nu vrem, nu-l credem. Dar asta nu minimalizeaza faptul ca ce afirma el este bazat pe experienta lui, iar noi ne bazam numai pe ce am citit sau vazut la televizor.

          Nu am spus ca tot timpul trebuie sa fie doar 2-3 copii in invatarea anumitor lucruri. Am presupus ca sint 2-3 copii in familie si isi pot insusi anumite concepte mult mai bine decit daca ar fi intr-o clasa cu 30 copii. O profesoara nu poate face fata la intrebarile a 30 de copii, nu se poate ocupa de fiecare in parte, pe stilul de invatat al fiecaruia. In aceasta situatie m-am referit la faptul ca daca un concept este mai greu asimilat, un parinte poate petrece mai mult timp cu copilul respectiv pentru a se asigura ca a inteles, decit poate un profesor ca sa petreaca cu un copil intr-o clasa cu 30 de copii.

          Un parinte interesat de binele copilului face tot posibilul ca sa-i ofere sanse de a se dezvolta frumos. Exista nenumarate clase, nenumarate activitati, nenumarate resurse la care poate participa, interesul sa fie.

    • Teofil,
      nu toti parintii au convingerea, determinarea si vehementa de a face homeschool cu copii lor; multi vor cariera si viata linistita intr-un fagas bine stabilit dinainte.
      Copii plictisesc si te apuca toti nervii sa faci educatie cu ei.
      Ii dai pe mina scolii, uraaa si hooray!
      Ii pui pe bus sau ii duci pina la usa scoii (da singuri nu se pot duce?), dupa care strigi fara de glas „liber”!
      Pina seara cind vi de la servici, destul de obosit.
      Ia copii, v-ati facut lectiile, ce note ati luat, fara galagie ca sunt obosit si mai treceti si la culcare!
      Si sa nu va prind cu note proaste sau corijente ca ati luat-o pe coaja!
      Iti suna familiar, nu-i asa? 🙂
      Traiasca scoala publica!

      • Știți bine că e și așa, dar nu e doar așa. În România, până una-alta, toți oamenii care au contribuit cu ceva bun la dezvoltarea țării au fost educați în sistemul public.

        Sigur că există și povestea asta cu „să-i ținem ocupați cât suntem noi la lucru”, dar, după cum sugeram într-un comentariu anterior, nu toți părinții sunt capabili să își educe copiii cum se cuvine și, chiar dintre cei capabili, nu toți pot renunța la locul de muncă al unuia din familie pentru ca acesta să se ocupe de școala copiilor. Povestea cu părinții care lucrează în schimburi se poate aplica probabil la unele locuri de muncă, dar e complet inaplicabilă în multe profesii (profesori, medici, lucrători în comerț etc.).

        În esență, nu mă deranjează că cineva este foarte atașat de o idee, dar mi se pare cel puțin suspect când ne obligă pe toți să aderăm la ea (fie că ne place sau nu) sau când sugerează că (așa cum s-a întâmplat deja pe blog, la acest text) din motive oculte (de foame de bani), refuzăm să facem un bine copilului. Se vede treabă că realitatea nu mai contează deloc. Am această problemă și cu pastorii, care mereu uită că enoriașii nu sunt plătiți, ca el, cu un salariu care să le permită să facă vizite, să se pregătească în liniște pentru duminică, să își facă singuri programul etc. Unii dintre cei pe care îi cunosc eu lucreză ca bugetari cu obligația de a sta la locul de muncă de la 8 la 16. Alții lucrează la privați, pe salarii mizere, dar nu au de ales, fiindcă, dacă sunt dați afară în aceste vremuri, e vai de casa lor. Așa că textele astea prea înverșunate îmi pare că fac abstracție în mod fraudulos de o realitate mult mai complexă.

        Când caut soluții la o problemă, mi se pare necesar să plec de la datele existente și abia pe urmă să văd dacă și ce se poate schimba.

        • sistemul cu homeschooling nu se impune cu forta, prin definitie.
          Nimeni nu e obligat sa adere la aceasta metoda de educatie si aici ma refer la adulti.
          Sigur ca sunt situatii in care parintii nu-si permit acest lux (de a educa copii in familie) si pentru asta nu-i judeca nimeni.
          Avem mila de toti oamenii, fie ei adulti, fie copii.

  7. Am vrut sa-mi dau ieri cu parerea dar am ezitat, erau prea putine comentarii pentru a-mi forma o parere corecta si concreta: conceptul de scoala acasa , normal ca e aparat pentru ca e un fel de protejare si coordonare directa a educatiei copilului! Dar cand ajungem la modalitati logistice care sa argumenteze acest sistem, nimeni din cei care au comentat nu au venit cu ceva concret, doar cu generalitati ! Ei bine cu o generalitate nu sustii un argument, atat proprietarul blogului cat si un comentator si-au manifestat in mod fatis dorinta de-a fi convinsi de benificiile acestui sistem revolutionar!

    • Recent am aflat despre o familie care face școală acasă cu copiii. Alta decât ce știam eu înainte. Sper să pot afla date mai pertinente. Eu nu exclud această variantă, dar aș vrea să-i văd costurile și avantajale, limitele și beneficiile.

  8. @ Cristina
    ”Activități extrașcolare” sunt ele denumite în sistemul public de învățământ, dar le puteți numi cum doriți. Ideea e că ele sunt desfășurate și de copiii care învață în învățământul public și spuneam că știu destule cazuri. Până aici, nu văd diferența dintre sistemul home (care – să avem pardon – nu mai este home, ci este în casele altor profesori la materiile la care părinții nu fac față) și sistemul public. Nu văd de ce e preferabil.

    Înțeleg și că părinții au dreptul și autoritatea să își formeze copilul din toate punctele de vedere. Ceea ce se pune la îndoială este dacă acest drept trebuie neapărat exercitat pentru că ar fi mai competent. Dacă nu e mai competent, atunci dreptul și autoritatea și datoria morală nu înseamnă mare lucru.

    Nu cred că e greu să studiem ceva ce nu are loc la noi în țară încă prin rezultatele pe care acest ceva le are în țările unde el chiar se desfășoară. Altfel, cum va porni acest sistem și în România dacă nu studiind eficacitatea și dându-ne seama de superioritatea lui? Dacă vreți să spuneți că trebuie să ne bazăm doar pe afirmațiile generale cum că facultățile recunosc diferența dintre și dintre, slabe șanse.

    • Diferenta intre scoala publica si apelarile pe care le fac parintii la profesori care stiu o anumita materie este mare. Un parinte care are copilul in scoala publica nu are absolut nici un control. Nu poate controla programa, nu poate controla materia, nu poate controla cine este profesorul care preda materia. In sistemul public de invatamint, parintele este un baby-sitter, care il imbraca si-l hraneste pe copil. Alta autoritate nu are.

      In sistemul de homeschool, parintele decide programa, parintele decide manualul folosit la o materie, parintele alege profesorul dorit. De exemplu, un parinte ateu, care nu doreste ca copilul sau sa invete din manuale care vin din perspectiva crestina, alege manuale si profesori care ii impartasesc convingerile. La fel, un parinte crestin alege manuale si profesori care se potrivesc credintelor lui.

      In homeschool, parintele este cel care directioneaza educatia propriilor copii, ceea ce este corect. In scolile publice o face statul. Parintele nu are absolut nici un drept.

      Cine are autoritatea ca sa decida cine este un parinte competent si cine nu? Oare toti parintii au facultatea de gastronomie ca sa-si hraneasca copiii cu mincare nutritionala asa cum este cerut de specialisti? Oare un parinte care stie sa scrie si sa citeasca poate fi numit incompetent?

      Alta intrebare: un parinte care a absolvit liceul, poate fi numit incompetent? Daca da, oare nu este dovada ca statul a esuat in ceea ce a promis sa faca? Daca scoala publica este atit de buna, daca profesorii competenti i-au dat o educatie buna, atunci statul ar trebui sa fie convins ca acesta poate sa-si educe proprii copii, nu?

      Doriti date din SUA care dovedesc ca sistemul functioneaza?

    • Da, am înțeles deja că părintele decide tot. Nu are nevoie de diplomă de specialist ca să-i predea copilului său gastronomie în casă, dar nici nu cred că ar trebui ca asta să însemne că acel copil va lua o diplomă recunoscută în urma acestei învățări. Ceea ce face părintele este o lecție de viață. Orice părinte responsabil face asta. Dar punem ștampilă pe ”predatul lui”?

      Vi se pare că au am spus că școala publică e ATÂT de BUNĂ? Unde? Deja mi se pare cam mult. Devine un discurs politic, mă opresc. Am înțeles care sunt avantajele și dezavantajele. În rest, vom vedea ce se întâmplă pe viitor. Dacă e un sistem bun, va da rezultate.

      • Nu este politica, ci oamenii au politicizat subiectul.

        DAca se pleaca de la faptul ca parintele are autoritatea ca sa directioneze educatia copiilor sai, inseamna ca parintele are autoritatea ca sa decida standardul in educatie. Daca copilul atinge acel standard, parintele are autoritatea ca sa ii dea o diploma care sa ateste acest lucru.

        Statul nu are cum sa acorde o diploma in functie de standardul altcuiva. E ca si cum facultatile de inginerie ar da diplome absolventilor de medicina. Standardele sint diferite, deci diplomele ar fi invalide. Statul poate da diplome doar acelor scoli care urmeaza standardul statului. Parintii care nu vor sa se supuna standardului statului nu au cum sa astepte diploma din partea lui. Cine are autoritatea de a decide standardul are autoritatea de a da diplome. Se pune stampila nu pe „predat”, ci pe „standard”.

        Considerati ca scoala publica este mai buna decit cea directionata de parinti. Aveti mai multa incredere in stat decit in parinti. Daca statul educa mai bine decit credeti ca o pot face parintii, ar trebui sa fiti linistita, pentru ca acei parinti sint educati de stat, deci au primit o educatie de la oameni competenti.

      • Cum adica „daca” e un sistem bun, va da rezultate? Educatia la domiciliu este prezenta in SUA de la infiintarea ei. Rezultatele se vad.

        Oameni care au ajuns presedinti: John Adams,John Quincy Adams, Grover Cleveland, James Garfield, William Henry Harrison, Andrew Jackson, Thomas Jefferson, Andrew Johnson, Abraham Lincoln, James Madison, James Monroe, James Polk, Franklin Delano Roosevelt, Theodore Roosevelt, John Tyler, George Washington,Woodrow Wilson.

        Oameni ca Thomas Edison, Sir Frank Whittle, Joseph Pulitzer, Soichiro Honda, Dietrich Bonhoeffer, Lester Frank Ward
        (Father of American Sociology), Teresa Scanlan (Miss America 2011), Miranda Cosgrove (actrita si cintareata), Hilary Duff (actrita si cintareata), Dakota Fanning, Whoopi Goldberg, Hilary Hahn, Jonas Brothers, Elijah Wood, etc. As putea umple pagina.

        Se pare ca astia s-au integrat destul de bine in societate.

        Articole peste articole, numai sa aveti timp de citit:

        http://www.washingtontimes.com/news/2009/dec/13/home-schooling-socialization-not-problem/

        http://www.hslda.org/docs/nche/000000/00000068.asp

        http://news.heartland.org/newspaper-article/2012/11/01/study-homeschoolers-happier-better-adjusted-college

        http://www.hslda.org/docs/nche/000010/200410250.asp

        http://www.nheri.org/research/nheri-news/nationwide-study-finds-high-academic-achievement-by-the-homeschooled.html

  9. Exista doua directii de educare a copilului din perspectiva mea:
    – una „spartana” – in care permiti copilului sa fie expus la pericolele zilnice si il inveti cum trebuie sa reactioneze corect. Includ aici scoala institutionalizata cu diferitele aspecte si forme, societatea si colectivitatile asa cum sunt ele astazi: strambe. Asa am crescut eu si asa au crescut multi din lipsa de alternativa.
    – una „protectoare” – in care feresti copilul de tot raul din exterior si incerci sa-l educi „cum trebuie” ferindu-l de pericolele externe. Includ aici homeschooling-ul.

    Personal cred ca fiecare copil trebuie indrumat in directia care i se potriveste. Nu cred ca una sau alta poate fi normativa pentru toti.
    Cu toate ca nu am avut alternativa si am fost educat in modelul „spartan”, neferit de pericole, cred acum ca daca as fi facut homeschooling eram mult mai slab psihic si in plus, probabil dupa ce „scapam” de acasa, cu siguranta imi doream sa vad si cealalta fata; imi dau seama acuma ca asta m-ar fi indepartat mult de pe calea pe care sunt acuma.
    Stiu altii pe care sistemul „spartan” i-a frant si li s-ar potrivi de minune homeschooling-ul.
    Una din retinerile pe care le am fata de homeschooling este faptul ca creste copii „in sera” si la momentul cand vor fi plantati „pe camp” vantul s-ar putea sa fie prea puternic si sa-i franga

    • Cred că e pertinentă observația dvs. Mai ales când spuneți că ar trebui văzut ce i se potrivește fiecărui copil. Rămâne însă o problemă spinoasă: cum putem avea certitudinea că ceea ce credem noi, părinții, că i se potrivește, chiar îi va face bine pe termen lung? Îmi dau seama că nu se prea poate răspunde complet la această întrebare și că orice decizie presupune un risc. Probabil că problema se reduce, în ultimă instanță, la riscul pe care ești dispus să ți-l asumi.

      • Riscul exista si atunci cand vreau sa trec strada. Pe de alta parte cred ca Dumnezeu poate face o minune si dintr-o hotarare proasta, la fel cum o hotarare buna nu-ti da garantia succesului. Dumnezeu ingaduie incercarea din varii motive. Dincolo de certitudini este credinta. „Copii lui Eli” pot fi un bun exemplu ca o crestere buna nu garanteaza succesul. Cunosc copii cu o educatie (mult spus) deficitara care au ajuns oameni extraodinari si cunosc exemple nefericite ale „homeschooling-ului”

        • Pai atunci sa vorbim despre asta – anume ca statul nu ar trebui sa oblige. Mie mi se pare ca discutam despre „infailibilitatea” homeschooling-ului vs inutilitatea scolilor publice. Doamne feri’ sa se apuce de homeschooling cineva care nu are vocatie; sigur va ruina destine, sau cel putin va pune umarul.
          Asemenea lui Teofil ma ingrijoreaza pendularea intre extreme – nu cred ca va face bine unui copil. Cred ca e bine sa „cercetam toate lucrurile si sa luam ce este bun”.

        • Ioan,
          „vocatia” parintilor care fac home school, este dragoste de copil si determinare in a creste si a da copilului notiunile elementare. Fara stres pt copil. Nu are nevoie de asa ceva in anii formativi.
          Sigur, daca parintii nu au notiuni elementare de nika, e recomandat sa-si dea copilul la scoala publica dar sa se roage pentru el minim 3 ore pe zi si sa-l duca regulat la preot pentru descintec sau dezlegare 🙂
          Sa aibe grija sa-l sarute acasa de min 150 deori pe zi si sa-l duca la McDonald si pe unde mai poate, in felul acesta sa compenseze pentru lagarul de…aaa… invatat fortat de la scoala.

          Sa nu-l piseze sa ia numai nota 10 daca nu merge natural, se poate si 7 ba chiar 6 dar sa-i ia meditator la aceea materie unde copilul are aptitudine (asta pt folosul viitor).
          Si sa nu puna presiune pe copil numai ca el, parintele, sa se laude la altii cu cit de destept e puiul lui (acum le zic mama lor la toti si la astia 🙂

    • Copii nu cresc in „sera”; au prieteni pe strada, la biserica, in cercul familiar, prieteni ce pot fi evaluati de parinti.
      Nu au nevoie sa aibe 35 de prieteni si nici nu e posibil asa ceva.
      Pericolul e la scoala, pe mina unor profesori care nu vad persoana din ei ci obiect care trebuie educat, precum si faptul ca el, copilul, e la mila unor copii fara de minte si care, sub presiunea de grup, actioneaza ca lupii (in anume situatii).

      In educatia homeschool, copilul nu actioneaza „in grup” sau sub presiunea de grup si nici nu e supus la comparatii, chestiune care poate duce ori la mindrie ori la umilinta.
      Profesorul vine cu toata incarcatura emotionala de acasa care se poate reflecta in atitudinea pe care o paote avea fata de elevi; el nu e robot care da doar informatii.
      Nu ne punem copii la mila profesorilor sperind ca vor fi tratati cu mila. demnitate si dragoste.
      In primii ani de viata se formeaza copiii.
      Intr-un fel reactioneaza la mediu un copil de 7 – 16 ani si altfel unul de 18 sau mai mult care stie sa se apere sau sa-si afirme propria persoana.

      Ca sa nu mai spun ca creativitatea si inventivitatea copilului este restrinsa sau inabusita in cadrul educatiei de grup, la scoala publica sau chiar cea crestina.

      Inteleg ca in Romania nu e permisa educatia in familie a copilului, guvernul presupunind ca el are mai mare grija fata de copil decit parintii.
      Cum era vorba aia, mama lor la toti? 🙂
      Au ajuns copiii nostrii proprietetea guvernului care decide in locul parintilor ce e bine si ce e rau pentru ei! 😦

      • Vorbind de „sera” – mi se pare ca in homeschooling se elimina unul din stimulii care ajuta mult la procesul de invatare: concurenta si comparatia. Stiu, imi veti vorbi despre „presiunea de grup”, „umilinta”, samd. Sunt si ele experiente de viata, cand vor intra copii in viata reala, trebuie sa fie pregatiti si din punctul acesta de vedere. Mi se pare ca se exagereaza punandu-se prea mult accentul pe „ce simte copilul”, „sa nu cumva sa sufere”, „sa fie tratati cu demnitate si dragoste”… SI daca nu o sa fie O sa fie crestin si o sa fie persecutat – o sa se descurce daca nu s-a lovit de situatii reale cat a fost copil sau o sa aiba tendinte „izolationiste”?
        S-ar putea ca in acel „sa nu-i scoti din lume ci sa-i pazesti de cel rau” sa se refere si la asta…

        • Abordare gresita. Eu doresc ca copiii mei sa invete anumite lucruri. Nu ma intereseaza ce invatat alti copii. De ce s-ar compara cu ei? Poate acei parinti au alte standarde privind educatia copiilor lor decit am eu. Comparatiile nici nu ar fi valabile!

        • Matei,
          In primele 7 clase de homeschool, fetele mele au invatat excelent fara cpncurenta si comparatie (cu altii).
          Problemele au inceput sa se iveasca in liceu (scoala public) cind a intervenit concurenta si comparatia. Si celelalte racile.

          Iar un adult nu va fi mai pregatit de viata daca a fost umilit in copilarie; va trai cu sechele, fie ele bine ascunse de ochii lumii.
          Stiu, e mentalitatea asta ciudata de a considera copilul a fi din guma/plastic (rubber): nu sinte, nu vede, nu-si aduce aminte.
          Adultul invata sa reactioneze corect la situatii dificile in viata, nu un copil prostut prin definitie.

          Deci daca tu ai avut de suferit si ai supravietuit, pot suferi si copii tai ca si ei vor supravietui.
          Daca vor supravietui.
          Eu una am facut prin clasa VI doua tentative de sinucidere. N-au iesit si acum imi pare bine. La altii insa ies, daca nu la 13 ani, la 30 de ani.
          Sau ies cu probleme majore in casnicie sau repeta greselile parintilor.
          Anii copilariei sunt anii formativi care vor defini adultul.

  10. Mai este om perspectiva care vreau s-o amintesc: „Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău” Matei 17

  11. Si mai e un amanunt,mica mare amanuntul acesta, un evanghelic nu l-ar recunoaste nici in ruptul capului, ii dat to felul de intepretari rationale , ancorate in normele habituale de relationare sociala, si vin eu si pun o ,,talpa de bocanc marimea 42″:

    HOMESCHOOLING = ARISTOCRATIE , ,,NAS FIN” , STATUT SOCIAL

    P.S.

    Din adancurile unui plebeu frustrat, nu luati in seama cele spuse, luciditatea-mi joaca feste …

      • Drept-ii, cu cheia pe gat si cu banii de buzunar la ciorap sub talpa! Vorba lui Pepe: Bubka, tu nu esti vagabond da esti prieten cu toti vagabonzii! Ce mi-a placut mult la ei a fost acel cod al onoarei.

        Ma pot considera un om norocos pentru ca puteam s-o iau pe-o alta cale, mai ales in intervalul 18-22 ani, chiar daca frecventam o biserica , mirajul extremei era coplesitor, mi-a trimis Dumnezeu oameni intelepti in cale ..si iata-ma-s …., chiar el, binele si raul intr-un singur trup , in lupta pana la sfarsit …

  12. Vreau sa va intreb ceva: cati dintre onorabili cititori ai celor de mai sus sunt produsul home….. si cati ai scolii institutionalizate?
    Celor care cad in cealalta extrema ridicand in slavi home…. nu le spune nimic?
    Personal optez pentru calea de mijloc: scoala institutional plus ore de homeschooling acasa – after school.
    Eu cred ca orele petrecute cu copii dupa scoala, la teme si in discutii (2-5 cate or’ fi) tot un „soi de homeschool) sunt. Sigur ca in SUA unde fac temele la scoala nu se pune asa problema.

    • Pai in Romania asa ceva este interzis, unde crezi ca gasesti astfel de oameni?

      Doar cind m-am apucat de homeschool mi-am dat seama de educatia infecta care am primit-o. Invat si eu cot la cot cu copiii mei!

      PS. In SUA nu se fac temele la scoala.

      • În ce mă privește (și mai cunosc încă destui oameni, din diverse clase sociale), n-am avut nevoie de homeschool ca să înțeleg că filosofia, literatura, istoria, psihologia sau biologia pot fi predate ideologizat.

        În schimb, gramatica, matematica, fizica, chimia, geografia, logica îmi sunt în continuare de folos și n-aș putea considera că educația pe care am primit-o a fost „infectă”.

        De vreme ce și cei ce practică educația la domiciliu apelează la profesori specializați care să le predea anumite materii, se pare că nu se poate chiar fără „infecția” educației publice sau instituționale (că profesorii pot preda și la privat).

  13. Pai „thiat’s the point” – nu gasesti cu homeschool dar toti sunt educati in sistemul secular. Mi se pare ca acolo unde a fost interes copil si parinte s-au realizat multe…. Cei care posteaza pe aici dovedesc cu prisosinta …
    Eu am facut scoala pe vremea ‘raposatului – am fost jignit, scuipat, batut, privit cu ura, nedreptatit si tot ce tinea de „a fi pocait” in vremea respectiva. N-am ramas cu sechele, dimpotriva, prin mila Domnului lucrurilea acestea m-au intarit si m-au inteleptit. Stiu ca exista un curent care doreste cu orice pret inlaturarea suferintei insa nu intotdeauna ajut un copil ferindu-l de astfel de lucruri. Analog, Dumnezeu ne trece prin incercare si suferinta tocmai pentru a ne slefui.
    Mi-ar place sa pot face home… cu pruncii mei insa repet – unora (parinti, copii) li se potriveste, altora nu.
    Mult succes celor care au in gand sa faca asa ceva.
    Personal, cred ca cea mai buna varianta este cea combinata: 4-6 ore la scoala, 2-3 ore de homeschooling in fiecare zi.

    • Daca ar fi sa dau exemple din Biblie, asa, pentru ca spui ca esti pocait, unde scrie ca Dumnezeu a fost de acord ca evreii sa isi invete copiii la scolile filistenilor pentru 4-6 ore, apoi pentru jumatate de timp, 2-3 ore, sa fie invatati din punct de vedere crestineste???

      In educatie, libertatea este importanta. Sclavia nu este de dorit. Unii oameni o duc bine in sclavie. Altii chiar prospera. Unii ies raniti usor, altii au rani usoare. DAr multi, mult mai multi nu se vor tamadui niciodata. Societate, ca un intreg, nu poate fi sanatoasa in sclavie.

      • Pai nu scrie in Biblie asta la fel cum nu scrie nici de homescholing. Cu toate astea, Moise, Iosif, Daniel si altii au fost crescuti la „scolile filistenilor”.
        Dar copii lui Solomon, fii lui Eli si fiicele lui Lot or’ fi facut homeschooling?
        Amintesc pozitia mea- eu cred ca homeschoolingul e bun insa nu trebuie inghitit pe nemestecate ci judecat fiecare caz in parte (parinte-copil) (ca sa nu fiu omorat cu pietre -:)

        P.S. Recunosc, fiind mai conservator din fire, inclin pentru sistemul hibrid – eu si altii find crescut asa…

        • Da, dar scrie clar ca lui DUmnezeu nu-i place ca invataturile pagine sa-si faca loc in mintea israelitilor. Tot timpul Dumnezeu i-a avertizat pe evrei ca nu cumva sa se departeze de invataturile date de El.

          Um, Iosif, Daniel au fost luati sclavi dupa ce au fost invatati acasa. Pentru ca Daniel a fost educat in principiile corecte a putut sa stea tare in fata lucrurilor pagine in timpul sclaviei. Se spune ca ar fi avut 14 ani cind a fost luat rob, deci pina atunci a fost educat acasa, si probabil continua sa fie daca nu era luat sclav.

          Cit despre Solomon, oare nu scrie ca femeile pagine care le-a avut i-au intors inima de la Dumnezeu? Daca cel mai inteligent om din lume a putut fi dus de niste femei, cum crezi ca un copil cu mintea necoapta poate sa faca fata atacurilor pagine din scoli?

          Eu consider ca daca un parinte nu are probleme medicale mintale si daca stie sa citeasca….ar putea directiona educatia copiilor sai.

          Ceea ce spui tu nu este un sistem hibrid, pentru ca temele de acasa sint facute tot la cerinta guvernului si dupa standardele guvernului. Parintele nu are nici o autoritate ca sa schimbe ceva.

    • Matei, n-ai ramas cu sechele (chestiune pe care nu o cred) dar ca si copil, ai suferit.
      Un copil nu trebuie sa sufere, trebuie sa aibe un mediu in care se simta sigur si iubit.
      Prin incercari sa treaca adultii care pot si stiu a trece prin ele, nu copii. Nu copii.

      Am inteles insa ca sistemul de scoala finlandez este de succes. Citeva ore pe zi (sa zicem 4). O sa-l adopte si romanii prin anii 2550 🙂

      • Da, ăsta e stilul american… să dai copilului numai ceea ce îi place lui, să nu sufere deloc, să aibă acces la toate, știm, importăm și noi deja stilul acesta de ultrarespectare a copilului și deja se văd primele semne de lipsă de respect a copilului față de părinți și orice adulți.

        • ideea de a da copilului tot ce cere el, nu e buna.
          Sa i se dea tot ce crede parintele ca e spre folosul lui si asta in masura posibilitatilor, evident.
          Si sa nu i se permita sa fie obraznic, dar asta e alta poveste 🙂

      • Da de ce sa nu sufere – daca Dumnezeu ingaduie? Atunci simplul fapt ca Dumnezeu lasa sa se nasca copii intr-o astfel de lume pocita, conform celor enuntate mai sus, mi se pare o strambaciune. Da, intradevar, ca si parinte trebuie sa fiu langa copilul meu atunci cand sufera, sa-i ofer dragoste neconditionata si sa-l invat cum sa treaca prin suferinta, pregatindu-l pentru viata. Ca sufera pe drept, pe nedrept – asta e alta poveste. Repet – nu inteleg „fuga de suferinta” din moment ce Biblia ne invata ca ea lucreaza desavarsire in viata noastra.
        Repet din nou – cum sa potriveste homeschoolingul cu „Nu te rog sa-i iei din lume…”
        Pe mine cel mai tare ma ingrijoreaza la homeschooling, nu atat sistemul care este o alternativa ci extremismul celor care-l propovaduiesc. Asta ma pune pe ganduri…..
        Oricum, eu voi face homeschooling acasa, cu copii mei 2-3 ore dupa ce vin de la scoala.

        • Matei,
          una e ca un copil sufera si alta e ca il lasam noi sa sufere sau il impingem catre asta.
          Vrei sa inveti pe un copil de 5-13 ani cum sa treaca prin suferinta?!
          Si asta e una!
          Ii ti o prelegere si el va intelege, evident, ca asta ii lipseste copkilului, intelegerea teoretica a suferintei.

          Tu, ca adult, nu fugi de suferinta?
          Sa-i dam un brinci copilului in acest sens sa invete si el, de la 5-7 ani ce e suferinta ca si stie cum sa reactioneze in fata ei.
          Ai si gasit un verset biblic in acest sens, nu-i asa, ca doar sfaturile biblice sunt si pentru copii nu numai pentru adulti.
          Cind Hristos se roaga Tatalui „nu Te rog sa-I iei din lume” se refera si la copii de clasa I-a primara nu-i asa?
          Vad eu ca sunt cam extremista Smile emoticon
          Vreau sa apar copilul crud, neformat si delicat, de loviturile vietii la care si adultii cu greu fac fata.

      • Precizez că mi se pare complet absurdă ideea că „un copil nu trebuie să sufere”! Nu știu exact unde bate, dar e limpede că e o imposibilitate logică și existențială. Deci îl ținem în seră cât e mic, pe urmă îl aruncăm în gura lumii sau îl cocoloșim toată viața? Nu e tendențioasă întrebarea, ci chiar aș vrea să văd cum anume este pregătit un copil pentru viață dacă este ferit de suferință? Nu spun prin asta că ar trebui aruncat în gura lupului ca să simtă cum e, ci doar că ar trebui să simtă unele dintre greutățile vieții, ca să înțeleagă câte ceva despre realitatea pe care o va avea de înfruntat când va crește.

        • suferinta exista, este, se manifesta in jurul nostru iar noi, ca poarinti, avem datoria sa-i ferim de suferinta pe cit ne sta punputeri ca doar Dumnezeu nu suntem; dar nici sa-i lasam pe mina strainilor daca avem de ales.
          Zici de sera?
          In sera cu ei, adica in acel loc sigur si familiar copilului numit : FAMILIE.

          Uite cum se pregateste copilul pentru viata:
          1. NU punindu-i in mina de la 5 ani un karasnikov ci doar o masinuta de jucarie, eventual cu baterie; si o minge; si spunindu-i povesti cu morala crestina; il duci la zoo si muzeu; firma cu desene aminate Disney.
          2. VAZIND comportamentul parintilor in diferite situatii, reactia lor la adversitati si bucurii. Dn asta el va lua aminte si va copia cind va deveni adult.
          3.Il vei duce la biserica unde preotul se va ruga pentru ei si unde copilul va putea fi impartasit (nu conteaza ca mintea lui de copil nu intelege la ora aia mare lucru).
          4. Il vei invata istrorie, aritmetica, gramatica limbii materne, etc. si mai ales, il vei pune sa citeasca, sa citeasca si iarasi, sa citeasca, carti din care va prelua ceva din intelepciunea autorului care e adult.
          5. Cit mai putine video games. Cit mai putin internet sau deloc pina la 15 ani si atunci sub supraveghere stricta.

          Deci se poate, nu iti imagina ca educatia primita la scoala publica de la persoane cu totul straine de el si de persoana lui, va compensa cele de mai sus.

          Deci copilasul ala nating de 7 ani vrei sa simta ceva din greutatile vietii de mai tirziu?
          Asa sa faci tu cu copii tai si sa fi sigur ca mai tirziu vor zice ceva, nu tocmai nice, la adresa ta. Ceva de mama.

        • Mă văd nevoit să repet: certitudinile astea îmi dau fiori. Ca și când ar exista vreun sistem sută la sută sigur. Ca și cum ați avea certitudinea că un copil educat acasă nu va zice nicicând nimic (not nice) de mamă. Eu cred că avem niște copii în grijă, nu niște automate. Firește că fiecare facem ce știm mai bine să-i educăm, dar e de-a dreptul grotesc să pretindeți (implicit, nu explicit) că doar cei care și-i educă acasă sunt singurii cărora le pasă de copiii lor.

          Pot înțelege entuziasmul față de binefacerile școlii la domiciliu, dar prin aroganța și siguranța cu care propăvăduiți această ideologie mai mult îndepărtați oamenii decât îi convingeți. Cel puțin pe cei care au o structură cât de cât asemănătoare cu a mea.

        • Faptul ca este de datoria parintilor sa directioneze educatia copiilor sai este o certitudine de 100%, nu doar o opinie. Ca unii parinti renunta la aceasta responsabilitate in favoarea statului este altceva. Nimeni nu spune ca copiii educati la domiciliu nu fac nimic rau, niciodata, ci ca fiind supravegheati indeaproape se pot face corecturile necesare mult mai devreme. Nu vad unde este aroganta….

        • „Cred că aceste noi generaţii sunt mult mai superficiale decât cele care veneau din perioada comunistă şi prin faptul că acelea au trecut prin dureri mult mai mari. Noii studenţi au un prag al durerii şi al suportabilităţii mai mic şi au o rezistenţă psihică mai mică la necazurile vieţii, pentru că sărăcuţii au crescut în alt mediu, nu au avut lipsuri mulţi dintre ei, n-au stat la cozi, au avut cam de toate, generaţiile de după. La noile generaţii văd că nu mai au răbdare, poate o mai învaţă la muncă prin străinătate, când îşi dau seama că fără muncă susţinută şi consecventă nu poţi face nimic, şi sunt foarte slabi sufleteşte, psihic, adică nu rezistă la cele mai mici încercări, la cele mai mici probleme intră în depresie, intră în stări de învârtoşare, de tulburare.”

          Și toate astea se întâmplă pentru că: „Sunt două pricini mari pentru care s-a ajuns la asta. Una este că au fost crescuţi, mulţi dintre ei, ca nişte mici semizei, de părinţi care le-au spus: „tu eşti cel mai bun“, „tu trebuie să fii primul“, „tu meriţi totul“, şi după aceea, când dau de problemele mari, nu reuşesc să fie primii, de multe ori nu reuşesc să fie nici măcar pe la mijloc. Când îşi dau seama că sunt atât de jos, că nu pot să-şi ia un examen, ajung să facă cele mai grozave gesturi, ori îşi pierd minţile, ori se gândesc la sinucidere. Şi apoi, mai e şi societatea din ziua de azi, care este foarte concurenţială. În perioada comunistă era un loc pentru fiecare. Acuma dacă eşti dintre cei din urmă, nu ai abilităţi, nu te pricepi, eşti lăsat deoparte, eşti al nimănui.” (adev.ro/mromrd)

          Aștept soluții de tip homeschool care să contracareze problemele de acest tip nu prin izolare și muncă în comunități închise (aici e mai bine să mergem pe varianta amish), ci în societatea hâdă așa cum e ea.

        • Ca sa asteptati anumite solutii trebuie sa intelegeti care este problema si ce inseamna sistemul de homeschool. Homeschool nu inseamna matematica, fizica, chimie facute la masa din bucatarie in locul bancii din scoala. Cind intelegeti ce inseamna homeschool veti vedea si solutiile.

          • „Precizez că mi se pare complet absurdă ideea că „un copil nu trebuie să sufere”! Nu știu exact unde bate, dar e limpede că e o imposibilitate logică și existențială”, (Teofil)

            Una este suferinta, consecinta logica a lumii cazute in care traim si alta este acel „trebuie”, adresat unui copil care nu stie cum sa ia suferinta in sine, drept care ramine perplex in fata lui; ceva de genul, „asta ce mai e”?!!

            Copilul nu e pregatit sa faca judecati vis a vis de suferinta, sa traga concluzii logice sau sa ia aminte pe viitor. Suferinta il ia prin surprindere si, in cazul cel mai bun, va invata cum sa o ocoleasca, sau se ascunda de ea.
            In genere, un copil care sufera devine ori violent ori introvert, situatii cu reprecursiuni negative in viata de adult.

            Ce aduce viata si lumea din afara, ramine de vazut pentru PARINTI, chemati sa asigure copilului un climat de siguranta si dragoste neconditonat.

        • @Cristina

          Aș fi dispus să înțeleg ce înseamnă homeschool dacă ar fi dispus cineva să mi-l explice cu plusuri și minusuri, așa cum e firesc cu orice invenție umană. Chiar dacă ar avea 1 milion de plusuri și doar 10 minusuri, ar trebui să le cunosc și pe astea (sau mai ales pe astea) pentru ca oferta să fie prezentată onest, iar eu să știu care-mi sunt riscurile când decid ceva. Dar homeschoolingul pare, după cum îl descrieți dumneavoastră, o ideologie care nu admite că ar putea avea erori intrinseci. Eu am încercat să sugerez câteva, dar am fost contrazis vehement. Atunci aștept să văd alte probleme, dar dintre cele fundamentale. Dacă nu-și dezvăluie niciuna, nu văd prin ce diferă de pasta de dinți sau de margarina la care li se face reclamă (întotdeauna mincionoasă prin omisiune) la televizor și pe panourile publicitare din oraș.

          Ca să spun mai mult decât îmi propusesem, am descoperi eu însumi câteva posibile avantaje ale educației acasă, dar acestea nu prea sunt atât de temerare și triumfaliste precum par la cei ce practică homeschooling. Plus că au mereu și reversul pe care trebuie să-l analizez.

        • In primul si in primul rind trebuie sa intelegeti ca este dreptul parintilor ca sa isi educe copiii. La asta nu intra numai matematica si fizica, ci absolut tot ce tine de cresterea unui copil, academic, fizic, spiritual, emotional.

          Educatia fiind dreptul parintilor, acestia sint cei care stabilesc standardele in caminul lor. Standarde in fiecare aspect. Standardele academice, din ce perspectiva se vor preda materiile scolare, standardele spirituale, ce religie vor sa urmeze, scopul in viata, unii vor carierea, altii vor altceva, etc.

          Deci nu exista o regula generala, pentru ca fiecare familie are propriile standarde. Plusurile si minusurile sint caracteristice fiecarei familii. Pentru un parinte, poate ca scopul principal este ca copilul sau sa obtina doua diplome, una de Harvard si una de Yale. Pentru alt parinte scopul poate fi ca sa fie o mama si sotie iubitoare, alti parinti vor ca sa dea un loc de munca copiilor lor, altii vor sa-i faca misionari in Africa. Sint doar citeva exemple. Cine poate spune ca o diploma la Harvard este un minus sau un plus? Asta depinde de scopul fiecarui parinte/copil.

          In functie de standardele dorite in camin se iau riscurile necesare. Fiecare parinte isi stabileste propriile riscuri. Ca parinte interesat, fiecare cauta si se intereseaza ce trebuie sa faca pentru binele copilului sau. Autoritatea este acolo unde trebuie.

          In prezent, autoritatea este la stat. Statul este cel care hotaraste standardul, Statul hotaraste plusurile si minusurile, statul hotaraste riscurile, sau isi asuma riscurile unor decizii dezastruoase. Vedem in ce hal a ajuns Romania. Oameni care habar nu au care este rolul guvernului, habar nu au care este rolul lor. Dezavantajele sint imense atunci cind statul detine controlul in educatie, dar oamenii, fiind obisnuiti ca sa li se incalce drepturile, nu zic nimic, crezind ca asa trebuie sa fie.

        • Problema mea de fond e foarte simplă: orice sistem incapabil de o privire autocritică mi se pare foarte periculos. Inclusiv creștinismul în formele sale incapabile de autocritică este extrem de periculos, fiindcă devine o formă de îndoctrinare ce creează fel și fel de anomalii sociale și religioase.

          Așadar, aștepterea este să văd niște elemente care să ateste existența unei detașări sănătoase de sistem. În sistemul public știm care sunt problemele și cum se pot contracara.

          Beșteliți cam mult „guvernarea” într-o lume în care nu se poate scăpa de guverne și autorități sub nicio formă. Mi se pare utopică ideea că, dacă educația vine de acasă, guvernul nu mai influențează nimic. Realitatea este în bună măsură opera deciziilor guvernamentale sau generate de autorități prin terți. Și viceversa, guvernanții sunt oglinda societății în care trăim. Astfel că până și formele de refugiu din calea guvernului sunt niștea oaze tolerate. E foarte posibil că existați doar pentru că guvernul are nevoie de aportul dumneavoastră. Ironic, nu?

        • Educatia este un sistem la fel de valid ca si hranirea si imbracarea copiilor. Cum se face ca oamenii nu cer ca guvernul sa-i hraneasca si sa-i imbrace pe copii?

          Degeaba se stiu problemele din sistemul public daca nu se face nimic pentru a fi rezolvate. Si nu stiu cum sa spun, nu cred ca se cunosc problemele….dar agreeam de dragul discutiei.

          Nu am spus niciunde ca sint impotriva guvernarilor si autoritatilor. Dar, asa cum guvernul are datoria sa, tot asa si familia are datoria sa. Faptul ca denunt implicarea guvernului in ceva ce nu-l priveste pe guvern nu inseamna ca sint impotriva guvernului, ci ca doresc ca guvernul sa-si revina la propriile functiuni, nu sa le incalce pe cele ale parintilor.

          In acest context, guvernul nu are autoritatea ca sa impuna standarde educationale si sa influneteze ideologia intr-o educatie sau alta. Guvernul are indatoririle sale, iar educatia nu este dintre acestea. Dar se pare ca nu realizati asta.

  14. Stimată Ana O., n-aș vrea să trăiesc într-o societate cu copii crescuți după principiile dumneavoastră. Dimpotrivă, am văzut că oamenii care au trecut prin suferințe (chiar de mici) au fost caractere puternice. Absența vitregiilor au creat generații precum cea de la 1968 și precum cele de azi mai ales din Occident.

    • Daca exista suferinta produsa sau venita din afara, facem ce putem dar nu o creem noi in familie doar pentru a obisnui copii cu suferinta, de dragul principiilor noastre.
      The heck cu principiile daca ele produc suferinta la copii.
      N-ai decit sa fi tu insuti masochist, daca vrei, dar nu cu copii. Sa fi tu in America si eu pe aproape, chem serviciile sociale si-ti iau copii pentru child abuse.

      In Romania, everything goes.

      • n-ați avut interes să pricepeți nimic din discuție, văd. că, dacă aveați, nu aveați cum să ajungeți la concluziile și soluțiile astea.

      • @ Ana O.

        Deci un adept al homeschooling-ului are mult mai mare încredere în discernământul autorităților decât în cel al părintelui (în condițiile în care, într-un comentariu mai vechi, ziceați că fiecare pune accentul pe ce dorește în educația copilului său).

        Am cam înțeles: cine gândește fix ca noi e ok, cine nu, poate fi reclamat la autorități care știu mult mai bine cum să educe copiii. În ultimă instanță, bau-baul autorităților, îmbibat de ideologia de care vrem să-i ferim pe copii (și tocmai de aceea îi educăm acasă), el decide ce-i mai bine pentru toți. După câte văd, vă aflați într-o contradicție și chiar într-o formă de duplicitate.

        • 1. un adept al homeschooling-ului NU are mai mare incredere in discernamintul autoritatilor (citeste, al unor functionari de stat).
          2. fiecare sa gindeasca cum vrea insa daca isi abuzeaza copii, in sensul de a produce suferinta fizica sau psihologica,, musai sa intervina aurotitatile de stat. Sau, mai bine, sa intervina vecinii si sa-l bata pe ala mar, asa discret si in privat :D.
          3. nu ai fost atent la ce am scris mai sus; adica ai inteles exact pe dos.

        • Ce „simpatici” sunt părinții ăștia care știu exact ce-i mai bine pentru toți copiii. Și mai ales nu vor să-i vadă „abuzați”. Prin ce diferiți dumneavoastră de mentalitatea „oficială” care susține exact aceleași „principii”?

          După părerea mea, una dintre cele mai subtile forme de tortură psihică pe termen lung este să îl ferești excesiv de orice posibilă suferință. Educația presupune și o doză de „dresaj”, am mai discutat asta. Iar fără suferința interdicțiilor, mari suferințe se vor abate asupra unui individ crescut „în puf”.

          În ce mă privește, prefer să-mi las copilul să se mai lovească, ca să înțeleagă pe cont propriu libertatea și prețul ei. Și nu mă scandalizez deloc când văd oameni care-și pedepsesc copiii și cu nuiaua. Sunt convins că, cu câteva excepții, tot mai bine-i în familie decât să fie dați copiii în „grija” autorităților.

      • @ Ana O.

        Norocul dvs. că nu suntem vecini. Erați bucăți la ora asta, după comentariul de mai sus… la propriu… și nu ca-n filmele americane… ci urât…
        Pe bune că o făceam cu mâinile goale!

        • Daca as fi vecina cu dvs, as avea arma in casa 😀
          Ceva a la karasnikov.

          Nu e destul ca va dati copii la scoala publica la discretia acelor animale mici si dragute de colegi, de mai trebuie sa va agresati si vecinii pacifisti? 😀

  15. Eu merg pe ascultare şi pe tradiţie.

    Adică:
    1. Ascultare – fac ce zice ministerul educaţiei. Adică îmi instituţionalizez copiii aşa cum spune statul. Şi nu fac acte de bravură. De ex am acum un băiat care face 6 ani în decembrie. În nebunia actuală aveam de ales să îl bag la testare ca să facă pregătitoarea şi apoi la 7 ani clasa I. Sau să îl las la grădiniţă şi prin pregătitoare să facă I-a la 8 (opt) ani!!! Deşi ştie să adune, ştie literele etc … 60 % din părinţi i-au dat de fapt la şcoală la … sub 5 ani!!!
    2. Tradiţie – pe lângă riscul sistemului educaţional dement îmi asigur liniştea prin lecţii de weekend după manuale comuniste. Măcar să facă ce am înţeles eu din ce făceam pe vremuri.

    şi

    3. Mă rog pentru ca viitorul lor să fie unul creştin.

    • punctul #3 e hazliu; adica ceva de genul 😀
      daca faci ascultare de ministerul educatiei, lui sa te rogi 😀
      vezi su tu ce o sa iasa!

    • Deci mergeți și pe „homeschool” 😉 Ar trebui să vă aprecieze doamnele militante ale acestui sistem de educație.

      În altă ordine de idei, într-adevăr, manualele vechi au început să aibă căutare. Și eu m-am gândit să mi le procur. Nu le vreau nici pe astea, dar nici pe ălea de la homeschooling, unde numai carte nu faci, ci orice altceva (cel puțin în manualele pe care le-am văzut eu, dar mai aștept să fiu contrazis).

      • de parca de „doamnele militante” stateam noi acum! 😀
        Iar tu nu-ti bate capul cu manuale noi sau vechi, just drop that stupid kid at the public school door, si cu asta basta!
        Sa se spele ei pe cap cu copkilul tau! 😀

        • Dacă continuați în stilul ăsta disprețuitor și sarcastic, vă tai toate comentariile. Se pare că sistemul dumneavoastră de educație nu vă ajută să observați când depășiți limita decenței (o fi lipsa de socializare de vină?!). Pe noi, iaca, statul ne-a învățat niște bune maniere care ne interzic să ne purtăm cu toți ceilalți ca și când ar fi niște idioți demn de scuipat în cap. Zâmbetele nu atenuează aroganța, nici lipsa de cuviință a observațiilor dumneavoastră. Păstrați, dacă doriți să discutați, firul argumentului. Lăsați persoanele nostre „idioate” afară din discuție. Sper că regulile polemicii civilizate se învăță și la homeschool sau e doar opțiunea educațională a părintelui?

        • Există feluri mai elegante de a ne spune cât de tâmpiți suntem, nu-i cazul să deturnați încontinuu orice discuție către ceea ce presupuneți că facem noi, prostimea. În momentele nostre de căință, vom cădea la picioarele școliților acasă, cerându-le să ne împărtășească din înțelepciunea domniilor lor, dar, până atunci, ar fi bine să nu ne întărâtați neuronul și să ne ridicați împotriva dumeneavoastră, căci se știe din istorie de ce sunt în stare niște „proști, dar mulți”.

  16. Teofil baiete, daca de la stat ai invatat tu bune maniere, te-ai procopsit! 😀
    Iar de vorbit (adica scris) am, vorbit decent chiar daca stilul a fost nitel sarcatic.
    Nu scrie nicaieri ca trebuie sa scriu dulceag, asa ca pentru muieri gravide.
    Nu insulte sau vorbe porcoase, ceea ce, evidenty, nu e cazul.

    Eu n-am zis ca e careva idiot care trebuie scuipat in cap, sa avem pardon!
    Iar de pastrat firul argumentului, il pastrez. N-am sarit la alt subiect.

    Dar apropo, acea remarca cu doamnele militante, nu a fost nitel sarcastica, (chestiune care chiar m-a distrat)?!
    Si nu ai simtul umorului.
    Nici al fair-play -ului.

    In concluzie, get a grip, cum se zice pe englezeste si nu fiti atit de sensibil precum…in fine! 😀

    • Aș putea să vă citez mai multe dintre comentariil dumneavoastră care trădează o atitudine destul de lipsită de respect. Am lăsat ca lucrurile să meargă însă tocmai pentru că mă interesa mai tare subiectul.

      Calculați replicile sarcastice pe care le-ați folosit (porniți numai de la aia cu „o să zică ceva de mamă despre principiile tale”) și veți vedea că ieșiți net în avantaj. Faza cu „doamnele militante” e puțin ironică, dar e o concluzie destul de firească dacă însumați discuțiile de aici.

      Mereu am întrebat despre minusurile acestui stil de educație pentru că, mă gândeam, cei care au experiență știu să spună ce ar fi de evitat. În schimb, mă trezesc numai cu replici prezumțioase. Ba că suntem îndoctrinați (adică noi, ăștia „rămași”… în țară), ba că nu merită să ne batem capul (la cât de încuiați suntem?!?!), ci să ne lăsăm copiii în grija autorităților, ba să ne rugăm la minister.

      Aș fi fost mult mai receptiv la un dialog în care plusurile și minusurile erau discutate cu onestitate. Dar, de câte ori vine vorba de vreun minus al homeschooling-ului, aflăm cât de proști suntem noi, ăștia care ne punem probleme și care nu credem că e „the promise land” a educației. Din această atitudine pe care am văzut că o împărtășeați dumneavoastră și cu d-na care semnează „cristina” am dedus că avem de-a face cu o formă de îndoctrinare sau propagandă. Rămâne să mă convingeți că n-am dreptate. Nu de alta, dar pe aici s-au perindat mai mulți comentatori care au avut întrebări punctuale.

      De pildă, în momentul în care am întrebat care ar fi venitul minim al cuiva ca să se poată apuca de homeschool (întrebare care mi se pare pertinentă, chiar dacă poate suferi ajustări), mi se răspunde ritos „depinde cât vrei să investești în copilul tău”. Asta e o formă de manipulare prin culpabilizare (nu dumneavoastră ați folosit-o) care, după părerea mea, îl discreditează pe cel ce-o folosește și ridică cel puțin suspiciunea că argumentele lui sunt foarte slabe sau că nu în stare să le formuleze.

      Rezumând, nu prea înțeleg de unde nevoia perpetuă de a ataca persoane. Acesta e motivul care m-a făcut să devin „sensibil”. Am avut dialoguri mult mai tăioase (pe alte teme, dacă doriți, vă indic un link), fără să fi recurs la atitudini ultimative ca acum, Nu mă deranjează ironia, sarcasmul, ci persistența lor care pare să înlocuiască niște argumente. Și obsesia asta atotștiutoare că există niște inițiați care știu mai bine ce-i în mintea mea sau care tratează cam pe oricine dintre ceilalți comentatori cu o superioritate nejustificată.

      • Teofil,
        „atacam” (adica raspundem la) idei, nu persoane.
        Daca va identificati cu ideile dvs, nu e vina mea.

        Ideea de home-school e o alegere personala deci nu poate fi vorba de indoctrinare (a cui de fapt?) si nici propaganda.
        Fiecare sa ia aminte daca vrea si sa actioneze tot cum vrea.

        Nu sunt decit avantaje in sistemul home-schooling, sistem care vizeaza numai educatia generala a copilului.
        La faza de colegiu/facultate, ii trimitem gata formati pe la ce colegii ne permite buzunarul.
        Dar pina la virsta de 17 ani, nu-i lasam sa ii formeze profesorii, ca lor le pasa de copilul meu precum imi pasa mie de al lor.
        Nu-i lasam nici la mila acelor multi natafleti de colegi care actioneaza conform presiunii de grup. Ca niste maimute prost dresate.
        Nici la mila sau „grija” unor functionari de stat.
        Daca se poate, fireste.
        Si aici in America inca se poate, Aleluia si amin.

        Cert este ca eu, fara presiune si inregimentare, terminam cu fetele mele manualul de matematica (un nivel sau doua peste cel de la scoala publica, virsta lor) cam in Decembrie, dupa care treceam frumusel la nivelul urmator.
        In genere 4 zile de scoala pe saptamina. Timpii morti de la scoala erau eliminati din start.
        Geografia si istoria erau la nivel de liceu (si asta in clasa a VI-VII).
        Analize literare?
        Abia in clasa a VII cu rezultat neasteptat de bun de la prima analiza literara.
        Una din ele a terminat fac. de engleza in trei ani cu Suma Cum Laude, 10 pe linie. In anul II dadea mediatii (cerinta de curs) la studentii post graduate, in cadrul colegiului.

        Dar le-am dat la liceu public, fraiera de mine, la presiunea celor din jur. Cica au nevoie de mai multa socializare.
        S-a teminat cu somnul meu linistit pe urmnatorii 4 ani.
        Un fel de pumni in cap, dar timpul nu-l mai pot intoarce.
        Are insa Dumnezeu mila de oameni si de prostia lor omeneasca.

        • Nu e adevărat ce spuneți, ați atacat persoane, pe toți cei care nu vor să vadă homeschooling-ul ca mană cerească. Ajutați-ne să înțelegem: dacă spuneți că e o alegere – și este o alegere, într-adevăr – atunci de ce e imperios necesar ca cei cu care stați de vorbă să accepte perspectiva dvs ca să-i respectați?

          (nu că ar conta tare mult dacă îi respectați sau nu, dar ca să pricepem raționamentul după care mergeți)

        • Aș vrea să văd și eu ideea din această remarcă „just drop that stupid kid at the public school door”. Oricum aș încerca s-o interpretez, tot nu pot scăpa de aerul de superioritate pe care-l degajă, nici peste aciditatea replicii (indiferent cine ar fi destinatarul).

          Cred însă că am înțeles un lucru esențial: a admite că există minusuri în homeschooling e echivalent cu a admite un eșec în educația propriilor copii. Iar asta e fie foarte dificil de acceptat, fie nu se discută în public. Prin urmare, nu cred că voi mai aștepta să aflu care sunt minusurile fiindcă ar presupune să vă cer să divulgați lucruri care nu mă privesc.

          Un minus pe care-l sesizez eu ar fi acela că (cel puțin așa mi se pare din exterior), există un interval de mișcare destul de mic pentru copil. Educația specifica pare să înceapă destul de devreme și direcționarea lui către un anumit domeniu pare mai degrabă apanajul părinților. O fi bine poate, dar, la cum văd eu acum lucrurile, îmi pare un minus.

  17. „Mi se pare utopică ideea că, dacă educația vine de acasă, guvernul nu mai influențează nimic”, (Teofil)

    De fapt nu e intereseaza subiectul „guvernul” daca avem libertatea sa facem home school; un fel de noua cu a brinzei zece de influenta guvernului.
    Ne intereseaza sa facem scoala cu ei pina la anii de colegiu.
    Dupa asta, gata crescuti de NOI, parintii, ii plasam pe unde stim noi ca e mai bine, potrivit cu finantele proprii.
    Dar tot noi parintii decidem si atunci, tinind intru-citva cont de abilitatile si preferintele noului adult.

    Niste teroristi parintii astia, nu alta! 😀

      • daca au terminat pina si liceul ala public amarit, nu numai colegiu, inseamna ca au ceva educatie.
        La ora asta fac scoala post graduate.
        Nu se termina cu educatia asta cu una cu doua! 😀

  18. dar iata ce scrie Mama copilului lui Teofil, adica nevasta dvs: „Norocul dvs. că nu suntem vecini. Erați bucăți la ora asta, după comentariul de mai sus… la propriu… și nu ca-n filmele americane… ci urât…
    Pe bune că o făceam cu mâinile goale”!

    Nu e ea nostima, ce ziceti?

    • Auziți, când e vorba de ce spun eu, discutați cu mine, nu le mai aruncați în capul lui Teofil. I-s destulă eu!

  19. „de ce e imperios necesar ca cei cu care stați de vorbă să accepte perspectiva dvs ca să-i respectați”? (Teofil)

    nu e nimeni silit sa accepte perspectiva cuiva; aici dialogam nu silim.
    Schimb de opinii, fie ele si cu iz criminal (vezi comentariul nevestei dvs). 😀

  20. acel ” „just drop that stupid kid at the public school door”, inseamna ca folosim pretextul „educatiei” publice ca un gen de baby sitter.
    Ii dropuim la usa scolii si valea, suntem liberi!
    Invata ei ceva acolo pina la urma, cu toate metehnele pe care le vor lua, coada dupa ei.

    Ce invata copii la scoala publica?
    Invata sa nu judece independent ci dupa turma;
    invata sa imite judecatile si comportamentul colectivului in care sunt;
    invata sa nu contrazica autoritatea, chiar daca aceasta face afirmatii imbecile;
    invata ca tot ce zboara se maninca;
    invata ca parintii vor sa aibe viata lor linistita si cariera, nu sa-si bata capul cu ei, dar asta mai tirziu, cind isi vor aminti, daca nu vor deveni si ei copia parintilor lor;
    invata ca a invata este ceva iaky de care nu pot scapa;
    invata sa urasca pe cei din jur sau sa faca pe nebunii sau desteptii cu cei mai putini dotati decit ei;
    invata sa umileasca pe cei mai umili sau handicapati dintre ei;
    invata ca Dumnezeu nu exista si ca homosexualitatea e OK;
    invata sa se ascunda si sa minta, sa fumeze si sa ia droguri (fie ele si din cele ieftine si mai toxice);
    baietii invata si altele, stiti voi ce anume;
    invata si ceva matematica, limba materna, chimie si fizica, etc., cu nod in git si in perspectiva curelei parintesti, dar invata.

    RESTUL COMENTARIULUI A FOST CENZURAT

    • Am considerat ca devierile unutile pot lipsi dintr-un comentariu altminteri util pentru a înțelege cum vedeți dumnevoastră școala publică.

      Părerea mea despre școala publică din România este prezentă pe blog (în numeroase postări), astfel că părerea dumneavoastră despre părearea mea era cu totul irelevantă și neîntemeiată. 😀

  21. Supăraţi mai sunteţi! Să avem grijă şi să luăm aminte a zis cândva Arhanghelul Mihail.

    La punctul meu 3 eu m-am referit că mă rog Lui Dumnezeu pentru copii mei ca să aibă un viitor creştin. Pentru guvernanţi mă rog la Liturghie.

  22. În atenția promotorilor homeschoolingului: Karl Wittgenstein și-a educat copiii acasă. Din 5, trei s-au sinucis, iar asupra marelui Ludwig planează suspiciunea de homosexualitate. Veți spune că părinții respectivi vor fi fost de vină. Poate că da, poate că nu. Dar e cert că sistemul în sine nu garantează „eficiența”. Atâta voiam să scot în evidență.

    Abia după ce intră în sistemul public, Ludwig Wittgenstein își dă măsura valorii sale și devine unul dintre cei mai mari (după unii, cel mai mare) filosofi ai sec. XX.

    • Ori, as putea spune altfel:

      Karl Wittgenstein si-a hranit copiii acasa. Din 5, trei s-au sinucis, iar asupra marelui Ludwig planeaza suspiciunea de homosexualitate.

      Cert este ca hranirea la domiciliu nu garanteaza „eficienta” ca vor creste adulti responsabili. Deci trebuie sa propunem ca statul sa ne hraneasca copiii.

      • Daca Ludwing era homosexual inseamna ca nu era chiar asa de mare; de fapt are o moaca de homosexual 😀

    • nu se poate garanta nimic vis a vis de orisice, incusiv mintuire.
      Nu se poate garanta ca la scoala copilul nu va fi abuzat fizic sau verbal. Nu se poate garanta ca va iesi viu din scoala, mai ales daca se trezeste cu o piatra in cap.
      Deci vrei garantii, nu-i asa?
      Ei bine, nu le mai cauta ca nu le vei gasi nicaieri.

      Cintrarim tot ce e pro si contra si tragem concluziile de rigoare: Sistemul institutionalizat de scoala e daunator din start, chiar daca produce rezultate in ce priveste memorizarea notinuilor teoretice predate.
      Copilul devine un obiect caruia trebuie sa i se bage in cap notiuni teoretice. De fapt profesorii in pot turna in cap ce vor inclusiv opinii personale legate de orientare sexuala, morala sau vis a vis de Dumnezeu.

      Daca avem de ales, putem alege sa ii invatam noi acasa in atmosfera de dragoste, siguranta si calm, fara presiune de grup, influente negative sau altele de acest gen.
      Iar dupa 17 ani, cind e invatat sa gindeasca independent si fara presiunea grupului, poate merge la colegiu unde va invata o profesie; va urma propriul lui drum in viata.

  23. După ce am încercat cu muuultă trudă să aflu eventuale neajunsuri ale „educației la domiciliu” (aka homeschooling) și n-am găsit nimic, fiindcă adepții acestei „religii” nu consideră că ar avea, am dat peste un blog care susține că există totuși niște impedimente. Pe unele le suspectam și le-am și adus în discuții, dar au fost ignorate constant.

    Le rezum pentru cititorii care ar dori, eventul, și o contrapondere la elogiile infinite (în traducere liberă, dar păstrând ideea, puteți verifica aici):

    1. Constrângerile temporale – treaba asta necesită sufiecient timp încât un părinte să fie consemnat la domiciliu.

    2. Constrângeri financiare – ideea e că trebuie să-ți permiți ca dintr-un salariu să te descurci, iar pentru unii e foarte greu, dacă nu chiar imposibil.

    3. Prezența necontenită a părinților și copiilor în același spațiu – autoarea recunoaște că în unele cazuri s-ar putea să fie mult prea dificil de suportat treaba asta.

    4. Timp limitat acordat sportului de echipe.

    5. O existență a-normală (adică, în afara normelor sociale curente).

    Bogdaproste! Măcar așa mai înțelegem și noi câte ceva, nu doar propagandă 🙂

    • 1. Nu neaparat. Dar si daca ar fi asa, nu mi se pare un impediment ca sa te ocupi mai mult de copii decit de cariera. Asta este in functie de prioritatile fiecaruia.

      2. Nu neaparat. Ideea e ca nu este neaparat necesar ca sa ai ultimul model de masina sau tot apartamentul faiantat. Din nou spun, prioritatile depind de fiecare. Daca vrei bani, haine la moda, masina noua, apartament modern, atunci da, constringerile financiare sint un impediment. Altfel nu.

      3. Este o rusine si o nesimtire de necrezut! Da, daca nu-ti iubesti copiii, atunci nu trebuie sa faci homeschool. Guvernul, prin scoala, are grija ca sa distanteze relatiile dintre parintisi copii. DA, daca nu-ti suporti copiii, atunci homeschoolingul este un impediment.

      4. Normele sociale nu trebuie sa conteze in familie. Ce este o norma sociala? Familia din mama-tata sau mama-mama si tata-tata? Nu cred ca exista doua familii la fel, deci ce este aceea „norma sociala”?? SAu daca guvernul impune un copil (ca in CHina), un om nu are voie sa-si doreasca doi, pentru ca nu asta este norma sociala??

      Deci, in functie de prioritatile fiecaruia exista impedimente. Ceea ce ai enumerat mai sus nu mi se pare impediment. Dar asta este minunatia homeschoolingului, fiecare isi decide prioritatile si impedimentele.

  24. Eu am 3 copii care au mers la scoala publica in America si nu imi pare rau nici un minut pentru alegerea facuta. Au un caracter frumos si sint crestini buni. Mie nu scoala mi-educat copiii, educatia se face acasa. Scoala ii invata despre ceva, insa acasa le-am spus intotdeauana ce e bine si ce nu, ce e adevarat sau nu. Si au mai stiut ca la scoala au multi colegi care nu il cunosc pe Dumnezeu personal si ei trebuie sa cie exemple. Asa ca nu au luat apucaturi rele de la scoala, ba din contra au fost exemple. Au jucat si so cwr si la club si la scoala si au fost foarte buni la amindoua. Mijlociul a terminat matematica la o universitate foarte buna din Los Angeles si are un serviciu foarte bun. Cel.mare gradueaza curind cu major in biologie iar mezina este studenta si vrea sa faca nursing. Daca sint acolo unde sint acum, se datoreaza rugaciunilor noastre, a exemplului nostru ca parinti si bineinteles mila Domnului pentru ei si noi. Scoala e doar o etapa in viata, educatia lor insa se face acasa. Eu am crescut si format sub comunisti si cred cu tarie ca asta m-a ajutat sa fiu cine sint, sa nu-mi pese de ce zic altii despre mine. Si nu uitati ca daca nu pazeste Dumnezeu copiii nostri nu avem cum sa ii pazim noi.

    • Vă cred. Dar fanii homeschoolingului vă vor dovedi cât de mult ați greșit sau, dacă nu pot asta, atunci cât de mult ați riscat, ce părinte iresponsabil sunteți și ce mare noroc (sau har!) ați avut. Dar eu n-o să vă spun asta, fiindcă nu cred că harul și mântuirea sunt rezervate numai copiilor școliți acasă.

  25. Pentru ca un lucru duce la altul, am cazut in aceasta vizuina de iepure ce se cheama comentarii de blog, si abia dupa ce am citit majoritatea raspunsurilor, am realizat ca articolul a fost postat cu ceva vreme in urma. Dar pentru ca timpul isi pierde sensul, intr-o vizuina de iepure ☺, sper ca acest comentariu sa iasa odata la suprafata cu folos pentru cei ce se intreaba cu interes si onestitate.
    Intrebarile, nedumeririle, prejudecatile, erorile de evaluare a acestui sistem de invatare nu-mi sunt straine, si daca ne-am cerceta, am recunoaste ca ne sunt comune tuturor celor ce astazi facem homeschooling. Ele sunt o prima faza naturala, in care adunam informatii si argumente. De aceea toti cei ce raspund cu condescendenta si lipsa de rabdare, si-au uitat propriile inceputuri si fac un deserviciu deschizatorilor de drumuri de astazi , din acest domeniu , din Romania.
    Desi ne-am confruntat cu aceleasi nedumeriri practice listate undeva intr-un comentariu, imi amintesc clar, ca intrebarea ce alimenta indoiala, era cea care se refera la educarea copiilor acasa, ca intr-un incubator, feriti de suferintele si problemele din lumea reala, process care, ne temeam noi, va produce plantute firave (copiii nostri), ce se vor ofili catastrofal la transplantare. Asta se intimpla acum zece ani , iar noi eram tineri parinti a unui copil de un an a carui nevoi de supravietuire si dezvoltare armonioasa erau implinite in totalitate , in mod natural de noi.. Oare ce ne facea sa credem ca doar in trei ani, va fi pregatit pentru simulator (institutia scolara, ca instrument pregatitor pentru viata reala). Aici ne-am facut vinovati de mai multe erori de judecata.
    Mai intai, scoala este un mediu artificial, ce nu simuleaza relatii normale de viata. Argumentele aferente au fost deja amintite de alti comentatori. Apoi, cat de neputinciosi ne consideram oare, ca parinti, incat apreciam necesara, pentru o pregatire adecvata pentru viata, abandonarea unor copii imaturi pe mana altora ca ei ca sa se educe reciproc. Am o vaga banuiala ca cei ce au invocat acest argument ca si noi,ori nu sunt parinti, ori au copii foarte mici. Desi le putem recunoaste din experienta personala de viata, traumele si consecintele acestor relatii immature din cadrul institutiilor scolare, au fost pertinent descrise in scrierile sale autobiografice, de autorul C.S.Lewis (another famous homeschooler) si de alti scriitori contemporani lui. O alta eroare de judecata este idea ca familiile noastre ar fi medii sterile, de incubator. Aici (surprinzator!) ne facem vinovati de o opinie prea inflamata, prea buna despre noi insine. Copiii nostrii cresc in familii de pacatosi (dar rascumparati, slava Domnului) asa ca vor avea destule sanse de a fi expusi raului si suferintei, dar li se va modela si pocainta in umilinta, iar cand ei insisi vor gresi vor fi corectati in dragoste de parinti care au timpul, dragostea, si pespectiva, pentru ai sluji pe acesti micuti, primi ucenici.
    Desi am inceput educatia acasa din teama, astazi o continuam din bucurie. Bucuria de a fi cu copiii nostrii, de a afla cine sunt ei, de a descoperi impreuna, de a pune intrebari si a afla raspunsuri . Pentru ca intelegem ca educatia este o atmosfera , o disciplina, o viata (Charlotte Mason), disciplinele academice, nu sint decit o parte din procesul educational, cea mai usor de realizat, si cea mai lipsita de importanta, pentru ca in final, cand vor fi gata sa-si intinda propriile aripi nu va fi important cat stiu ci cat le pasa (de Dumnezeu, de oameni, de ce stiu).

  26. […] Am mai deschis într-un rând subiectul ăsta și, după discuții furtunoase și îndelungi, am tras niște concluzii. Da, homeschooling-ul este o alternativă viabilă și chiar dezirabilă. Nu, nu cred că neapărat până la vârsta liceului, dar sigur ar putea merge, cu nițel efort, până prin clasa a VIII-a. Da, sunt multe avantaje pe care le are acest „sistem”. În special, libertatea de care pot beneficia copilul și părintele deopotrivă. Pot ține orele și la mare, și la munte, și în casă, și afară. Totul e să știe tata sau mama ce predă (deja se întrevede o primă problemă: dacă nu știe?). […]

  27. discutiile de aici m-au lamurit foarte mult in privinta scolirii acasa. nu aveam o intentie serioasa, dar era uneori mirajul romantic al sistemului alternativ. concluzia mea e ca, in afara unor situatii exceptionale (de genul traiului in salbaticie, departe de civilizatie), scolirea acasa a copiilor pare mai mult un act de bravada.

    tardiv, dar poate mai citeste cineva comentariile: un lucru sare in evidenta strident – la intrebarile despre costuri, s-a dat raspunsul „Ideea e ca nu este neaparat necesar ca sa ai ultimul model de masina sau tot apartamentul faiantat. Din nou spun, prioritatile depind de fiecare. Daca vrei bani, haine la moda, masina noua, apartament modern, atunci da, constringerile financiare sint un impediment. Altfel nu.”

    multumesc Domnului, deocamdata am un serviciu care sa permita un trai decent pentru familia mea. dar daca ar trebui sa traim doar din salariul sotiei, profesoara de liceu, nu ne-am descurca. la fel sunt multe familii din Romania. pentru multi intrebarea financiara nu se reduce la „ne mai putem cumpara BMW nou odata la doi ani”, ci la „ne mai putem plati intretinerea la timp iarna”. sau, mai grav, „mai putem manca altceva decat parizer”?

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s