Postat de: Teofil Stanciu | 07/06/2013

În rai o să intrăm cu forța

Împărăția cerurilor se ia cu năvala…
 (Matei 11:12)

Mânca-v-ar raiul
(Părintele Cleopa)

Câți dintre voi n-ați auzit expresii de genul „ăsta n-o să vadă raiul niciodată”? Câți n-ați gândit-o măcar o dată sau n-ați fost măcar tentați s-o gândiți?

Poate că sunteți mai virtuoși decât mine. Dar sigur găsesc eu cu ce să vă prind, mai ales pe cei mai justițiari din fire. Câți nu v-ați gândit, când ați auzit de un criminal, un violator sau alt făptaș de grozăvii, că „trebuie să plătească” și că n-ar trebui iertat? Nici măcar de Dumnezeu.

Hai că nu vă mai întreb, ci doar inventariez câteva atitudini semnificative. Am auzit oameni care erau convinși că cu greu ar putea un ortodox să vadă poarta raiului. După cum am auzit și oameni care erau convinși că „pocăiții” sunt ucenicii diavolului.

Am văzut oameni care mergeau la aceeași biserică duminică de duminică, dar știa tot satul că „nu se suportă” și că nu-și vorbesc. Deși uneori, nu foarte rar, erau chiar neamuri.

Am cunoscut oameni care, din principiu, nu îi puteau înghiți pe penticostali sau pe baptiști, chiar dacă nu le interziceau neapărat accesul în împărăția cerurilor.

Am citit multe enormități despre toate confesiunile creștine, scrise de oameni altminteri foarte devodați credinței lor și chiar cucernici.

Am asistat la predici care explicau că singura cale spre rai este predestinarea și că niciun nepredestinat nu va fi acolo. Iar biletul de intrare era foarte clar prezentat și conținea obligatoriu toate doctrinele și doctrinioarele unei fracțiuni dintr-o denominațiune.

Site nenumărate au fost puse la poarta imaginară a paradisului etern, ca nu cumva să existe riscul să intre vreo mizerie umană fără s-o observe Dumnezeu. Iar asta în condițiile în care nimeni nu ne-a cerut ajutorul și părerea, ci doar ni s-a spus să ne vedem de propriile pregătiri.

Venit dintr-o cu totul altă atitudine și dintr-o altă lume, aș zice, e „refuzul” lui Wurmbrand de a intra în cer din dorința de a nu spurca, prin prezența lui nevrednică, un loc atât de curat. În același ton, Sf. Teresa de Lisieux cerea, dacă se poate, să fie trimisă în iad, ca nu cumva să rămână vreun loc din care să nu se înalțe spre Dumnezeu iubire.

Dacă pun toate astea la un loc, mă încearcă deodată suspiciunea că în rai vom ajunge – dacă vom ajunge – cu forța. Că Dumnezeu va trebui să ne oblige cumva să stăm lângă cei pe care nu ni-i puteam închipui iertați sau lângă cei insuportabili – din diverse pricini.

Unii de prea buni, alții de prea răi, va trebui să fim constrânși de îndurarea lui Dumnezeu să pășim în locul spre care am tânjit toată viața.

Cum altfel să stai lângă oameni la care le-ai făcut răul și poate n-ai apucat să-ți mai ceri iertare sau lângă oameni care te-au rănit și cu care n-ai mai apucat să te împaci? Ce va face tâlharul de pe cruce cu toate victimele lui? Zacheu a avut șansa vieții să se revanșeze, să-și despovăreze conștiința, dar tâlharul a plecat numai în virtutea harului, în virtutea acelei carități divine tulburătoare și insuportabile.

Zice C.S. Lewis că mila – adică iubirea de tip agape, care se manifestă „în ciuda” a ceea ce ești – este cel mai greu de îndurat, căci nu are la temelie niciun merit personal, ci e iubire pură, ce ține de natura divină.

Cât de golit de orice urmă de orgoliu ar trebui să fii ca să vezi limpede că NIMIC din ce ai făcut nu te califică pentru rai, dar să accepți cu umilință și bucurie acest privilegiu nemeritat? Și să accepți, totodată, că nu ești mai bun decât toți cei cu care te comparai… și să accepți să stai alături de ei, deși nu ți-ai fi dorit niciodată companioni pentru eternitate…

Dacă raiul e un loc frumos, atunci frumusețea lui nu izvorăște deloc din noi, dar nu se poate construi fără noi. Căci dacă ar izvorî din noi, l-am avea deja aici, pe deplin, iar dacă s-ar putea construi fără noi, nu ne-ar privi, nu ne-ar interesa și n-am putea s-o percepem. Așa, doar o adulmecăm uneori, fulgurant, cu toții, între limitele strâmte ale vieții și orgoliilor noastre.

PS: Nici măcar n-am discutat despre apocatastază…


Responses

  1. Cum adica „NIMIC din ce ai făcut nu te califică pentru rai”?!!
    Bine ca faptele rele te duc in iad dar cele bune nu te duc in Rai!
    Frumos e din partea ta, ce zici?!

    • Nu cred că faptele bune ne „califică” pentru rai, ci ne deprind cu atmosfera de acolo. Pe când cele rele, ne îndepărtează de ea. Mi se pare că faptele bune sunt modelatoare de virtuți, care lărgesc omului posibilitatea de a presimți raiul. E mai degrabă un antrenament decât un concurs.

  2. Nu e nimic de zis doar tie , un imperativ fara drept de apel: BAPTISTULE ORTODOX, tot respectul pentru introducerea in ,,lumea apofatica” a lui Dumnezeu!

    • Să-ți mulțumesc? Mai bine nu… că, dacă am reușit ceva, știm că nu e de la mine.

  3. Şi cucernici, şi cu enormităţi despre confesiunile vecine în gură?

    Stai că sunt unii care susţin că, dacă nu ai apucat să te împaci cu cei cu care te-ai certat şi ai murit, nu mergi în rai. Eu nu pot spune că am un răspuns, zic doar că sunt unii care.

    • Cami, să știi că pot coexista chestiile astea… Ăsta-i unul dintre misterele creștinismului.😀

      Despre partea cu împăcarea, greu de spus ce și cum. E sigur însă că în creștinism există un imperativ în acest sens. Dar viața e mult prea complicată pentru a stabili o astfel de regulă. Plus că adesea împăcările sunt niște evenimente superficiale, fără fond, fapt ce se vede la un viitor conflict, când revin toate istoriile odioase din trecut și sunt pomenite fără ezitare („tu totdeauna…”, „tu niciodată…” etc.)

  4. ,,Cât de golit de orice urmă de orgoliu ar trebui să fii ca să vezi limpede că NIMIC din ce ai făcut nu te califică pentru rai, dar să accepți cu umilință și bucurie acest privilegiu nemeritat?”

    Am extras acest pasaj din articolul dvs. pentru ca el mi se pare esential pentru desavarsirea constintei noastre de crestini. Era tinta catre care tindeau sfintii anahoreti. Daca mai ai in tine vreun gand de apreciere personala care sa te faca sa crezi ca ai avea si tu o contributie, ca ai avea ,,bucata proprie de rai”, exclusiv castigata prin ,,sudoarea fruntii tale” atunci poate ca nu esti tocmai calificat pentru Imparatia Celui de Sus. Poate numai golirea totala de sine este secretul. Dar atunci in ce raport ne situam cu predestinarea? Si daca aceasta-i singura cale spre Raiul mult ravnit atunci in ce mai consta rostul judecarii noastre ?
    Intrebarile nu sunt retorice. Mi le pun mie si le pun si altora ? Inclusiv dvs. si cititorilor dvs.
    Am citit cate ceva ,,crestinism” dar la aceasta intrebare esentiala nu sunt inca pe deplin lamurit. Momentan cred ca-i vorba de o dubla participare la actul nostru de mantuire.care consta in chemarea de a raspunde favorabil mainii pe care Creatorul ne-o intinde.

    • Nici eu n-am răspunsuri definitive la întrebările ridicate de dvs. Zic unii că judecata va însemna, de fapt, despărțirea de Dumnezeu a celor care niciodată n-au vrut să-L iubească/cunoască.

  5. Eugen, ai ridicat niste probleme la care nu stiu daca poate cineva sa-ti dea vreun raspuns? Golirea totala de sine, de-atatea ori m-am gandit si eu la ea, am ajuns chiar pana la invatatura budhista,anularea sinelui pentru a ajunge in Nirvana,probabil (o spun pentru altii, eu sunt sigur de aceasta realitate) au fost lasate mai multe cai pe pamant pentru descoperirea lui Dumnezeu…

    Cat despre predestinare, aici chiar e o parere personala, eu cred ca doar privita din punct de vedere apocatastatic o putem intelege. Citeste din acest punct de vedere 1Cor 3:15 si 1Cor 5:5, vezi , in felul acesta , predestinatia, chiar capata un sens eshatologic iar Judecata va fi ceea ce trebuie sa fie, o restabilire generala…

    Numai ca multi considera aceasta invatatura a fi eretica,eu ma indoiesc de erezia ei , am incercat sa interpretez aceste texte in fel si chip , mai e unul , tot capitolul Isaia 57, oricum le-ai gandi si le-ai suci, rationamentul tot intr-acolo duce, daca pliezi pe aceste texte revelate intreaga Predica de pe Munte, e de-a dreptul bulversant de raspunsul pe care il primesti…

    Cat despre Origen, a fost condamnat postmortem cu atata ,,fast” incat mie chiar imi da de gandit pentru ca el a lasat in scris ca daca vor fi unele nereguli in scrierile sale sa fie indreptate! Parerea mea e ca lumea n-a fost pregatita pentru o asemenea invatatura, cum nici acum nu este! Ce s-ar intampla daca s-ar predica prin biserici: ,,Va veti mantui toti!”. Asa si cu predestinarea, e ceva ,,in fir de par”, unul care sustine aceasta realitate in mod categoric, sincer, eu cred ca are o problema…., ceva care i se trage din copilarie, un complex de inferioritate care trebuie legitimat.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: