Postat de: Teofil Stanciu | 13/06/2013

Înălțarea și mineriada

Ascensionmineri iliescu 01

Interesantă coincidență anul ăsta: și Înălțarea lui Isus Cristos la cer (după calendarul din Răsărit), și comemorarea mineriadei feseniste.

Mă gândesc că ucenicii se vor fi simțit oarecum stingheri, chiar dacă acum erau siguri de înviere. Omenește vorbind, poate că l-ar mai fi reținut, dacă puteau, și pe Învățătorul lor alături, căt tot intraseră  lucrurile într-o frumoasă „normalitate”. Sărbătoarea Înălțării va fi avut, speculez eu, și niște omenești nostalgii generate de locul „gol” al lui Isus Cristos.

Bucuria Înălțării, certă și atestată, are totuși un cadru de manifestare destul de închis în primă fază. Grupul se reorganizează, Petru se distinge ca ins cu inițiativă, dar rămân „în odaia de sus”. Până la Rusalii, se manifestă mai timorat în raport cu lumea exterioară. Așteaptă, cu credincioșie, dar nu-și asumă riscul să se arunce în gura iudeilor pe care-i știau de ce sunt în stare.

Lumea în care au fost „părăsiți” ei e asta în care se petrec mineriade, crime, furtișaguri, șmecherii, manipulări, înșelăciuni, mistificări, aberații. Și, în această ordine a lumii, făptașii par mereu să scape ieftin, să nu fie nevoiți să plătească.

Nu voi zice că cei ce au suferit aici vor fi răzbunați dincolo. Se poate să fie așa, se poate să nu fie tocmai așa – tâlharul s-a convertit în ultima clipă a vieții lui… ce dreptate să mai aștepte victimele lui?

Vreau doar să zic că suprapunerea celor două date descriu foarte bine o tensiune pe care creștinul o trăiește continuu și nu o poate aboli. Pe de o parte, fără speranța învierii și revenrii lui Cristos, n-are practic nimic. Pe de altă parte, nu se poate ridica din cloaca lumii ăsteia și n-o poate schimba decât în măsura în care se schimbă el însuși și face binele.

Biblia vorbește despre un rai și despre un iad, însă are grijă să spună că judecata e în portofoliul Altcuiva.

Una dintre mizele cruciale ale creștin(ism)ului mi se pare a fi cea de a nu devia nici foarte mult în sus, spre viziunile escatologice, spre lumea de dincolo, cuprins de niște speranțe ce riscă să devină himere înnebunitoare, dar nici prea tare în jos, către mizeria lumii, către nedreptatea strigătoare la cer, către tenebrele care te fac să-ți urăști zilele.

Nu știu dacă înțeleg bine, dar îmi pare că nici linia asta subțire de echilibru nu e scopul suprem. Ci o oscilație într-un interval „sănătos”, o pendulare umană spre divin și cucernică spre uman.

Cred că creștinul trebuie să fie familiarizat și cu văgăunile disperării și dezgustului de viață ca să poată aprecia și comunica valoarea harului. Dar trebuie să fie deprins și cu gustul harului, cu mireasma virtuții ca să se poată înfiora și feri de întinăciunea păcatului.

Mineriada în aceeași zi cu Înălțarea pun împreună nedreptățile insuportabile ale realității și speranțele aproape absurde și deconcertante cu privire la o realitate infinit bună și râvnită.


Responses

  1. Stii, m-am tot intrebat cum e cu credinta-n Dumnezeu, cum e cu Dumnezeu , daca intr-adevar exista Dumnezeu, daca nu e doar o idee de-a noastra , o incercare infantila de-a ne pune sub protectia unui imaginar frate mai mare! Incet , incet , prin eliminare , am ajuns la Gandirea Pozitiva, atat de mult ridicata-n slavi de psihologii contemporani, de parca ei ar fi descoperit-o: daca iti concetrezi mintea intr-o identitate superioara, daca ajungi si cu inima acolo, chiar daca nu ajungi e destul ca mintea sa fie educata, nimic nu te mai poate afecta in aceasta lume! Iti dai seama ce putere, zicea cineva, curajul cel mai mare e al celora care nu mai au nimic de pierdut pe acest pamant. Si daca s-ar demonstra ca nu exista Dumnezeu , tot as crede in El, asta , fara nicio revelatie, doar plecand de la o logica simpla existentiala demonstrata de altii si simtita de mine. Vorba Sfantului Policarp al Smirnei: 80 de ani I-am slujit si nu mi-a facut niciun rau, cum sa ma dezic de El?

    Poate ca, vorba lui Clau, mintea mea o pricepe, inima n-o accepta pentru ca vreau sa fie mai bine pentru cei dragi ai mei , poate ca trebuie sa ne chinuim pe acest pamant ca sa ne dam seama ca nu suntem de pe acest pamant. Asa o fi dar e greu, faptul ca ne avem unii pe altii e parca o raza de Rai in casa noastra si, probabil, asta o fi cel mai mare dar pe care putea sa ni-L faca Dumnezeu …

  2. Frumos, dar nu sunt de acord cu: „Nu cred că va fi fost o mare sărbătoare solemnă, ci mai degrabă un soi de tristețe amestecată cu firave speranțe.”

    Pentru ca de aici până la Cinzecime (Rusalii) Luca 24 zice că:
    52. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.
    53. Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.

    Noi răsăritenii aşa percepem. Ca pe o bucurie. Şi Elisei se bucura (că primise cojocul sau că văzuse minuea?!?!)

    Dvs percepeţi ca pe o tristeţe? Căci e interesant …
    🙂

    • Observația e bună. Am rectificat în text. În esență, am făcut o speculație psihologică. Dar miza a căzut mai mult pe psihologie decât pe mărturia biblică, ceea ce e, într-adevăr, o eroare. Mulțumesc de corecție.

      Nu cred că percep evenimentul într-o cheie tristă, ci cu un adaos de melancolie, ceva de genul „ce bine că e viu, dar ce frumos era să mai fim în preajma Lui”. Nu degeaba așteptau cu nerăbdare sfârșitul vremurilor. Cred că de aici începe așteptarea și nerăbdarea escatologică.

      • Era cam secularizat textul anterior. Acum are „har”.🙂

  3. TEOFIL, felicitari pentru articol. Zilele astea citesc despre revolutiile din 89, si amintirea mIneriilor fata de uceinici e foarte bine nimerita. O antiteza de scris o carte. Iisus si Iliescu, uceinicii si minerii. Imparatia lui Dunmezeu & domnia postdecembrista.

    • Mulțumesc de aprecieri, Liviu. Tema e veche de pe vremea lui Isus, Iuda, Petru și Baraba😉

      • Domnia lui Iisus este in antiteza cu fiecare imparatie seculara, precum a profetit prorocul Daniel. Insa antiteza Lui cu Iliescu si minerii mi se pare fascinanta.
        Jocurile de putere a lui Iliescu in cadru FSN(Frontul Salvarii Nationale) si guvernele posttotalitare(postdecembriste) conduse de el, dezvaluie intentiile fostului comunist : Scopul scuza mijloacele, principiul machiavelic a fost viu si drept de urmat. Mii de oameni morti, impuscati de teroristi fantoma, care s-au facut nevazuti imediat dupa instalarea FSN la conducerea tarii. Nu i-a mai gasit Securitatea sa-i ia la rost, sa-i judece pentru crimele abominabile, pentru nedreptatiile ireversibile, si parca eterne, care au schimbat fata Romaniei pentru todeauna. S-au evaporat in valul istoriei, chiar daca multi dintre tortionari si comandanti criminali traiesc printre noi, comfortabil si linistiti, ba chiar unii dintre ei ne-au condus, sau chiar ne mai carmuiesc destinele.
        Precum a meditat Napoleon
        „Totul ma uimeşte la Hristos. Spiritul Lui îmi Inspiră un respect fără margini şi voia Lui mă copleşeşte. Nu există nimeni în această lumea cu care sa poată fi comparat. Este cu adevărat o fiinţă care există doar prin Sine. În zadar caut în istorie pe cineva asemenea lui Isus Hristos sau o scriere apropiată de Evanghelii. Nici istoria, nici umanitatea, nici veacurile, nici natura nu-mi oferă nimic cu care să-L pot asemui sau prin care să-L pot explica. La El, totul este extraordinar.” , pot afirma fara echivoc, ca El traia cu susu-n jos fata de lumea seculara. El isi face o oaste, un popor imbiindu-i cu iubirea lui jerfelnica, rascumparatoare, sacerdotala. Nu abuza, obliga, compromite sau sa stranga cu usa pe nimeni. Libertatea ce i-o ofera omului merge pana acolo ca acesta poate raspunde cu o usa trantita-n nas, samavolnic si scandalos iubirii Lui obarsita-n cuiele crucii. Despre mineri si uceinici ce sa spun, uceinicul isi imita stapanul. Minerii au batut cale lunga de la Valea Jiului pana la Bucuresti sa-i smardoiasca pe intelectualii cu barba si ochelari ce protestau impotriva guvernarii FSN. Si-au implinit misiunea, iar Iliescu i-a felicitat si aplaudat comportamentul lor.
        Uceinicii in imprejurarea arestarii si pana la inviere, au trait frica mortii, si iminenta ei. Nem acte de vitejie, martiriu, ba dimpotriva faceau pe nebunii(la fel ca odinioara imparatul David fata de filisteni), isi ascundeau limbajul pocaiesc cu injuraturi, chiar daca plansul pocaintei lui Petru l-a mantuit, insa n-a mers pana acolo unde curajul este imbarbatat de adevar, sa fie martor, pana la capat, adica martir. A venit si vremea aceea, insa dupa Inviere. Ce mai, Iisus este Dumnezeu si Iliescu e de tot raha… scuza-mi nepolitetea, dar ingaduie-mi-o gandindu-te la tinerii militari ucisi in ambuscade, planificare de stim noi cine stie.

        • Cam de aici mi se trage și mie insistența cu care pomenesc an de an acest eveniment din diverse unghiuri. Anul ăsta l-am pomenit așa cum s-a suprapus. Dar, dacă vei urmări, rar mi se întâmplă să sar vreo mineriadă sau vreo comemorare din decembrie fără s-o menționez măcar. Ține de o disciplină a neuitării.

  4. […] <a href=”https://drezina.wordpress.com/2013/06/13/inaltarea-si-mineriada/”>http://drezi…/ […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: