O minciună sfruntată: „Nu-mi pasă ce zice lumea”

mobavatar.com
mobavatar.com

Aud și văd adesea mesaje de genul „Nu mă interesează părerea altora”, „Fii original”, „Nu te lua după ce zic alții” sau „Just Do It” (ca să ne și englezim puțin). Toate ar vrea să marcheze o indiferență „sănătoasă” față de gura lumii. Un fel de autosuficiență care ține de foame și de frig, care se poate lipsi de opinia celoralți. Sau o formă de libertate, de independență care își permite orice.

Dar adevărul este altul. Căci e cu adevărat indiferent la ce se spune despre el numai omul care n-o spune, fiindcă nu vrea să stârnească absolut nicio reacție. Când cineva ți-e indiferent, nu mai ai nevoie să i-o spui, nu simți că ar trebui s-o afle. Ți-e totuna.

Astfel de oameni nu există, fiindcă nu pot exista fără oglinda celorlalți. Or, dacă există, atunci ei sunt cazuri patologice și au stabilite diagnostice specifice. Nici măcar Cristos, care e model suprem de necondiționare socială, nu a spus că nu-i pasă de părerea altora. Ba dimpotrivă, îi păsa cum e văzut și voia să obțină un răspuns la mesajul pe care-l aducea.

Libertatea adevărată, dacă bine înțeleg eu, nu înseamnă să nu-ți pese de ce zic alții, ci să ai fixate foarte bine reperele, să știi de cine îți pasă și de cine nu. Dar nu se poate să nu-ți pese de nimeni sau de nimic.

În sensul popular în care sunt folosite aceste slogane de obicei, ele nu proclamă independența celui în cauză față părerea turmei, nici libertatea lui absolută, ci reclamă o atenție suplimentară. Mesajul implicit e cam așa: fiți atenți la mine, că mie nu-mi pasă de părerea voastră, însă am nevoie de ea ca să mă simt excepțional.Citește mai mult »

Reclame