Postat de: Teofil Stanciu | 11/02/2013

O spovedanie continuă și chinuită (2)

sweetclipart.com

sweetclipart.com

 

Scurtă incursiune printre temele nemărturisite ale filmelor americane

Continuare de aici.

■ A doua șansă este o altă temă obsesivă (vedeți, de pilă, filmele cu Nicholas Cage). Chiar și în iad, ni se sugerează, poate exista încă o șansă pentru un om care vrea să devină bun. E un fel de variantă macho a concepției teologice numită apocatastază.

Doar că în filme, nu prea apare vreun dumnezeu/Dumnezeu, ci individul deosebit de arțăgos și stăpân pe destinul său, plus niște arătări spăimoase ce ar putea fi demoni. Partea bună e că acest gen de filme insistă pe ideea că faptele au consecințe, că libertatea și voluntarismul extrem nu rămân fără urmări. Iar la sfârșit, fiecare trebuie să-și asume urmările acțiunilor sale.

Această temă mai ascunde și teama de eșec. Certitudinea că ar exista pentru fiecare și a doua șansă ar diminua puțin din angoasele unui eșec în viață. Tema reprezintă o formă de a prospecta viitorul în speranța că rateurile de pe parcurs – pentru care nici măcar nu suntem întotdeauna răspunzători, ba chiar le comitem fără să fim conștienți, uneori – nu ne vor pecetlui definitiv destinul.

Lipsa acestei șanse suplimentare este privită uneori ca o adevărată nedreptate. Ca și cum orice om ar avea dreptul să își răscumpere eroarea săvârșită.

Două îmi par a fi premisele care alimentează această idee. În primul rând, micimea omului și ignoranța lui îl fac vulnerabil în fața unor decizii cruciale pe care ar putea foarte bine să le rateze. Iar în al doilea, trebuie ținut cont de faptul că unii se deșteaptă abia după ce comit o eroare.

În subtextul acestei teme se poate citi nevoia de mântuire a omului și mai ales valoarea harului (căci ce altceva este a doua șansă?). Acestea capătă însă o haină laică.

■ Vinovăția e o temă care vine și revine în fel și chip. Filmele mai bune mizează mult pe sentimentul de culpabilitate al personajelor și pe ceea ce generează ele atât la nivelul acțiunii, cât și în mintea personajului sau în relațiile sale cu ceilalți.

Dar există și o categorie de filme foarte perverse care, în încercarea de a abroga vinovăția, separă în mod artificial acțiunile de consecințe. Spre deosebire de tema anterior discutată, aici avem tot felul de dovezi ale faptului că faptele cele mai crunte pot rămâne nedescoperite, că mârșăviile pot fi folosite pentru ascensiunea personajului.

Sunt un fel de replică la filmele western unde, odată înfăptuită o nedreptate, ea trebuia pedepsită și era necesar să se restabilească – precum în basme – armonia inițială. Sugestia filmelor despre care vorbesc aici e aceea că armonia respectivă oricum există și că dreptatea sau nedreptatea, binele și răul sunt chestiuni strict conjuncturale și subiective.

Se creează un mic vid moral în care orice e posibil și nimic nu mai poate fi judecat sau condamnat, ci doar evaluat în funcție de costuri și beneficii. Această tendință de a despărți faptele și urmările îmi pare că vine din nevoia de a ieși de sub imperiul moralei.

Ca și când morala ar fi doar o deprindere strict culturală, fără niciun temei real. Ca și când ar fi suficient să-ți schimbi perspectiva pentru ca și realitatea s-o urmeze și s-o imite.

Aceste filme musai să falsifice în mare măsură viața ca să poată să-și articuleze ideologia. Cu toate acestea, indirect, ele vorbesc despre aceeași luptă continuă cu vinovăția pentru faptele pe care le știm ca fiind discutabile.

■ Mai ales în filmele de animație ale ultimilor ani, am remarcat o temă căreia nu știu exact cum să-i spun. Ar putea fi căutarea sinelui sau revenirea la origini sau paradisul de acasă.

Ideea e că, după o călătorie prin lumea cea largă, personajul în criză de identitate ajunge pe plaiurile natale unde, printr-o misterioasă metamorfoză, reușește să se regăsească pe sine, să se împace cu trecutul și să-și descopere adevăratul sens în viață.

Probabil că asta vine ca replică la numeroasele filme în care personajele cu personalitate și demne de admirație plecau de acasă în urma unui conflict aprig cu părinții și cu mentalitatea lor depășită, învechită. Atunci, meritoriu era să te rupi de trecut, să arzi corăbiile, acum însă moda s-a schimbat.

Atâta că tema nu vizează împăcarea cu valorile înaintașilor, ci reconectarea „mistică”, aș putea spune, cu rădăcinile mai degrabă fizico-energetico-existențiale ale strămoșilor. E un fel de cufundare a personajului în „supa originară”, un exerciuțiu, în fond, psihanalitic.

În loc ca personajul să se întindă pe o canapea și să-și depene amintirile sau să fie hipnotizat ca să-și poată reactualiza traumele definitorii, el este pus să călătorească spre locul natal unde, printr-un eveniment surprinzător, i se revelează legătura cu obârșiile sale.


Responses

  1. Musai trebuie sa discutam pe subiectul asta, tot ce ai postat e adevarat si cu greutate dar Apocatastaza(am mai scris eu undeva, tot la tine) e o realitate, un fel de incununare a intregii invataturi crestine! Nu vreau sa ma lansez aici in expunerea teoriei, s-ar putea interpreta ca te contrazic si asa ceva nu vreau, ai dreptate in tot ceea ce spui iar fenomenul in masa de-a se sutrage pedepsei sau de-a i se da inca o sansa individului, prin reincarnare( mare atentie si crezul in reincarnare trebuie privit in contextul gandirii budhiste, altfel devine un sincretism periculos) sau prin alte modalitati, a luat amplori alarmante!Multe cai duc la Dumnezeu,daca nu cautam scurtaturi sigur ajungem toti.

    Am mai discutat pe aceasta tema, am obsedeaza de ceva ani buni,de vreo 10,am mai discutat cu un calugar la el la manastire, la un pahar de vorba la trapeza. Tin minte bine,inainte de-a incepe discutia, s-a intors fratele Geo catre Cosmin si i-a zis: Asa ceva nu ai voie sa predici in biserica! Am inteles si de ce. De-aceea e mai bine sa discutam in particular!


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: