Au fost niște subiecte accesibile, fără capcane sau chestiuni controversate. Interesant mi se pare că, înscriindu-se în tendința ultimilor ani, accentul nu mai cade pe analize literare savante, nici pe gramatică de salahor, ci pe interacțiunea copilului cu textul.
Astfel, dacă un candidat s-a prezentat la examen fără să știe deloc gramatică, avea șanse să ia undeva între 6,5 și 7, ceea ce, să recunoaștem, nu e deloc puțin lucru. Dar trebuia să fie totuși un elev pe care să-l ducă puțin mintea și să aibă exercițiul interacțiunii inteligente cu texte de diverse tipuri.
Însă această raportare inteligentă la un mesaj se deprinde în timp, învățând elevul cum să citească, nu (doar) cum să memoreze, cum să înțeleagă, nu (doar) cum să redea, cum să sintetizeze, nu (doar) cum să repete papagalicește.
Țin minte că, în anul în care am predat, am avut un elev care, din pricini sportive, nu prea dădea pe la școală. Până la urmă, a trebuit să tragem linie și sub rubrica lui din catalog, care era foarte goală la note și foarte plină la absențe.
Când l-am ascultat – că voiam să verific și cum se exprimă – omul a început cu sârg și cu emoții să își cotrobăie prin amintiri frânturi de fraze pe care le dictasem ca să aibă pentru BAC și niște exprimări simandicoase, că încă se practica. Cum nu prea găsea, se tot fâstâcea. Așa că l-am rugat să lase uitării ce i-am spus eu și să-mi răspundă pur și simplu la niște întrebări.
La finalul testării, omul se luminase la față, pentru că și-a dat seama că mintea lui poate face un exercițiu pe care îl crezuse imposibil (datorită cantității mari de materie și a năravului de a toci notițele dictate de profesor): conexiuni valide și coerente.
Revenind, părerea mea e că testele date în anii din urmă relevă o tendință benefică pentru copii de a se testa nu doar volumul memoriei, ci și ascuțimea minții.
În ce privește subiectele din acest an, singura chestie mai „complicată” e recunoașterea adjectivului pronominal „nostru”, pe care elevii sunt adesea ispitiți să-l considere pronume posesiv (uitând că se află lângă un substantiv care-i schimbă statutul). Poate că și predicativa introdusă prin „cum” ar putea ridica ceva probleme, dar nu cred. În rest, cu o cultură a exprimării bine pusă la punct, orice elev ar fi putut rezolva cât pentru o notă decentă.
Dacă printre elevi vor fi iarăși dintre cei cu note sub 4, se va confirma iarăși (pentru a câta oară?) că aceștia nu au ce căuta la liceu și că le-ar prinde foarte bine o școală profesională sau altă formă de calificare într-o meserie ce nu necesită abilități deosebite de interpretare a textului.
Trebuie remarcată disproporția și discrepanța dintre volumul mare de ore alocate gramaticii și ponderea subiectelor de gen în nota finală. După ce profesorii îi giftuiesc pe elevi cu hectare de exerciții gramaticale, cu kilometri de fraze analizate, te trezești că la examen, din tooooaaată povestea aia cu care ți-ai bătut cel mai tare capul vreme de 4 ani, poți scoate, în cazul fericit, vreo 3 puncte.
Există o neconcordanță între programa de studiu și cea de examen. Firește că gramatica folosește și la departajarea elevilor, pentru școlile bune, dar tot rămâne foarte multă materie absolut inutilă care se predă fără rost (subtilități fonetice pe care nici profesorii nu le știu explica prea convingător, terminologii tot mai împopoțonate pentru lucruri cu nume simple și consacrate etc.).
Dacă se va merge pe linia programei de examen, în câțiva ani, programa de studiu la gimnaziu ar putea fi mai suplă și profesorii mai puțin stresa(n)ți. Totodată se va reduce și necesitatea meditațiilor suplimentare. Cineva acolo sus (în minister) nu-i mai iubește pe meditatorii profesioniști.
Cu drezina 
Foarte bine punctat!
Dupa cativa ani buni de scoala, am ramas cu impresia ca in invatamantul romanesc au castig de cauza cei mai sarguinciosi dintre elevi ori studenti, si nu neaparat cei mai inteligenti. Spun asta intrucat am avut colegi care iti puteau spune lectii intregi fara greseala, dar se poticneau la prima intrebare pusa de profesor.
De altfel, desi s-ar putea sa fie cam off topic, in facultate, la un examen, am dat cele mai multe raspunsuri corecte, dar m-am ales cu nota 6, iar altii, cu raspunsuri corecte de doua ori mai putine decat ale mele, au luat aceeasi nota. La contestatie mi s-a spus ca era mai important sa fiu prezent cu sarg la cursuri decat sa stiu a raspunde la intrebari.
Dar, asa cum observati, poate o da Domnul sa se schimbe ceva.
Poate. Deși, deocamdată s-a scăzut doar nivelul subiectelor, ca să ia cât mai mulți examenul. Nu că ar fi asta foarte rău în sine, dacă tot n-avem școli profesionale, dar iar se umplu licele de tot felul de indivizi care n-au ce căuta acolo, iar când vor termina, adică peste 4 ani, s-ar putea să fie alții la cârma ministerului și să-i ardă rău de tot. Exact cum s-a petrecut cu cei din 2011, băgați cu forța de Androneasca din SAM-uri în licee.