Daruri spirituale obligatorii pentru pastori

www.honkingdonkey.com
http://www.honkingdonkey.com

Nu știu – și nici nu prea contează, veți vedea de ce – care vor fi fost sensurile originale ale cuvântului tradus în românește cu pastor/păstor. Dacă nu greșesc eu și nu mă înșală G. Guțu, „pastor” și „păstor” sunt unul și același lucru, doar că pastorul este un păstor preluat pe filieră latino-germană.

Suspectez că sinonimia pe care o înregistreză dicționarele românești (DEX, Nodex, Sinonime, Șăineanu etc.) între pastor și păstor vine dintr-o asemănare de roluri. Adicătelea, pastorul este un păstor, un îngrijitor, un coordonator, un îngrijitor de suflete.

Dacă înțeleg eu bine, acest sens al celor două cuvinte face trimitere mai degrabă la activități duhovnicești, spirituale, nu economice, administrative sau de altă natură.

Am făcut toate aceste precizări pentru că, în mediile evanghelice, se pare că trăsăturile de căpătâi ale pastorului nu (mai) sunt cele ce ar avea de-a face cu îndrumarea sufletelor – adică o activitate ce se desfășoară mai degrabă în umbră și fără mediatizare, care ia timp foarte mult, iar rezultatele se văd lent și numai pe intervale mari.

Pastorului i se cere în primul rând să predice, e unul dintre testele la care sunt supuși toți candidații la vreun astfel de „post”. Ei trebuie să fie capabili să se prezinte cu o retorică suficient de convingătoare pentru comunitatea pe care urmează s-o păstorească.

De asemenea, i se cer pastorului abilități manageriale. El trebuie să știe să se descurce ca să atragă fie sponsorizări pentru lăcașe de cult, fie să organizeze evenimente de răsunet, fie să aibă relații bune cu cei mai prizați dintre predicatorii momentului. Unde să mai ai loc, în acest context, s-o pomenești pe Maria, care „și-a ales partea cea mai bună”, dacă lumea a fost cotropită de forfota Martei?…

N-ar fi prea mare problemă dacă aceste trăsături mai vizibile nu ar fi valorificate în detrimentul celei ce pare, totuși, fundamentală pentru pastor/păstor: capacitatea de a îndruma și păstori, în ascuns, sufletele. Că omul are și alte daruri spirituale sau calități umane pe care le poate pune în slujba comunității, foarte bine. Dacă știe și să cânte, și să facă de mâncare, și să organizeze jocuri sportive, e excelent. Dar acestea sunt percepute – cum e și firesc – ca un… bonus, să zicem.

Mai trebuie adăugat aici încă un element. Citește mai mult »