Creștinismul ca „mit” sau „legendă”

Viziunea lui Ezechiel  http://www.biblical-art.com/artwork.asp?id_artwork=26660&showmode=Full From "L'Histoire du Vieux et du Nouveau Testament", Nicolas Fontaine (author). Call Number at Pitts Theology Library: 1670Font.
Viziunea lui Ezechiel
http://www.biblical-art.com/artwork.asp?id_artwork=26660&showmode=Full From „L’Histoire du Vieux et du Nouveau Testament”, Nicolas Fontaine (author).

Se reproșează creștinismului că ar fi ceva în genul unei „legende” sau a unui „mit” (definite foarte vag, de obicei, ca fiind tot ce ține de religie sau de așa-zisele „explicații” preistorice ale vieții), dorindu-se ca din această exprimare să înțelegem, probabil, calitatea creștinismului de a fi inferior altor concepții care au trăsătura de a fi „științifice”.

Dar când și cine a decis în chip indiscutabil că mitul sau legenda sunt inferioare științei? Și pe ce criterii s-a făcut această departajare? Cum se poate compara o poveste străveche cu un raționament, un basm cu o demonstrație științifică?

Explicațiile științifice, în sens strict, reprezintă o descompunere a lumii în elementele ei componente pentru a putea fi înțeleasă de către oameni. Tehnica recompune aceste elemente în mii și mii de obiecte utile, ce se folosesc de frânturi de explicații științifice pentru buna lor funcționare.

Or, mitul și/sau legenda nu funcționează la acest nivel. Dimpotrivă, ele recompun lumea luată în ansamblu pentru a-i conferi un sens eroic, epopeic, simbolic, nobil. În legende și mituri există mereu gesturi reprezentative, personaje cu aura suferinței sau a curajului, a răutății sau a virtuții, a sfințeniei sau a abjecției. Se înfruntă forțe colosale, se joacă mize imense. Și chiar dacă putem afirma că nu sunt adevărate, în sens „științific”, sunt foarte adevărate în sens simbolic, general uman, fiind folosite în psihologie și psihiatrie.

Interesant este că mereu se pot face conexiuni între mituri sau legende și aspecte fudamentale ale exitenței fiecăruia dintre noi. Din miturile străvechi se pot hrăni tone întregi de literatură în care oamenii se regăsesc în fel și chip.

De la basmele populare la cele mai rafinate creații culte, pot fi identificate „teme și motive” mitice, legendare. Personajele legendare sau mitice, dar chiar și cele literare care au căpătat o aură legendară, au devenit reprezentări simbolice ale spiritului unui popor, ale valorilor unui neam sau ale imboldurilor fundamentale ale unei civilizații.

Așadar, nu există niciun fel de contradicție directă între demersul științei și cel am mitologiei. Dimpotrivă, pot coexista în pace, pentru că nu se suprapun cu adevărat. Știința vizează explicitarea lumii, pe când mitul și legenda, semnificarea ei într-un plan superior al existenței.

Știința se ocupă (dacă e să discutăm în termenii logicii) de explicarea cauzelor materiale, formale și, poate, eficiente, dar cauzele finale îi rămân străine. Ea poate să explice de ce un anumit proces se desfășoară după un anume scenariu, dar nu are nici capacitatea nici pretenția de a-i da un sens.Citește mai mult »