Promenada ar trebui să fie, prin definție, o plimbare fără (prea multe) griji, menită să te destindă. Ar trebui, căci se pare că și pe aleile de promenadă s-a instaurat un spirit de competiție darwinistă.
Nu-i destul că trotuarele sunt de obicei ori cotropite de mașini, ori prea înguste, ori prea prăpăstioase, ori prea aproape de șosea, acum, sărmanii copii, au de înfrutat competitori dintre cei mai feroce.
Primăria urbei noastre a găsit cu cale – la fel ca și echipa precedentă – să împartă un nenorocit de trotuar, care, pe alocuri, nu cred că depășește 2 m lățime, între pietoni și bicicliști. O categorie de „nici pe bicicletă, nici pe jos” sunt cei care se dau cu rolele, care și ei au la dispoziție tot același trotuar. Iar ca să întregească un cocktail neaoș – în fapt, o glumă destul de proastă – tot pe aici se plimbă și proprietarii de câini cu javrele fără botniță.
Ei bine, plimbă dacă vrei și poți, un copil de 2-3 ani, printre câini de două ori mai mari ca el – care au niște stăpâni extrem de „binevoitori”, fiindcă te asigură că „nu mușcă”, de parcă un copil s-ar simți mult mai bine dacă l-ar linge sau amușina o dihanie cu un cap mai pare decât el…
Iar când vrea să scape de câine, fiindcă instinctul sau părinții îl feresc, ai grijă să nu vină vreun biciclist care tocmai vrea să-și exercite dreptul de a-și folosi pista la maximum de capacitate. În paranteză aș observa că bicicliștii au devenit, după părerea mea, destul de agresivi și imprundenți în ultima vreme.
Și dacă ai reușit să scapi și de asta, ar fi bine să fii cu urechile ciulite, fiindcă huruitul care se aude din spate este al unui grup de roller-skater-i, care s-ar bucura și ei de momentul zilei și de trotuarul de folosință comună.
Peste toate astea, dacă ai „norocul” ca șoseaua să fie la vreo 30 cm distanță, ai grijă ca nu cumva ferindu-ți copilul de toate pericolele trotuarului, să ajungi prea aproape de mașini.Citește mai mult »
Cu drezina 