Între badea Ion și Grigore Teologul

jairupa.com
jairupa.com

Un nărav, cu iz schizofren, care i-a ademenit pe unii absolvenți de teologie e acela de a compara credința omului simplu – generic numit aici nenea sau badea Ion – cu cea a marilor minți luminate din istoria dogmei – reprezentanți aici de Sf. Grigore Teologul.

Simplificat, lucrurile arată cam așa. Badea Ion este ridicat în slăvi pentru capacitatea domniei-sale de a păstra învățătura curată, credința adevărată sub directa călăuzire a Sfântului Duh. În vreme ce teologii se fac responsabili de tot felul de erezii și tulburări ale ortodoxiei și ortopraxiei.

Din confruntarea cu Grigore Teologul, nenea Ion este scos învingător și purtat ca un erou pe la amvoanele bisericești. Asupra motivelor care stau în spatele acestei manevre, n-am să mă pronunț.

Năravul însă ridică mai multe probleme serioase. Prima ar fi aceea că se compară credințele a doi oameni și se scoate unul mai presus decât altul. Acest tip de antagonism este nesănătos și în contradicție cu spiritul creștinesc care nu discriminează pozitiv, ci practică, în smerenie, unitatea în diversitate.

De altă parte, oricând dorești să scoți în evidență pe cineva, găsești un exemplu negativ în cealaltă tabără. Sunt mulți teologi care au luat-o pe arătură, fără-ndoială, dar sunt destui și oameni simpli care au procedat așijderea. Atâta că, nefiind persoane publice, nu află toată țara sau toată suflarea teologică despre ereziile lor.

Indiferent că vrem să scoatem în evidență credința bădiei Ion (promovând astfel o formă de ignoranță dezirabilă) sau că vrem să-l scoatem în evidență pe Grigore Teologul (promovând o formă de elitism religios), tot la discriminări generatoare de dezbinări ajungem.

Mai este apoi o altă problemă. Grigore Teologul e bun pentru CV-uri bogate, cu cât mai multe studii de teologie, dar, când vine vorba de retorica de amvon, atunci recurgem la nenea Ion. Deși seamănă a lingușeală sau a gest mânat de interese personale, ne vom mărgini să observăm că această atitudine este lipsită de consecvență și integritate.

Dacă crezi cu atâta fervoare în teologia și lumina teologică a lui nenea Ion, atunci ar trebui să și faci teologie pe spusele lui. Construim școli în care să studiem exclusiv ce zice badea Ion. Aceasta ar fi o decizie în deplină consecvență cu elogiile care i se aduc în disprețul teologilor.

Grigore Teologul o fi bun numai ca să ne putem dezice de el? Numai ca să ne împopoțonăm CV-ul cu nume sonore și cu teme impresionante? Dacă o facem doar pentru că așa se obișnuiește în „mediul academic”, de ce nu ducem și credințele noastre în acest mediu și să-l revoluționăm de să-i zboare fulgii?

De azi înainte, să decretăm, nu mai studiem decât teologia lui Ion, Gusti, Văsâi, Gheo. Nu ne mai interesează alde Ioan Gură-de-Aur, Augustin, Vasile cel Mare sau Grigore de Nyssa. Nici Luther, nici Calvin, nici Țvingli.

Totuși, trebuie remarcat că, pentru ca badea Ion să audă de undeva despre Sf. Treime, a fost nevoie de limpezimea lui Grigore de Nazianz, care să ne fixeze pentru toată istoria învățătura curată în această privință. În Biblia bădiei Ion nu scrie (decât la evanghelici și între paranteze – deci adăugire târzie și inexistentă în text) că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt Una.

Și chiar dacă ar scrie, tot rămân o sumedenie de lucruri de lămurit. Iar Grigore, Augustin, Maxim, Atanasie au scris și și-au bătut multă vreme capul cu aceste lucruri de căpătâi pentru credința creștină. Inclusiv pentru credința proaspătă și neabătută a lui badea Ion.

Biserica n-ar fi ceea ce e azi fără toată ceata teologilor creștini drept-credincioși, dar n-ar fi completă nici fără badea Ion. Lauda adusă lui nenea Ion e nesănătoasă pentru că rupe Biserica.

Totodată, orice evaluări (repet: când e vorba despre drept-credincioși) riscă să devină judecăți. Înțeleg repudierea ereziei, dar când vine vorba despre teologie acceptată de biserica creștină, atunci nu cred că ne mai putem permite să înfierăm cu elan proletar pe cine ne vine nouă bine.

Badea Ion și Grigore Teologul cred că-și poartă un respect reciproc sănătos. Numai instigatorii îi pun pe poziții antagoniste și ni-i prezintă în mod abuziv ca fiind mereu pe picior de război. Biserica lui Cristos are nevoie și de ce face badea Ion și de ceea ce face Grigore de Nazianz.

Probabil că unele dintre nenorocirile care au lovit creștinismul a venit tocmai din această dezbinare pe care au alimentat-o unii. Cei din tagma lui Grigore s-au închis aroganți în birouri și au produs bălării teologice greu de eradicat. Iar cei de tagma bădiei Ion au ridicat ignoranța la rang de virtute, crezând că e suficient să fii fără carte ca să capeți bunăvoința divină.

Badea Ion și Grigore de Nazianz există împreună în spirit autentic creștin numai în măsura în care caută smerenia unul în raport cu altul și iubirea de oameni. Restul e bârfă și zâzanie.

Anunțuri

13 gânduri despre “Între badea Ion și Grigore Teologul

  1. Eu aș dori să știu când este sau devine Badea Ion calcedonian.

    Al dori să știu dacă a fi calcedonian este necesar pentru mântuire.

    Aș dori să știu ce diferă în Badea Ion înainte și după ce este/devine calcedonian.

    Aș dori să știu dacă Badea Ion devine calcedonian doar în sinele său rațional, în minte, sau poate fi calcedonian cu omul întreg trup-suflet.

    Aș dori să știu dacă e deajuns o predică pentru ca Badea Ion să devină calcedonian. Ce se întâmplă cu enoriașii care au lipsit la acea predică?

    Aș dori să știu dacă Badea Ion trebuie să citească o carte sau o postare de blog pentru a deveni calcedonian. Dacă da, ce se întâmplă cu cei ce nu citesc cărți și bloguri ce expun doctrina calcedoniană?

    Aș dori să știu care este diferența între Badea Ion care face parte dintr-o biserică baptistă calcedoniană și Badea Gheo care face parte dintr-o biserică baptistă necalcedoniană.

    Aș dori să știu care este evanghelia Hristosului calcedonian și care este evanghelia unui Hristos necalcedonian.

    • Nu știu dacă tu vrei un răspuns de la mine la toate chestiunile calcedoniene ridicate 🙂 Dar, dacă da, atunci nu pot să ți-l dau, pentru simplul motiv că am folosit persoana și dogma de care se leagă numele lui Grigore cu titlu de exemplu. Nu am un răspuns la întrebarea legată de corectitudinea dogmatică și mântuirea sufletului. Dar mi se pare foarte evident că iubirea de aproapele și iubirea de frați nu trebuie să lipsească din „dotările” standard ale credinciosului autentic. Dacă nu manifestă iubire, atunci măcar trebuie să dorească, să tindă spre asta.

      Cum se vor fi mântuit (sau nu se vor fi mântuit) credincioșii arieni care erau, la un moment dat, vreo jumătate din Biserică? Nu știu.

      Am putea, în schimb, discuta despre împărțirea responsabilităților. Adicătelea, în ce măsură e de vină badea Ion și/sau teologul de derapajele dogmatice ale bisericii lor? Dacă teologul le-a generat, trebuia badea Ion să le oprească cumva? Dacă badea Ion vine cu idei năstrușnice, parcă pare mai firesc ca teologul să le sancționeze. Invers însă e mai greu.

  2. sa sti, daca nu sti, ca istoricii ortodocsi afirma ca in transilvania poporul a pastrat credinta neafectata in vremea ocupatiei ungare ce a durat 1000 de ani, in context catolic si reformat.
    ciudat ca teologia spune ca episcopul este santinela ortodoxiei…

    • Știu puțin despre această chestiune. Ce știu însă (dacă istoricii nu ne mint) e că au murit și episcopi și oameni de rând pentru credință în istoria Bisericii. Și că au existat și episcopi eretici, și oameni simpli vicleni sau lași. Dacă există vreo deosebire, poate că e una de vizibilitate și cam atât.

  3. multumesc din nou pentru articol…ai surprins o stare.. este o diferenta intre Adevarul trait si adevarul dogmatic. intre cei doi este posibil sa fie o diferenta dogmatica dar nu de viata… daca Adevarul trait ar fi una cu cel dogmatic ar exista posibilitatea disparitiei diferntelor…dogmatici care nu traiesc Adevarul ii doresc pe cei doi despartiti. as vrea sa nu fiu inteles gresit… consider ecumenismul o miscare anihristica dar consider ca ucenici Domnului sunt una in El deci si badea ion si grigore teologul .

    • Eu sunt de acord cu ecumenismul. Înțeles însă mai degrabă ca o stare de spirit, ca o atitudine umană, ca dragoste frățească. La chestiuni dogmatice prefer să nu mă bag.

  4. meteahna k meteahna…
    este o chestie populista de identificare cu ,,mesele”. vrea băiatu să se bage pe sub pielea lui nea ion. si reuşeşte.
    cred ca e valabila si in sens invers. am auzit de studenti care mergeau la biserici de sat si predicau despre ce au spus mai stiu eu ce teologi despre care n-au auzit bietii ioni de acolo… alfabetizare ce mai!

    • Mai e și treaba aia cu termenii în limba greacă. În greacă, mângâietor se spune parakletos (ăsta-i dintre cele cât de cât accesibile), zice omul plin de importanța momentului. Iar lumea se uit cu ochi mari, neînțelegând (in)utilitatea explicației. Dar ce bine sună…

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s