Postat de: Teofil Stanciu | 02/03/2013

Cel mai bine păzit secret al omenirii

Habar n-am care e. Dar nu-i așa că v-a atras atenția acest titlu. Fie și numai pentru o fracțiune se secundă. Deși, probabil, în clipa următoare v-ați și gândit că n-am de unde să știu eu care-o fi cel mai bine păzit secret al umanității.

Dar parcă totuși ne-am dori, într-un fel obscur și totodată înspăimântător, să existe un secret. Unul care, probabil, să conțină explicația la tot absurdul existenței, la tot ceea ce nu știm de ce se întâmplă.

Dacă ar exista o organizație secretă, care orchestrează din umbră toate evenimentele – așa cum susțin unii –, atunci parcă ar fi mai logic ce se petrece în plan socio-economico-politic.

Asta este truda noastră de fiecare zi: să legăm evenimentele între ele, să le dăm o coerență, o direcție, o semnificație. Să înțelegem, dacă nu ce se întâmplă cu lumea, măcar ce ar fi de preferat să facem noi la un moment dat.

Probabil că nevoia noastră fundamentală de sens este cea care ne determină să căutăm viața întreagă fără odihnă. Nu cred că la mijloc e numai simpla curiozitate – care, oricum, nu e de ignorat –, căci nu cred să existe curiozitate pură, fără o motivație oricât de tainică și de greu de conștientizat.

Pesemne că în căutarea unui secret ne mână și speranța că revelarea lui ne va aduce un dram de fericire sau măcar un rest de bucurie. Că există potențial izbăvitor în acel secret, măcar în sensul izbăvirii de spaime, de incertitudini, de angoase.

Dar ne și temem în egală măsură, căci s-ar putea ca, odată devenit cunoscut, secretul să nu mai împlinească ceea ce (ne-am închipuit noi că) ne-a promis. Ar fi neplăcut să ne lovească dezamăgirea, deznădejdea catastrofală, disperarea fără întoarcere atunci când marele secret al lumii, al existenței s-ar descoperi și ar fi un fiasco.

La urma urmei, chiar dacă s-ar descoperi, nu ar exista niciodată unanimitate în această privință. Mereu ar fi unii care n-ar crede că acesta este. De unde știm? E destul să luăm în discuție cazul creștinismului, căci se vorbește în Biblie și în liturghie despre „taina ținută ascunsă de veacuri” ce a fost descoperită prin/în Cristos.

Pentru unii, această taină este suficientă. Le conferă un sens în viață care îi determină să nu mai caute ale secrete mai interesante. Pentru alți e un basm, o poveste nearticulată și retrogradă. Unii văd în revelația creșină cel mai înalt sens posibil, alții caută ceva mai bun de atât.

Atmosfera de can-can în care ne bălăcim a reușit să transforme orice secret într-un spectacol grotesc și lipsit de credibilitate. Astfel că oricine cutează azi să vorbească despre vreun secret este privit de sceptici cu condescendență. Iar credulii se bulucesc să vadă ce și cum.

Dar e foarte interesant faptul că pentru fiecare categorie de oameni există secretul potrivit, care să-l intrige, care să-l țină treaz nopțile sau care să-i dea sentimentul că e un ales, că face parte dintr-o frăție a inițiaților – în cazul în care are impresia că l-a găsit.

Paul Tournier, un rafinat cunoscător al sufletului uman, spunea că întreaga personalitate a omului se conturează în jurul secretului. În momentul în care copilul mic începe să aibă secrete față de cei mari, atunci înmugurește ceea ce are să devină mai târziu personalitatea sa de adult.

Avem nevoie de secret. Se destramă relații pe motiv că el sau ea nu mai au niciun mister cu care să-și atragă și să-și păstreze aproape perechea. Vorbim despre „misterul feminin”. Deci nu-i doar un moft ieftin, al celor care citesc tabloide.

Cu cât suntem mai indiscreți, cu atât nevoia de secrete crește, că ne trebuie mereu unul proaspăt, pe care să-l devorăm. Ne temem ca nu cumva să se sfârșească, fiindcă ni-i frică de o lume lipsită de orice mister.

Probabil că purtăm mereu cu noi senzația aceea de dezamăgire și de derută, de spaimă și de consternare de când, în copilărie, am desfăcut jucăria ce părea misterioasă și am descoperit cu nedumerire că n-are nicio taină, că e doar plastic, cârpe, tinichea, rotițe etc.

Când căutăm cea mai mare taină a omenirii, pesemne că am vrea să găsim un fel de suflet al lumii sau pe Dumnezeul ultim care să ne surprindă definitiv și irevocabil. Încât să șteargă toate amintirile secretelor mincinoase care ne-au atras și pe urmă ne-au trădat meschin.


Responses

  1. Rene Guenon spune ca adevaratul mister (secret) este ceva ce nu poate fi comunicat prin natura lui si nu ceva ce este, mai mult sau mai putin intentionat, tinut ascuns de ochii si urechile „profanilor”. Chiar daca ar fi expus pe tava, profanul tot nu l-ar intelege; poate insa l-ar murdari, compromite… De aceea orice formulare gen „secretul templierilor… masonilor… al rugaciunii lui Isus…” tradeaza din start superficialitate, impostura.

    • Dacă e să judecăm după sensul „tare” al cuvintelor, de multe ori comitem imposturi atunci când încercăm să „comunicăm”. Totuși, cred că există și sensuri mai slabe ale cuvintelor, care pot fi folosite cu destulă legitimitate.

      Asta nu jusficiă însă deprecierea, devalorizarea de care se „bucură” cuvintele în gura multor „purtători de cuvinte”.

  2. Secretul dvs corelat cu visul meu e aseară. Am visat despre secretul lumii, necunoscut de 8000 de ani. Într-un triungi, 4 de T, o cruce şi încă ceva. Lângă o imagine cu un zeu asemănătoru cu cei asteci, dar din Ţara de Foc.

    Sunt oarecum lămurit cu ceea ce am visat. Dar mi-a plăcut imaginea postării dvs şi v-am împărtăşit şi eu o imagine a visului. Eu nu ştiu ce este sub lacătele dvs nici dvs ce este sub visul meu. Dar poate imaginile ne mulţumesc pofta de secrete.

    • Sau ne-o amplifică…🙂

      • Lumea trebuie să conţină secrete. Cărora omul trebuie să le dea nume după descoperirea lor.

        Poate fuga după desconspirarea secretelor / viselor provine din darul pus de Dumnezeu în noi de a da nume lucrurilor necunoscute nouă.

        Oare de aceea ne suim pe munţi? Mergem în America? Gonim după aur?

        Goana după secret/necunoscut să fie oare un mod pervertit al felului în care înţelegem să folosim Darul Cunoaşterii? Oare aşa îngropăm acest Talant?

        • Sunt convins că există o rădăcină bună la baza secretului. Nu degeaba l-am pomenit pe Paul Tournier (un autor în care am multă încredere, pentru că dovedește o cunoaștere rafinată a sufletului uman și a relației sensibile și inefabile cu Dumnezeu). Pentru Tournier, orice relație autentică a doi oameni presupune și prezența lui Dumnezeu. Căci, spune el (și dovedește), comunicare autentică, în spiritul adevărului, iubire sinceră există numai când și Dumnezeu e de față, chiar dacă discret, aproape neobservat.

          Am deviat de la ideea comentariului, dar numai ca să accentuez că sunt de acord că foamea de secrete este o virtute pervertită.

  3. N-am nimic de adaugat, ai spus totul, doar ca, noroc ca te cunosc altfel, citind cele scrise mai sus, as fi spus: saracul, inca unul care isi pune in mod acut problema existentei, oare mai apuca ziua de maine, nu s-a sinucis inca? Dar daca stau si ma gandesc mai bine(chit ca sunt apropiati ai mei, prieteni buni, care spun ca eu nu pot sa gandesc)…….. cred ca suntem in aceeasi gasca, tu esti mult, mult mai profund,deci……eu am sanse mai mari sa scap! Categoric scap…

    • Nu-i bine să te lauzi și să te mândrești cu asta. Poate te conving și pe tine.

  4. Cred ca una din ,,bolile” epocii noastre (poate cea mai mare) este ,,mania de-secretizarii”. Acum totul ,,se vrea” explicat.

    Uneori o taina spulberata se poate asemana cu o sticla de apa carbogazoasa careia i-ai scos dopul si ai lasat-o asa vreo ora.

    Dar curiozitatea umana n-are leac …

    Eu asociez misterul cu emotia si asta inseamna viata. Fara mistere suntem ,,suflete moarte”.

    PS A nu se intelege ca pledez pentru ignoranta.

    • Să nuanțez. Există și această tendință a de-mistificării, a de-secretizării, a explicării exhaustive a tuturor lucrurilor. Și, de acord, uneori nu face decât să desfacă o floare în părțile componente și să-ți spună de unde îi vine parfumul… fapt ce te lasă cu niște resturi vegetale.

      Dar, din probabil același imbold, se nasc și falsele explicații ale unor mistere care nu pot fi pătrunse. Creștinismul cred că e un exemplu clasic de mutilare prin explicații pseudo-lămuritoare și pseudo-științifice.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: