Postat de: Teofil Stanciu | 21/01/2013

Rutina binefăcătoare

letsbewild.com

letsbewild.com

„Să ieșim din rutină”. Bine, bre, dar cum? În esență, răspunsul este: oricum. Desigur că, în funcție de principiile pe care le are, fiecare adversar al rutinei face alte recomandări. Dacă n-are niciun principiu (moral), atunci n-are nicio limitare pentru ieșirea din rutină.

Constatarea care se impune e că rutina ar fi ceva rău. Nu știu exact de unde vine această sugestie. Probabil că din căsătoriile cu probleme sau de la locurile de muncă insuportabile. Dar nu rutina le face pe acestea să fie cum sunt, ci atmosfera lor, starea lor intrinsecă. Rutina cel mult dezvăluie ce există deja.

Din contră, fără rutină n-ar exista nimic din marile realizări ale omenirii. Orice performanță notabilă (chiar și la cei care câștigă la loto auzi foarte frecvent: „joc de X ani în fiecare săptămână”) presupune o doză consistentă de rutină asumată. Inginerul, sculptorul, scriitorul, profesorul, fierarul, managerul, șoferul, antreprenorul au fiecare rutina necesară.

Am putea spune fără să greșim prea mult că rutina e o formă de disciplină. Că numai cine știe cum să stabilească și să urmeze o rutină reușește să atingă vreun țel. Firește că există și o parte negativă a rutinei, ce se concretizează într-un fel de adormire a imaginației sau creativității, dar toată lumea vorbește suficient despre cât de rea-i rutina.

De ce n-am remarca, de pildă, că, pe lângă calitatea de a fi o formă de disciplină, rutina creează niște reflexe care sunt necesare în absolut orice profesie. Numai prin rutină se stabilește un nivel de automatisme ce garantează progresul și performanța. Astfel că de la rutină în sus începe creativitatea și excelența.

Obsesia evadării din rutină seamănă mai degrabă cu o patologie. Căci îmi pare rudă apropiată cu toate celelalte tentative de a ieși din banalitate, din ordinea lucrurilor cotidiene. Până la un punct e firesc și just să vrei să îți mai împrospătezi forțele, să-ți primenești din când în când creierul sau sufletul. Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne blestemăm rutina, căci ne blestemăm viața odată cu ea.

Patima distracției cu orice preț, filosofia entertainment-ului necontenit sunt responsabile de neputința noastră de a mai remarca bucuriile rutinei. De a savura liniștea unui ritm monoton și cunoscut. De a observa micile abateri de la normă care au semnificația lor aparte.

Nu ne mai ajunge focul din sobă, cu pocnetele, sfârâielile și bâzâiturile lui, ne trebuie numai focuri de artificii, care să bubuie până nu ne mai auzim mintea și să strălucească de să ne fure ochii. Din rutină ne scoate doar spectacolul care ne obligă să ieșim și din noi înșine, să devenim străini de propriul sine. Nimic mai puțin nu ne mulțumește.

Plus că și insistența asta de a scăpa din rutină devine ea însăși o formă de… rutină. Semn că rutina e inevitabilă, omniprezentă pentru viața pămânească, cel puțin. Ceea ce nu înseamnă decât că e mult mai înțelept s-o transformăm într-un prieten. Iar evadarea din rutină, atunci când se produce, nu e cazul să fie prezentată ca o mare victorie asupra unui adversar de temut, ci ca o despărțire temporară de un vechi și credincios amic.

Multe măgării s-au produs în numele necesității de a ieși din rutină. Familii destrămate, accidente, traume emoționale, experiențe devastatoare… scuzate social pe motiv că individul în cauză nu mai suporta rutina. Ca și cum asta ar putea justifica aproape orice, ca și când asta ar fi o virtute în sine.

Și că tot veni vorba de virtuți, rutina e mult mai pasibilă să antreneze răbdarea, perseverența, devotamentul, fidelitatea decât imperativul ieșirii din rutină. E destul de transparent și riscul ca rutina să aibă mult de a face cu lepădarea de sine (sau măcar cu autocontrolul), iar evadarea să fie mult mai contaminată de egoism.

Rutina nu e sinonimă cu delăsarea, cu imobilitatea, cu anchilozarea gândirii. Acestea sunt doar false sinonime. Rutina are mai mult de-a face cu reflexul sănătos, cu rezistența la uzura vieții, cu perseverența cotidiană, cu răbdarea constantă.

Depinde cum e folosită și înțeleasă. Căci, așa cum pentru unii e o povară de care fug mâncând pământul (și își fac un scop în viață din această fugă), pentru alții rutina e terenul pe care crește valoarea, performanța, capodopera. Rutina nu anihilează imaginația și creativitatea, ci le premerge și le însoțește. Fiecare face ce vrea cu rutina lui, dar, de scăpat, nimeni nu scapă de ea.


Responses

  1. Secretul e, asa cum ai zis, sa ti alegi rutinele sanatoase care te duc spre ceva bun. Si nu este usor.

  2. În liniştea rutinei, există riscul descoperirii de sine. Poate şi de asta ne înspăimântă într-atât!

    • Poate că în liniște se relevă lucrurile greu de acceptat. Că și în febra unor ieșiri din rutină te poți cunoaște, dar acolo sunt mai mici șansele să te analizezi prea mult. Plus că orice realizare îți dă posibilitatea să te privești într-o lumină favorabilă.

  3. Legat de asta (oarecum) aveam un monolog interior azi dimineata in statia de tren. Ma gandeam tocmai la tendinta societatii de a considera noul ca fiind un necesar semn al progresului, ca e bine si de dorit sa fii original chiar si numai de dragul de a fi original, si ma gandeam ca mai avem putin si ajungem ca in Minunata Lume Noua. Si imi crestea simtitor tensiunea.

    • D-aia-i mai bine să faci astfel de cugetări în dialog. E măcar cine să te resusciteze.

      Ai dreptate. Originalitatea e o obsesie. Suntem toți atât de originali, încât nu mai se vede cine-i original.

  4. Lipsa de routine este simtom de nevroza, teroarea routinei este simptom de nevroza, cale este o cale de mijloc, cert este ca fiecare individ are nevoie de o anumita rutina pentru a functiona si ca fiecare trebuie sa isi adepeze rutina celor din jur.

    • Da, aveți dreptate. Rutina e, dacă-i să o luăm la bani mărunți, mai degrabă neutră. Eu am accentuat aici partea ei bună ca să echilibrez puțin balanța.

  5. […] Rutina binefăcătoare […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: