Postat de: Teofil Stanciu | 02/07/2013

Creștinismul ca „mit” sau „legendă”

Viziunea lui Ezechiel  http://www.biblical-art.com/artwork.asp?id_artwork=26660&showmode=Full From "L'Histoire du Vieux et du Nouveau Testament", Nicolas Fontaine (author). Call Number at Pitts Theology Library: 1670Font.

Viziunea lui Ezechiel
http://www.biblical-art.com/artwork.asp?id_artwork=26660&showmode=Full From „L’Histoire du Vieux et du Nouveau Testament”, Nicolas Fontaine (author).

Se reproșează creștinismului că ar fi ceva în genul unei „legende” sau a unui „mit” (definite foarte vag, de obicei, ca fiind tot ce ține de religie sau de așa-zisele „explicații” preistorice ale vieții), dorindu-se ca din această exprimare să înțelegem, probabil, calitatea creștinismului de a fi inferior altor concepții care au trăsătura de a fi „științifice”.

Dar când și cine a decis în chip indiscutabil că mitul sau legenda sunt inferioare științei? Și pe ce criterii s-a făcut această departajare? Cum se poate compara o poveste străveche cu un raționament, un basm cu o demonstrație științifică?

Explicațiile științifice, în sens strict, reprezintă o descompunere a lumii în elementele ei componente pentru a putea fi înțeleasă de către oameni. Tehnica recompune aceste elemente în mii și mii de obiecte utile, ce se folosesc de frânturi de explicații științifice pentru buna lor funcționare.

Or, mitul și/sau legenda nu funcționează la acest nivel. Dimpotrivă, ele recompun lumea luată în ansamblu pentru a-i conferi un sens eroic, epopeic, simbolic, nobil. În legende și mituri există mereu gesturi reprezentative, personaje cu aura suferinței sau a curajului, a răutății sau a virtuții, a sfințeniei sau a abjecției. Se înfruntă forțe colosale, se joacă mize imense. Și chiar dacă putem afirma că nu sunt adevărate, în sens „științific”, sunt foarte adevărate în sens simbolic, general uman, fiind folosite în psihologie și psihiatrie.

Interesant este că mereu se pot face conexiuni între mituri sau legende și aspecte fudamentale ale exitenței fiecăruia dintre noi. Din miturile străvechi se pot hrăni tone întregi de literatură în care oamenii se regăsesc în fel și chip.

De la basmele populare la cele mai rafinate creații culte, pot fi identificate „teme și motive” mitice, legendare. Personajele legendare sau mitice, dar chiar și cele literare care au căpătat o aură legendară, au devenit reprezentări simbolice ale spiritului unui popor, ale valorilor unui neam sau ale imboldurilor fundamentale ale unei civilizații.

Așadar, nu există niciun fel de contradicție directă între demersul științei și cel am mitologiei. Dimpotrivă, pot coexista în pace, pentru că nu se suprapun cu adevărat. Știința vizează explicitarea lumii, pe când mitul și legenda, semnificarea ei într-un plan superior al existenței.

Știința se ocupă (dacă e să discutăm în termenii logicii) de explicarea cauzelor materiale, formale și, poate, eficiente, dar cauzele finale îi rămân străine. Ea poate să explice de ce un anumit proces se desfășoară după un anume scenariu, dar nu are nici capacitatea nici pretenția de a-i da un sens.

Conștientizând această deficiență, unii au preferat să elimine cu totul ideea că ar fi nevoie de un sens, vorbind despre absurdul sau nonsensul existenței și considerând că nu e necesar ca viața să aibă un sens ultim. Au redus astfel viața strict la ceea ce este explicabil științific, dând de înțeles că altceva nu există.

Totuși, sunt în noi spaime care nu se consolează deloc cu explicațiile științei. De pildă, faptul că știi cum funcționează un fulger nu elimină frica de a fi lovit în mod aleator de el. Mitul însă îi dă un sens, oricât de neplăcut, care îl încadrează într-o anumită ordine simbolică a lucrurilor.

Sinucigașii nu renunță la viață pentru că nu reușesc să explice spațiul cu n dimensiuni, ci pentru că au o problemă de sens în viață. Însă știința adevărată, cea care își vede de domeniul ei, nu promite nimănui un sens ultim, ci doar o explicație a unor fenomene verificabile.

E drept că au fost situații când s-au dat niște „explicații” mitice sau legendare unor fapte de viață care ar fi de competența științei. Dar și acolo, nu se are în vedere înțelegerea cât mai precisă a fenomenului, ci ancorarea lui într-o lume inteligibilă pentru a-i conferi o coerență în ansamblul universului.

Faptul că zeul s-a supărat și trimite un potop nu explică cum se produce inundația, ci de ce. Iar explicația mitică nu înlătură explicația științifică, ci îi conferă un background religios, un temei supraterestru. Care background nu e la concurență cu logica sau explicația rațională, ci e pur și simplu într-un alt plan.

E bizar să îți manifești convingerea că o nevoie prezentă la miliarde de oameni – aceea de mit și de legendă sau, prin extensie, de religie – este o inepție care, de fapt, nici nu există. Din moment ce nevoia există, există și răspunsul la această nevoie, iar oamenii care și-o manifestă și și-o împlinesc prin religie nu sunt neapărat ignoranți față de știință, ci își cultivă o altă dimensiune a ființei.

Vedeți bine că nu vorbim despre o nevoie oarecare, ci despre una generatoare de cultură, de emulații, de civilizație, de mentalități și de stil de viață. De ce ar fi mai legitimă nevoia de explicații decât nevoia de sens la urma urmei? De ce ar fi mai tolerabilă nevoia de sex decât nevoia de religie când cea dintâi mizează pe abandonarea în fața instinctului, iar cea din urmă pe înălțare către transcendent?

Până și ideea de transcendent, de zeu mai presus de lume e una admirabilă în sine, dacă o separi de complexul de inferioritate atașat ei și care a fost indus în mod nejustificat. Căci știința nu poate concepe așa ceva, de vreme ce se ocupă de lucruri măsurabile sau tangibile într-o formă sau alta.

Prin urmare, așezarea creștinismului în rând cu mitul și legenda poate fi (și sunt convins că este!) o eroare de clasificare, dar nicidecum o ofensă. Căci legenda și mitul nu și-au pierdut nici dreptul la existență, nici legitimitatea, nici măcar popularitatea – cele antice au fost înlocuite cu mult mai anemicele mituri urbane. Și-au pierdut numai prestigiul „științific”, însă, după câte se vede, asta li se trage dintr-o confuzie.


Responses

  1. Fain spus! Am mai spus-o undeva, chiar daca incadram religia in psihologia superioara, dovedim ceea ce se caznesc sa descopere oamenii de stiinta azi, ca un om ancorat cu gandirea si cu sufletul intr-o mentalitate superioara e un om echilibrat, un om cu potential, un stalp al societatii! Ei traduc aceasta realitate cu o expresie, ca de fiecare data cand nu pot sa explice ceva inventeaza cateun cuvant asa mai ,,neaos”: GANDIRE POZITIVA. Ce e tragic, e faptul ca incearca sa elimine din schema tot ce nu poate fi demostrat ca si gandirea pozitiva, desacralizata, e doar gandire pozitiva sau, mai bine zis, pozitivista!
    In conceptia lor, nimic n-ar trebui sa ne mire , nimic nu mai trebuie sa ne fascineze, pentru ca totul e demonstrabil( nu ti se pare cunoscuta aceasta gandire, ,,ciuleste-ti urechile” prin biserica pentru a te convinga), numai ca luat la nivel de individ, pe toti ne sperie realitatea mortii iar noi , astia mai ,,puerili”, ne mai ajutam de legende , ne mai ,,antrenam” cu Dumnezeu iar cand mai da cateun necaz peste noi, vedem ca nu ne-am antrenat degeaba, ne indoim dar nu ne frangem, fumegam dar nu ne stingem, nici noi nu stim cum dar intelegem de ce, si vin ei sa ne explice cum sta treaba de parca ar fi oamenii cibernetici care nu au nici un gram de indoiala si nicio emotie declansatoare de lacrimi? Face fiecare cum vrea, ce ma amuza pe mine e faptul ca ei incearca sa ne convinga pe noi? De ce-o fac daca sunt atat de siguri de adevarul pe care il detin? Oare sunt atat de siguri …?

    • Toți vrem să facem prozeliți dacă credem cu adevărat în ceva. Cred că e un instinct, nu o deformare a celor religioși. Există în om dorința de a împărtăși binele cu altul. Dar noi spunem că asta ține de scânteia divină din el🙂

      Ce mă surprinde pe mine e inconsecvența celor care mizează pe știință. Se produce acel scurtcircuit care transformă știința din unealtă în religie, îi conferă capacități transcendente.

  2. Articol foarte pertinent.
    În epoca post – Conciliu Vatican II creștinismul academic a făcut o reevaluare fundamentală a mitului. Trebuie totuși recunoscut faptul că agresivitatea noului ateism este consecința secolelor de abordare eronată a conceptului de mit în cadrul creștinismului. Recuperarea mitului ca și cheie hermeneutică indispensabilă este o înțelegere recentă și încă neasumată de creștinismul popular. Totuși Revelația este progresivă așadar este încă speranță.
    Mitul ține de sfera metafizicii domeniu de altfel științific din punct de vedere metodologic și după cum aminteați, ”nu există niciun fel de contradicție directă între demersul științei și cel am mitologiei.”

    • Mi-e necunoscut subiectul, eu l-am tratat la un nivel „pentru mase”, singurul accesibil mie momentan. Dar aș fi curios să aflu mai multe.

  3. Este intr-adevar fin spus numai ca din punct de vedere teologic ca si din punctul de vedere istoric, nu putem asimila Evangheliile miturilor. Miturile nu au fost doar pozitive, legendele mi se pare a fi altceva. Sigur depinde de definitia data mitului si eu sunt pentru aceea data de Mircea Eliade. Am publicat pe blogul Parnassienne passagere parerea unui specialit anthropolog René Girard care arata similaritatile si diferentele si pina simbata vreau sa pezint parerea unui teolog; Henri Blocher; privitor la comparatia intre mituri si Evanghelii. Si unul si celalalt demonstreaza, fiecare de pe pozitia lui ca cele doua nu sunt asimilabile si nu pot fi confundate.

    • Am mers pe o definție mai vagă, fiindcă așa e folosită și în replicile care se aduc creștinismului care e socotit „mit”. Cei care folosesc cuvântul în acest sens nu se obosesc să-l definească, ci doar să arunce credința în general într-o zonă blamabilă precum „mitul”. Or ce voiam să subliniez e că acea zonă nu e deloc blamabilă și că nu a apus. Ba e chiar la fel de vie și poate rămâne, în ciuda rațiunii. Desigur că într-un sens slab, să zicem, o seamă de „mituri” sunt spulberate, dar nu cele fundamentale și dătătoare de sens.

  4. Ma bucur insa ca suntem in acelasi gind.

  5. Foarte frumos spus.

    Cei care atribuie sensuri greşite religiei, dovedesc idolatrie. Faţă de „ştiinţă”. Ghilimelele se datorează personificării cuvântului. Această „ştiinţă” a devenit un fel de oracol. Oricând apare o revistă care publică ceva care începe cu: „oamenii de ştiinţă au …”. Pe vremuri era cu „savantul sovietic”.
    🙂

    • Asta cu savantul sovietic n-o știam, dar e tare. Cred că fiecare epocă are echivalentul „savantului sovietic…” Fiecare cu fetișurile lui.

  6. […] capătul de drum, ci doar o dată provizorie, o oprire pe parcurs. Ca să poată fi confundat cu un mit de către cine așa […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: