Postat de: Teofil Stanciu | 25/06/2013

Pogorârea Duhului Sfânt, Rusalii, Cincizecime sau… ce?

Jean II Restout - Pentecôte

Jean II Restout – Pentecôte

Am constatat în ultimii ani o tendință de „purificare” a limbajului aferent sărbătorilor. Nu Crăciun, ci Nașterea lui Isus, nu Paște, ci Învierea, nu Florii, ci Intrarea în Iersusalim, nu Rusalii, ci Pogorârea Duhului Sfânt.

Sper că totuși există și oameni nelămuriți pe care astfel de precizări îi ajută. Spun asta pentru că, cel puțin în cazul Crăciunului, cel mai frecvent am văzut indivizi dându-și dreptate unii altora și înfierând, pe un ton acuzator și didacticist, ignoranța tuturor celorlalți. Se prea poate însă ca la mine să nu fi ajuns reacțiile celor pe care demitizarea Crăciunului i-a trezit din letargie.

Cu mențiunea că las loc și pentru eventuale efecte pozitive ale acestor texte, îmi exprim rezervele față de necesitatea și eficacitatea lor. Nu spun că ar fi cu totul inutil să ne mai amintim periodic ce sărbătorim cu adevărat la o dată sau alta, însă acest lucru se întâmplă oricum în biserici și chiar și la televizor sau radio (la cele de stat, cu siguranță).

Ca să nu mai menționăm că internetul poate oferi în orice moment al anului și al zilei răspunsuri destul de precise eventualilor căutători dezorientați. Deci nu s-ar putea susține că „nu li se spune oamenilor adevărul”, cum se mai zicea odinioară pe la colțuri.

Dacă nu cumva are un pastor rău dus cu pluta sau un popă beat în fața congregației, fiecare creștin aude încă de mai multe ori ce semnificație are fiecare sărbătoare creștină. I se repetă înainte (când săptămânânile să numără „până la…” sau „de la…” marile prazince), i se spune atunci, i se citește din Biblie despre acea sărbătoare și i se mai și predică.

Cred însă că acest demers purificator vine mai ales în spirit (neo)protestant și vizează recuperarea pretinselor sensuri autentice inițiale ale sărbătorilor și modelelor creștine. Într-un anumit sens, această recuperare mi se pare sortită eșecului, dar există un alt sens în care cred că reușește oricum, fără cine știe ce purificări.

Sunt trei motive pentru care cred că nu se poate recupera sensul inițial pur al unei sărbători. Unul e acela că înseși sărbătorile au „impuritățile” lor inițiale și fondatoare. Al doilea are de-a face cu faptul că nu am încredere în metoda folosită în această recuperare purificatoare. Iar cel din urmă e că oamenii s-au cam săturat de interdicții și dădăceli.

Să luăm un exemplu, căci îmi vine mai ușor să explic ce vreau să spun. Pogorârea Duhului Sfânt a coincis, încă de la început, cu sărbătoarea Cincizecimii și cu cea a Primelor Roade, venind practică să adauge semnificații la cele existente și să le transceandă.

De asemenea, în momentul în care creștinii au vrut să sacralizeze anul agricol și să-l curețe de elementul păgân, au suprapus voluntar praznicele lor peste sărbători păgâne foarte vechi.

Dacă coborâm în perioada Vechiului Testament, avem iarăși „contaminări” de tot soiul. Ritualuri precum cele ale Israelului existau și la alte popoare învecinate, Legea lui Moise are o paralelă interesantă în Codul lui Hamurabbi, relatarea despre potop din Biblie se regăsește și în Epopeea Atrahasis. Etc.

Chiar și instituirea duminicii ca sărbătoare săptămânală, deși a reprezentat o ruptură semnificativă cu trecutul iudaic al primilor creștini, a păstrat o parte dintre manifestările specifice adunărilor din sinagogă, inclusiv cărțile sacre ale iudeilor.

Atunci ce fel de puritate recuperăm? Hai să presupunem însă că se poate recupera, însă atunci avem nevoie de o unealtă potrivită pentru această trudnică îndeletnicire.

Dacă se dorește recuperarea unui sens pur, necontaminat, probabil că și unealta ar trebui să fie cât mai pură și necontaminată ea însăși. Deși toți acceptăm că există o exegeză individuală pe care fiecare credincios o poate exercita, în realitate și în practică, doar ceea ce poate fi testat rațional și, într-o anumită măsură, experiențial rămâne validat.

Demersurile purificatoare sunt de cele mai multe ori teoretice și, deci, raționale. Ele apelează, fără-ndoială la Biblie, dar numai ca la o sursă primară ce conține unicul model autorizat, însă toată descifrarea acelui model și toată interpretarea cade în seama rațiunii exegetului.

N-am încredere în această rațiune nudă. Rațiunea nu are loc pentru ambiguități – deși viața le are și Biblia nu le elimină. Rațiunea nu vrea mistere – deși ne înconjoară și în viață și în Scripturi. Rațiunea nu e capabilă să gândească altfel decât strict logic. Or Biblia conține destule paradoxuri care nu pot fi rezolvate logic.

Dacă rațiunea este atenuată de un dram de experiență spirituală individuală sau colectivă, ei bine, atunci avem un cu totul alt subiect. În acest sens, la un nivel mai degrabă afectiv, poate fi recuperat sensul curat al sărbătorii, dar nu cel inițial neapărat, ci cel transcendent, care nu poate fi estompat de trecerea timpului.

Însă această recuperare ca experiență trăită nu are nevoie de delimitări teoretice, de eforturi logice de recuperare a sensului inițial, ci survine ca o revelație, ca o mutație sufletească spre care, un îndrumător înțelept (nu neapărat extrem de inteligent și logic) poate să te conducă sau să te ademenească.

Dar acest lucru se poate petrece în orice biserică, nu doar în cele dornice să recupereze integral istoria bisericii primare. Icoanele nu sunt piedici, ci pot deveni ferestre, sacramentele nu sunt superstiții, ci pretexte sacre.

Dacă recuperarea sensurilor pure inițiale, neîntinate de păgânismul Bisericii, ar fi o condiție ineluctabilă a trăirii creștine autentice, atunci cu siguranță că membrii bisericilor care au îngăduit contaminări ar fi condamnați la moartea spirituală. Or lucrurile nu stau deloc așa. Experiențe creștine autentice se înregistrează transconfesional.

Văd totuși un rost al sancționării unor superstiții asociate cu creștinismul și cu sărbătorile creștine. Dar mai degrabă demistificarea s-ar face prin afirmație a valorii net superioare a autenticului prin comparație cu falsul și inutilul. Nu prin plivire terminologică și recuperări logice, ci prin proclamarea adevărului în raport cu minciuna. Mi se pare că potențialul seducător al creștinismului și al valorilor sale este folosit sub posibilități, recurgându-se mult mai frecvent la trusa cu moralisme și cu interdicții. Dăscăloșenia noastră, care știm mereu cum stă treaba, atrage mai degrabă reacții de respingere, zădărnicind demersuri făcute altminteri cu bune intenții.

Îmi rămâne să conchid că purificarea sărbătorilor poate fi utilă unora (și precizez că nu mă refer la cei care dau din cap dojenitor privind spre alții), însă nu e neapărat necesară și, mai mult, nu garantează nimic. Deși ne purificăm periodic de orice sincretisme reale sau imaginate, nu știu să se fi înregistrat o îmbunătățire semnificativă a capacității evanghelicilor de a-și interioriza sărbătorile și de a le trăi mai plenar sensurile. Dar poate că asta se întâmplă numai în jurul meu.


Responses

  1. Asemenea manifestari , din punctul meu de vedere, sunt niste reactii a unora care incearca sa faca ceva, in vazul tuturor , pentru a-si justifica trairea spirituala. E atat de obositor sa mergi pe calea intelepciunii, discretia si cumpatarea, nu-ti aduc promovare imediata sau faima, poate nu-ti vor aduce niciodata, dar ,,salvarea” a ceea ce a mai ramas din ,,marele adevar” te vor promova in mod sigur!

    Obisnuieste-te sa vezi acest teatru de doi lei care se joaca peste tot! Uita-te la televizor la scenetele jucate de politicieni, du-te in biserici, vei vedea aceeasi piesa, difera doar textul , si atat …

    • Eu mă tem mai tare dacă e foarte (prea) serioară treaba. Că de teatru nu mă spariu așa de tare.

      • Ba sa te sparii de teatru, are un scop ,,educativ”, turma trebuie sa invete cum sta treaba … Si invata , crede-ma !

        P.S.

        Iti dau cel mai banal exemplu: Carmen, la ultima sedinta cu parintii de la gradinita , cand a vazut ce sume aberante se propun din nou, a izbucnit , cu argumente in stilu-i caracteristic dar n-a putut sa faca nimic , n-a reusit sa influenteze pe nimeni! De ce? Turma a fost dresata din grupa mica, cei care ar fi avut un cuvant de spus, au tacut, acum, deja era prea tarziu, li s-a format un reflex ,,neconditionat” conditionat de acea rusine prosteasca!
        Vezi, ar trebui sa-ti revizui perceptia in ceea ce priveste teatrul asta ieftin, e de-o eficienta categorica, cand deschizi gura sa spui ceva exista riscul de-a fi prea tarziu …

        • Și ce se întâmplă dacă spui pur și simplu: nu dau! De fapt, ai altă problemă de conștiință, am văzut-o într-un alt context. Niște indivizi adunau bani de protocol la un examen, iar unul corect, care miza pe știința lui, a spus că nu dă. Problema etică ivită (aproape năucitoare) a fost următoarea: nu dai, dar profiți de ce dăm noi. Cred că ceva similar se întâmplă și în rest: presiunea îți bulversează sistemele de valori, te sucește de cap.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: