Sărbătoarea controversată a unui sfânt fără aură

www.allmercifulsavior.com
http://www.allmercifulsavior.com

Nu mai poți fi nici pro, nici contra Valentinului pentru că te înscrii, orice ai face, într-o modă. E foarte la modă și să sărbătorești și să blamezi de Sf. Valentin. Așa se face că nimeni nu mai scapă. Poate doar cei complet indiferenți, dar nu-i sigur că nu există și o modă a indiferenților.

Așadar, dacă, fie că vrem, fie că nu, tot avem sărbătoarea asta și nu scăpăm de obsesia ei, hai să vedem puțin ce-i cu ea. N-am pretenția că ce spun eu e normă, ci doar fac câteva remarci de altfel cât se poate de evidente.

Numele oficial al sărbătorii este Sf. Valentin, cu precizarea imediată că sărbătorim „ziua îndrăgostiților”. Asta în condițiile în care mai avem Ziua Femeii și Ziua Bărbatului (asta de puțină vreme), ca sărbători pe care le și luăm în calcul.

Merită remarcat că societatea noastră n-are o sărbătoare general recunoscută a familiei, ci, în ce privește cuplul, se oprește la Ziua Îndrăgostiților. Aici nici Dragobetele, chiar dacă-i neaoș, nu-i cu nimic mai breaz. Sărbătorim, deci, iubirea ca potențial, iubirea în faza ei de puiet, de mugure, nu iubirea matură, angajată, fidelă.

E foarte simplu să sărbătorești Ziua Îndrăgostiților, pentru că ești amoral. Nu contează cine cu cine se iubește, ci numai că respectivii pretind că s-ar iubi. La unii e adevărat, la alții e doar o confuzie, iar la alții, prefăcătorie pură. Sărbătoarea îi încape pe toți.

Într-un fel e bine că se sărbătorește iubirea, dar o iubire așa stingheră, despărțită de tot ceea ce mai știm noi că se atașează de iubire (fidelitate, curaj, perseverență, durabilitate, sacrificiu etc.), pare mai degrabă o caricatură.

Dorința de a avea o sărbătoare a celor îndrăgostiți – dincolo de interesele comerciale – pare să fie rodul unei nevoi compulsive de a ne dovedi că, într-o vreme în care nu prea mai avem pe ce să ne bazăm, când nici banii, nici prietenii nu mai înseamnă mare lucru, avem măcar refugiul iubirii.

O societatea care, cu o jumătate de secol în urmă, celebra desfrâul fără limită, confundând actul sexual cu iubirea liberă, se pare că nu a fost în stare, când a trebuit să-și aleagă o sărbătoare a iubirii, să se desprindă de sfinți și de creștinism.

Mie mi se pare foarte interesant că această sărbătoare a fost asociată cu un sfânt și n-a fost împlântată undeva la întâmplare, ca sărbătoare complet secularizată a iubirii. Chiar dacă ar fi o strategie (sau stratagemă) consumeristă, ea aduce un omagiu forței creștinismului și nevoii de reper religios – în ciuda faptului că încearcă să mascheze asta, renunțând la particula Sf./St. din numele sărbătorii.

Probabil că la obârșie, sărbătoarea avea intenții nobile. Dar pe parcurs a fost degradată până la vulgarizare. Îmi amintesc grotesca reclamă (interzisă prompt de CNA) făcută de ProTV: „Bagă-i o Valentină!”. Nu știu ce minte bolnavă a putut concepe un asemenea slogan.

Dar e cert că un sfânt amestecat în această ciorbă și-a pierdut din strălucirea sfințeniei (cel puțin așa cum o înțelegem de obicei), devenind un patron de casă de corecție, dacă nu chiar de bordel. Nu sunt convins însă că sfântul și-ar întoarce nasul fin în altă parte, ca să nu vadă ce se petrece sub presupusul lui patronaj.

E știut că sfinții – nu știu dacă toți, dar o covârșitoare majoritate dintre cei despre care am citit – aveau multă înțelegere și iubire pentru păcătoși, chiar dacă luptau până la sânge cu păcatul. Așa că, presupun, Sf. Valentin îi privește pe petrecăreții de azi mai degrabă cu milă, ca pe niște ucenici dezorientați care, uitând cine le-a fost maestrul, au ajuns să învețe „meserie” după ureche, imitându-se unii pe alții, într-o confuzie deplină.

Anunțuri

10 gânduri despre “Sărbătoarea controversată a unui sfânt fără aură

  1. Zici tu ceva, chiar zici! Stiai ca Mos Craciun, in varianta actuala, imbracat in rosu si cu barba alba, a fost inventat de catre COCA-COLA, prin anii 30-40? Ce zici, sticla cu spume in varianta umana ancorata foarte strategic intr-un mit ancestral! Sa fim seriosi, mitul creatiei e mult mai vechi decat crestinismul,sarbatoarea Craciunului a fost suprapusa peste o alta sarbatoare, pagana, Nasterea zeului Mithra! Deci lovitura cu bataie lunga, foarte lunga!

    Dezmatul diin anii 60 parca il inteleg,la fel si noile tendinte in moda promovate tot atunci, trebuia sa se inmulteasca lumea,forta de munca fusese decimata de razboi, trebuiau gasite solutii de repopulare cat mai urgenta! Ce nu inteleg acum , cu libertinajul actual, in mod normal, dupa mintea mea ingusta, ar trebui sa fie orientata lumea spre puritanism, suntem deja mult prea multi, numa daca nu cumva nu se vrea sa fie sabotata oranduirea crestina tocmai in cea mai vulnerabila celula a sa, celula pe care este intemeiata intreaga dogma, intreaga gandire crestina: FAMILIA. Daca e asa, sunt destepti: atac la cap, denigrarea invataturii,a clerului, si sapat la baza, pervertirea maselor! Ca la box, te faci ca-i dai o directa de dreapta si-i bagi un upercut la ficat! L-ai terminat, ghinionul lui ca nu stia ca esti stangaci! E tare, ce zici?

    • Nu știu dacă asta o fi explicația, dar sigur nu e pură întâmplare. Însă mă surprinde o chestie: deși sunt foarte mulți cei care spun și cred că direcția în care merge lumea e una greștină, oamenii nu se opresc și n-o iau în altă direcție. Tot acolo merg buluc. Ce o fi atât de apetisant care-i cheamă?

  2. Lipsa de speranta , iesirea din cotidian, un fel de psihologie a jocurilor de noroc(eu voi castiga, mie mi se cuvine), asta ne atrage pe toti! Nu ti se intampla cateodata sa te lasi dus de val? Te opresti, ti-e rusine, zici stop si-ti traiesti viata mai departe pana la al doilea val, cand o veni! Ei, gandeste-te ca facem parte din categoria oamenilor care-si mai pun inca intrebari dar ceilalti? Am stat de vorba cu multi, la diferite nivele( stii bine ca am aceasta abilitate de-a ma plia pe gandirea omului), nu-mi mai aduc aminte decat de privirea tampa, obosita de refuzul creierului de-a face niste conexiuni logice iar la final, de fiecare data, un ras zeflemitor insotit de fiecare data de aceeasi replica: NU ESTI NORMAL!Intelegi, Teofil, in perceptia lor nu suntem normali! Imi pare rau ca am facut candva pasiune pentru cartile care tratau metodele de manipulare a omului, imi vine sa ma urc pe pereti cand vad cat de bine se aplica pe mine! Dar tot nu m-am lecuit, am acasa doua carti, numa sa am timp sa le citesc, ia-o , daca vrei , ca pe-un fel de sado-masochism, parca-mi place sa ma doara, e destul sa stiu de unde vine durerea!

    • Sper că ai acasă mai mult de două cărți 🙂

      Să știi că și fără cărți tot simți că ceva e în neregulă. Părerea mea e că revolta pe care o resimți la televizor, de pildă, ar trebui să îți ridici anumite întrebări. Și n-ar trebui decât să-ți spună cineva cum că e bine să te întrebi de ce reacționezi într-un anume fel. De acolo înainte, te-ai descurca și singur ceva mai bine și mai puțin manipulat.

      • Da, si cu carti simti ca e in neregula dar cu carti , se intampla cam asa: iese unu la televizor, spune ceva, tu ,te uiti la el apoi te uiti la calendar , iti notezi data iar apoi astepti sa se intample ceva peste o luna sau sa se dezminta ceva peste o luna!

        A fost o adevarata savoare pentru mine sa urmaresc spectacolul in care protagonist era Adrian Nastase! Astept ,,bis”-ul, nu sunt sigur daca face parte din scenariu, sa dea statul in judecata pentru nu stiu ce viciu de procedura!

        Iti dai seama, acum 2 sute de ani, pentru asa ceva ,daca nu i se taia capul, cel putin i se confisca toata averea si lui si neamurilor lui! Si-n perioada ceausista era la fel dar acolo vorbim despre alte norme valorice!

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s