Am auzit tot felul de interpretări ale convertirii lui Pelikan la Ortodoxie: ba că nu prea s-a ținut el niciodată de luteranismul său, ba că la bătrânețe omul mai pierde niște „doage”, ba că e poveste și făcătură. Am găsit un articol mai amplu pe această temă (mulțumesc d-lui Mihai Laczko pentru semnalare) din care citez:
După o viaţă dedicată studiului rădăcinilor, istoriei şi devenirii creştinismului, Jaroslav Pelikan, care a slujit şi ca pastor în Biserica Luterană, hotărăşte în 1997, de Buna Vestire, să se convertească la Ortodoxie, făcând acest pas împreună cu soţia sa. Într-o scrisoare deschisă, adresată bisericii luterane „Vitezda”, din New Haven (SUA), congregaţie de care aparţinuse, Pelikan consideră decizia luată ca fiind „apogeul firesc al unei creşteri duhovniceşti care s-a produs în mintea şi sufletul meu în ultimele decenii”. Tot referitor la convertirea sa, membrii familiei îşi amintesc că profesorul Pelikan ar fi afirmat că „nu a fost vorba de o convertire la Ortodoxie cât, mai degrabă, de o reîntoarcere la Ortoxoxie, după ce m-am dezbrăcat de propriile prejudecăţi, scoţând la iveală Ortodoxia care fusese dintotdeauna ascunsă în mine.”
Botezul ortodox l-a primit în capela Seminarului Ortodox „Sfântul Vladimir” din New York. Deşi gestul său a fost făcut dintr-o profundă convingere, fapt care reiese şi din cuvintele redate mai sus, Jaroslav Pelikan a evitat mediatizarea, nedorind ca persoana sa să fie prilej de polemică interconfesională.
În data de 13 mai 2006, după o îndelungată suferinţă cauzată de o boală de cancer, eruditul profesor, în vârstă de 82 de ani, îşi încredinţa sufletul în mâinile lui Hristos, slujba înmormântării fiind făcută în aceeaşi capelă „Sfântul Vladimir” din New York. Ultimele cuvinte pe care Jaroslav Pelikan le-a rostit au fost următoarele: „Dacă Hristos a înviat, nimic nu mai contează. Dar dacă Hristos nu a înviat …nimic nu mai contează.”
Restul articolului îl puteți citi aici.
Cu drezina 
Teofil, asa cum scriam mai demult, in vara lui 2000 am avut si eu sansa providentiala de a ma intilni cu Jaroslav Pelikan, la Institutil Ecumenic Tantur, din Ierusalim. Am fost absolut impresionat de relaxarea cu care se raporta la trecerea sa la ortodoxie, fara nizi o urma din fanatismul netionist tipic al convertitilor.
Pelikan a fost un mare domn al teologiei. Iar daca unura nu le place optiunea lui confesionala, le lansez provocarea de a fi domni in egala masura, inainte de a emite judecati de valoare.
Dumneavoastră vorbiți de trufandale: aristocrație. Probabil că mai aveți în gând și alte virtuți precum: discreția, prudența, bonomia, politețea, respectul, tandrețea… Ehei, sus e ștacheta!
Reblogged this on Persona and commented:
Teofil Stanciu face trimitere in aceasta postare la un articol de pe situl Doxologia, in care se povesteste despre trecerea la ortodoxie a lui Jaroslav Pelikan, unul dintre cei mai mari istorici ai bisericii din secolul al XX-lea.
Iata comentariul pe care l-am lasat pe blogul lui Teofil:
‘Teofil, asa cum scriam mai demult, in vara lui 2000 am avut si eu sansa providentiala de a ma intilni cu Jaroslav Pelikan, la Institutil Ecumenic Tantur, din Ierusalim. Am fost absolut impresionat de relaxarea cu care se raporta la trecerea sa la ortodoxie, fara nizi o urma din fanatismul netionist tipic al convertitilor.
Pelikan a fost un mare domn al teologiei. Iar daca unura nu le place optiunea lui confesionala, le lansez provocarea de a fi domni in egala masura, inainte de a emite judecati de valoare.’
Interesant ar fi de interpretat fraza: „Dacă Hristos a înviat, nimic nu mai contează. Dar dacă Hristos nu a înviat …nimic nu mai contează.”…
Mi-ar face mare plăcere să știu părerea dumneavoastră despre.
Eu o interpretez destul de simplu: Dacă e adevărat că a înviat Hristos, atunci nimic altceva nu mai contează, toate celelalte sunt doar amănunte, umplutură, chestii minore, nesemnificative.
Dacă Hristos n-a înviat, atunci nimic nu mai are importanță, totul e pierdut.
Normal că s-a convertit la ortodoxia răsăriteană… văzând-o pe cea din SUA: militantă, sănătoasă, organizată, misionară, evanghelizatoare și exemplele pot continua. Dacă o vedea pe cea din Balcani (bleagă și amărâtă), mă îndoiesc că s-ar mai fi convertit.
Eu cred că el s-a uitat la bogăția teologică, nu neapărat la forma sub care se prezintă public. Deși nu o știu pe cea americană, am reușit să simpatizez Ortodoxia cu tot ce știu și văd zilnic p-acilea pe la noi.
Sunt în branșă, cum ar veni… și nu reușesc să apreciez ortodoxia răsăriteană la adevărata ei valoare din cauza prăpastiei dintre teologie și praxis. Când vor renunța la etnofiletism, la banii de la stat și la fabricile de popi din universitățile de stat, mai vorbim… Dar asta nu înseamnă că trec la ortodoxie doar pentru că, istoric vorbind, e mai bogată decât protestantismul.
Sunteți în branșă, dar ca protestant. Aveți (avem) protestul în sânge. Șanse minime de a ne înscrie într-o confesiune în care ierarhia și ascultarea sunt la mare căutare. Altfel, nu bogăția e cea care contează în primul rând (oricum, eu nu înțeleg că ar fi vorba de o bogăție istorică, ci dogmatică), ci corectitudinea corpusului de învățătură. Plus complexitatea lui. Plus felul de a face teologie apofatic și doxologic. Mie îmi repugnă, de la un punct, raționalismul sec și deconstructiv al (neo)protestantismului.
Etnofiletismul, banii de la stat si fabricile de popi sunt caracteristici care trebuiesc privite diferentiat.
,,Fabrica de popi” e intradevar o chestiune destul de deranjanta pentru ceea ce inseamna angajament real intr-o astfel de misiune. Iar faptul ca meseria de popa e o afacere pentru majoritatea practicantilor ei nu mai e de multa vreme o noutate pentru enoriasul ortodox de rand. Dar fabrica de popi se inscrie intr-un fenomen mai amplu din societatea romaneasca care mai cuprinde si alte fabrici: de economisti, juristi, politisti s.a. O industrie intreaga de licentiati pe diverse domenii care printre altele au avantajul ca pot umple buzunarele. Eu ca ortodox as dori sa am parte de cat mai multi preoti si cat mai putini popi.
Privitor la banii de la stat, aici am o parere mai nuantata. Daca totusi crestinismul ortodox are statut de religie nationala (circa 90 % din romani s-au declarat botezati in acest cult) si daca Biserica Ortodoxa Romana este astfel biserica nationala, atunci nu mi se pare chiar deplasat sa primeasca subventii de la stat. Cred ca ar fi mai bine totusi asa decat sa se organizeze intr-o vasta comunitate autarhica. Asta ar crea repede premisele formarii unui stat in stat. Sau sa fie o societate privata, un capitalism ortodox in toata regula. Ar fi o scindare serioasa intre biserica si enoriasi care din sfera politicului si economic s-ar transfera in cea a spiritualului. Ar mai fi B.O.R. atunci nationala sau nu ? Sincer, nu stiu … aici e discutabil.
Etnofiletismul, marturisesc ca m-a deranjat si pe mine multa vreme. Daca esti crestin, esti crestin si gata. N-are legatura cu etnia. Daca eu, un rus, un bulgar si un grec suntem impreuna ortodocsi atunci de ce ar mai trebui sa conteze nationalitatea noastra in problema credintei ?
Chestiunea cu etnofiletismul a aparut cred eu, in momentul cand a inceput sa se dezvolte ideea nationala. Ambele curente par a fi mers mana in mana. Religia a fost o cale esentiala de prezervare a caracterului unei etnii agresate de catre altele de alta religie sau confesiune. Romanii din Ardeal si-au pastrat limba si obiceiurile in fata diverselor agresiuni, in special maghiare, prin ortodoxie. Iar formarea bisericii greco-catolice din Transilvania a fost incurajata de Imperiul Habsburgic tocmai pentru a ridica si opune majoritatea valaha pana atunci serios desconsiderata, ungurilor si sasilor trecuti masiv la luteranism.
Un alt exemplu mai aproape de noi ar fi comunitatea bulgareasca din Popesti-Leordeni care interesant, nu este ortodoxa, ci catolica !
Sunt exemple de cum religia este chemata sa salveze caracterul unui grup etnic. Printre altele si prin prisma acestui fenomen cred ca ar trebui sa intelegem etnofiletismul B.O.R.
Precizez, in legatura cu cele trei aspecte ca prin comentariul anterior nu am incercat neaparat sa le justific ci mai mult sa le explic. Oricum in prezent ele mai mult incurca treaba in spatiul ortodox.
Mi se pare foarte interesant felul în care vede un ortodox aceste chestiuni. Cu plusurile și minusurile aferente. Mulțam de intervenție!
a pretinde ca esti in branse trebuie sa fii la zii cu dogmatica, liturgica si trairea a principalelor confesiuni din romania printr o analiza facuta pe teren. sa cunosti fiecare grupare din fiecare confesiune. sa incerci sa intalegi modul de raportare a fiecaruia la Scriptura si la propria invatatura. analistii ortodocsi recunosc ca in romania 85% din populatie este ortodoxa cu numele ca procentul real este 4%. sa cunosti viata din manastirii care este diferita de la o manastire la alta. viata din bisericile evanghelice din aceasi confesiune este diferita, ca liderul confesiuni evanghelice din care faci parte il considera pe patriarhului ortodox mantuit, apoi putem discuta de parintii apostolici si de parintii bisericii, putem sa facem analiza ca baptistii din romania nu stiu daca sunt arminieni sau calvinisti ca anumiti lideri baptisti sunt bartieni ca penticostalii conservatori seamana in invatatura cu cu cei din manastirii si predica impotriva carismaticilor etc.
situatia spirituala a a evanghelicilor din Romania si cunoasterea invataturii Bisericii Ortodoxe ma indeamna si pe mine sa ma reintorc in ortodoxie. sunt convins ca ar fi gata sa o faca multi evanghelici daca ar cunoaste ortodoxia asa cum a cunoscut o Pelikan. multumesc pentru temele pe care le abordezi si de modul cum le abordezi…
Probabil că, dacă ar exista niște variante viabile, mai mulți evanghelici ar pleca destul de repede din confesiunile în care se află. Nu de răzvrătiți ce sunt, ci pur și simplu pentru că sesizează că diferențele nu sunt chestiuni de viață și de moarte și în alte confesiuni e măcar mai puțină culpabilizare, de pildă.
Mulțumesc de mulțumiri 🙂
Dacă diferențele dintre confesiuni nu sunt chestiuni de viață și de moarte (până la un punct, de acord), chiar credeți că mulți evanghelici (așa cum spuneți) ar pleca destul de repede din confesiunile în care se află doar din cauză că acolo, altundeva, există mai puțină culpabilizare? Dacă asta e situația, atunci evanghelicii nu-și cunosc teologia chiar de loc. Să plece, de pildă, la bisericile tradiționale doar pentru că acolo nu-i întreabă nimeni de sănătate (cea spirituală) este o soluție? Nu. Bisericile protestante sunt susceptibile de culpabilizare tocmai din cauză că iau în serios situația duhovnicească a credincioșilor, iar ăsta – din punctul meu de vedere – este un punct forte al protestantismului (clasic și, mai nou, evanghelic). Dumneavoastră chiar credeți în această (așa-zisă, după părerea mea) culpabilizare ce ar exista în bisericile evanghelice? Dacă da, atunci de ce nu părăsiți biserica baptistă?
Și chiar aveți impresia că evanghelicii își cunosc teologia? Au o teologie consistentă, în afară de cea importată? Eu mai mult văd tot felul de curiozități importate de la americani și dintre care multe se potrivesc ca nuca în perete.
De pildă, care e autorul sau corpusul teologic de referință pentru evanghelici? Erickson? Carl Henry? Grudem? Mă refer la autori la care să aibă acces cât mai mulți evanghelici, nu doar elitele care ne spun ce au înțeles ele din ce au citit.
Da, cred că culpabilizarea e ridicată la rang de artă în bisericile evanghelice. Probabil că catolicii sunt totuși mai tari decât noi, că doar suntem încă tineri. Gândiți-vă la mersul la biserică, la zeciuială, la manipulările comise la evanghelizări, la predicile flagelante etc. Dacă aici nu se mizează masiv pe vinovăție, atunci sigur nu mai înțeleg eu ce înseamnă culpabilizarea.
Nu părăsesc biserica în care sunt din foarte multe motive. Nu înseamnă că, dacă văd un lucru rău, plec imediat cu gândul că voi găsi ceva mai bun – asta e o mentalitate (neo)protestantă față de care nu am prea multă simpatie. Așa că, chiar dacă aș pleca din biserica actuală, nu m-aș aștepta să găsesc altundeva raiul pe pământ. Sunt foarte conștient că toate confesiunile au problemele lor. Nu mă aștept să găsesc biserica perfectă.
.
Complexitatea corpusului dogmatic nu are a face cu corectitudinea lui. Evanghelia e destul de simplă de vreme ce o pricep și pruncii. Apofatismul și doxologia în bisericile ortodoxe din Balcani cel puțin nu-mi fac cu ochiul. Protestantismul contemporan – cel puțin cel evanghelic – nu e întotdeauna raționalist și deconstructiv. Eu mă revendic – dacă tot e să găsim rădăcini – de la protestantismul reformat englez (că sunt baptist), care e destul de complex și puternic ancorat în calvinismul european; adevărat, nu apofatic, dar cât se poate de doxologic. N-am nimic cu ortodoxia (sau cu oricare altă confesiune creștină), dar până la urmă convingerile personale trebuie să se cupleze cu o hermeneutică distinctă, iar asta ne plasează într-un context confesional. Cine vrea să fie ortodox, să fie, dar s-o facă din convingere duhovnicească, nu din alte motive.
Bine punctat! Doar o observație: ca să vă revendicați de la protestantismul englez, a trebuit să citiți în această limbă, pentru că abia de curând s-au mai tradus ceva texte. Deci această rădăcină nu e pentru toată lumea, ci numai pentru cine-și permite. Din păcate…
Nu neaparat. Eu citesc și înțeleg Scriptura într-un anumit fel, realitate care mă încadrează confesional, nu invers. Nu citesc protestantism englez ca să înțeleg Scriptura într-un anumit fel. Pur și simplu, propria mea hermeneutică, modul în care eu princep Scripturile mă împinge spre o anumită confesiune istorică. Doar așa au apărut feluritele tradiții creștine, nu? Luther citit Scriptura într-un fel – apare biserica evanghelică; Zwingli și Calvin într-altul – apare biserica reformată. Unii dintre separatiștii englezi au înțeles că e musai să boteze adulții – iaca și biserica baptistă. Deci, după mintea mea, mișcarea e dinspre Scriptură/hermeneutică spre confesiune/dogmatică. Dar aveți dreptate că protestantismul englez e slab reprezentat prin traduceri la noi în țară. Și celălalt, clasic, magisterial, la fel…
Nu-mi fac iluzii că evanghelicii își cunosc temeinic teologia, însă – în general – evanghelicii își cunosc mai bine teologia decât o cunosc ortodocșii. E părerea mea, chiar dacă n-am dreptate. Nu știu de unde ideea că evanghelicii români musai să vină pe tavă cu o teologie românească. Care-i problema că împrumută de la Grudem, Erickson sau Henry, ei înșiși împrumutând de la alți teologi evanghelici – pe filieră germană – sau chiar de la sursele secolului XVI? Păi, tocmai asta ne păzește de etnofiletism, anume faptul că în Christos nu mai este nici evreu, nici grec, nici român, nici ungur, nici american nici mai știu eu ce. Când a apărut protestantismul, ideea de identitate națională era abia în fașă, așa că teologia din Zurich a fost bună și la Edinburgh, iar cea de la Wittenberg a funcționat de minune la Cambridge. Iar baptiștii români din Transilvania n-ar fi existat dacă țăranii maghiari reformați din parohia reformată din Salonta-Mare din 1874-1875 n-ar fi învățat românește după ce s-au convertit în urma predicilor lui Anton Novak. Mihaly Kornya a învățat românește doar ca să le poată predica românilor, el însuși profesând o teologie germană venită la el pe filieră slovacă. Din câte văd, n-a fost o teologie românească pur-sânge (nici nu cred că poate exista așa ceva: au descoperit alții teologia protestantă înaintea noastră, iar datul cu un un pretins și foarte subțire strat de pomadă teologică românească nu pare să ajute la nimic). Pomeniți de mersul la biserică, de zeciuială, de așa-zisele manipulări comise la evanghelizări, de predicile flagelante… Și care-i problema cu mersul la biserică? Vreți să mergem doar la Paște și la Crăciun? Și cu zeciuiala ce aveți? Vreți să cerem bani de la guvern? Manipulări la evanghelizări? Normal că manipulăm omul la evanghelizări pentru că destul e manipulat de propriul păcat care-l face să gândească prost și încă mai rău decât atât… Predici flagelante? Da, care-i problema, predicăm despre păcat pentru că asta-i problema noastră fundamentală ca oameni. Păi, chiar așa, de ce a venit Cristos? Să ne țină predici despre estetică? Nu, să ne învețe cum să scăpăm de păcat și asta a fost esența Evangheliei de la început până astăzi, indiferent că a fost predicată de creștini evrei, greci, romani, sirieni, etiopieni, armeni, chinezi, indieni etc. de orientare niceeană, nestoriană, monofizită, miafizită, diofizită, monotelită, diotelită, ortodocși, catolici, protestanți, orientali etc. etc.
Dacă n-aș ști la ce mă refer, aș ceda repede în fața retoricii dvs. Dar știu și nu cedez. Nu mă prinde deloc. Dacă Cristos nu și-a permis să manipuleze oamenii, ci le-a lăsat libertatea să aleagă, atunci cred că niciun pastoraș baptist sau penticostal nu are dreptul s-o facă. Punct!
Isus îi întreabă la un moment dat pe ucenici: dar voi nu plecați? Acesta e modelul de evanghelizare la care sunt bucuros să asist.
Nu spun că n-ar trebui vorbit despre păcat, dar nu trebuie ținuți oamenii în biserică prin forța unui discurs omenesc. Dacă dragostea lui Dumnezeu nu-i poate ține, atunci de ce să mai stea acolo și să nu plece unde-i trage inima? Doar ca să avem noi un număr statutar sau o gloată care să impresioneze vecinii?
Nu vreau să merg la biserică doar la Paști și la Crăciuni, ci când doresc. Pur și simplu să știu că nu sunt manipulat și culpabilizat că nu merg, de vreme ce mi se spune că asta nu mântuiește. Iar dacă tot ni se spune de ce TREBUIE să merg, atunci să ni se aducă niște argumente serioase, temeinice, nu amenințări sau lucrături la sentiment.
N-am o problemă cu problemele semnalate, ci cu felul în care sunt formulate. De pildă, se vorbește despre zeciuală și se limitează la bani. Ca să ne spălăm pe mâini de ea. Dar în Biblie zeciuala se referă la orice produs. Invoc acest exemplu doar ca să exemplific ideea că e foarte deficitar felul în care se pun problemele la noi. Și că teologia de import e prost adaptată la context.
E foarte bine că avem această componentă universală, dar sunt destule probleme românești rămase fără soluții. Ne-ar trebui câte ceva. Plus că sunt probleme care au fost importate de către tot soiul de binevoitori care încearcă să ne dovedească cum că le avem și noi. Liberalismul teologic e o chestie marginală în România, dar, de câte ori se întâmplă câte ceva în zona teologică, sare toată lumea cu acuze de liberalism. Că te și ia jena.
Nu trebuie să cedați în fața retoricii mele și nici n-am scris ce am scris ca să vă prindă argumentele mele. Sunt conștient că niște rânduri scrise pe blog nu pot schimba peste noapte niște convingeri personale, mai ales dacă țin de credință. Pot însă – cred (sper!) – să-mi expun punctul de vedere într-o discuție, chiar dacă nu întotdeauna cu tact. Nici eu nu sunt bisericos nevoie mare, dar prefer să merg la biserică decât să nu merg. Prefer să mă nevoiesc – vorba ortodocșilor – să particip la slujbe decât să am libertatea (prea mare în dreptul unora) de a merge când vreau. Prefer, cu alte cuvinte, să am de-a face cu bisericoși decît cu… ceilalți. În definitiv, un credincios va merge la biserica și nu cred că în bisericile protestante evanghelice românești chiar se dă cu bâta în cei care nu merg. Argumente serioase, temeinice cum ziceți, chiar sunt oferite de la amvoane și nu văd de unde provin așa-zisele amenințări sau lucrături la sentiment. Mă supără pretențiile de obiectivitate care încearcă să evite – cum ziceți – lucrăturile la sentiment. Cam trăiți în perioada idealismului german de vă supără sentimentele în halul ăsta… Suntem așa cum suntem, iar sentimentele sunt parte a constituției noastre așa că, vorba ceea, deal with it… La zeciuială aveți dreptate: nu-i musai să fie bani, iar în contextul în care lucrez văd oameni dând zeciuială în fel și chip, prin urmare chiar nu știu de unde până unde în bisericile noastre se insistă numai asupra banilor. Dar, mă rog, părerea dvs. e deja formată. Referitor la teologia de import, cum îi spuneți, am și eu părerile mele. Teologia nu poate fi de import – teologia e universală, așa că dacă sunt de acord cu baptiștii din Convenția de Sud, spre exemplu, am aceeași teologie cu ei, nu văd care-i problema. Năravurile sunt de import și, da, aici se poate lucra. Însă când vine vorba de o teologie evanghelică românească, așa ceva pur și simplu nu cred că există. Oricine s-ar pune să scrie una, cu pretenții de originalitate izvorâte din contextul ortodox specific societății românești, tot despre aspectele dogmatice fundamentale ale teologiei protestante clasice ar scrie, bag amândouă mâinile în foc… Pentru că nimeni nu poate scrie teologie protestantă fără să facă referire la teologia germanului Luther, a elvețianului Zwingli, a francezului Calvin, iar dacă e baptist, a englezului Owen și așa mai departe.
Nici nu m-aș gândi să se renunțe la cei citați. Ci m-aș mulțumi să fie citiți ei, nu cărțile despre ei. Că așa am ajuns să-l facem pe Calvin altceva decât e în realitate: prin tot felul de hermeneuiți mai mult sau mai puțin inspirați. Tare mi-ar plăcea să avem profesori de teologie care să-i fi citit pe Calvin, Luther, Zwingli în original. La fel și pe Karl Barth sau pe alții. Dar mă mulțumesc și cu cei care i-au citit în ediții engleze bine traduse. Fie, na, și în românește. Mă refer aici la pastorii cu pretenții de teologi, care îi citează pe autorii menționați. Că nu cred că e fundamental ca un pastor să fie și un teolog de mare anvergură.
Cât privește chestiunea vinvovăției, am un singur lucru esențial de spus: atunci când e încălcată libertatea omului și e contorsionat sufletul, indiferent cu cât de bune intenții, cred că se comite un abuz pe care nici măcar Dumnezeu nu și-l permite. În rest, chestiunile cu mersul la biserică sau statul acasă pot fi discutate la infinit. Eu, de pildă, prefer un ins mai puțin îmbisericit, dar care nu judecă pe nimeni, decât unul bisericos care mă judecă în fiecare duminică după cât merg sau nu la biserică. Așa că putem continua la infinit cu exemplele și contraexemplele. Repet, miza e libertate, nu activismul.
Există profesori români care i-au citit pe Calvin et co.
Referitor la libertate: așa cum înțeleg eu Scripturile, libertatea noastră este zero înainte de convertire. Morți în greșeli și păcate scrie Pavel apostolul. Asta e esența protestantismului pînă la urmă: convertirea este extra nos, din afara noastră, de unde vine neprihănirea lui Cristos ce ne este imputată nouă, celor morți în greșeli și păcate. După convertire, da: pot totul în Cristos, ne spune același apostol Pavel.
Din fericire, protestantismul nu se poate opune în niciun fel libertății de cugetare teologică a individului. E o virtute și o meteahnă simultan. În orice caz, știu că trebuie răspuns la chestiunea responsabilității care nu se poate formula decât în prezența libertății. Dacă e adevărată teoria protestantă a totalei depravări (din care decurge imposibilitatea libertății), atunci e mult mai bine să nu facem evanghelizări, pentru că un om care nu știe n-ar trebui să fie făcut responsabil, pentru că nici nu poate alege altceva decât alege.
Într-un sens mai înalt, da, sunt de acord că libertatea adevărată, deplină, este numai aceea de-a face binele. Căci, în momentul în care alegi răul, devii rob. Numai rămănând în orizontul binelui te păstrezi și în zona libertății creștine. Dar nu pot să nu remarc că viața mă pune în fața unor fapte bune săvârșite de oameni „fără Dumnezeu” și n-am voie să le judec și să spun că sunt din orgoliu, din vanitate, din cine știe ce motive meschine, ci trebuie să le confer prezumția de nevinovăție și să admit că ar putea să le fi făcut în mod dezinteresat. Însă dogma protestantă mă obligă să-i cataloghez ca fiind total depravați, deci fără posibilitatea de a alege binele. Ce fac atunci? Eu unul prefer să cred că există o rămășiță de bine în ei, ceva care îi face să rezoneze la lucrurile bune (un chip al lui Dumnezeu, dacă vreți). Mila autentică, dragostea adevărată, curajul, noblețea… se pot naște într-o natură umană eminamente coruptă și lipsită de libertate?
Eu am mai afirmat pe marginea articolului dvs. intitulat ,,De ce nu pot scrie evanghelicii literatura de calitate” ca neoprotestantii isi cunosc mai bine teologia decat si-o cunosc ortodocsii pe a lor. Ma refer la majoritatea din fiecare parte.
Am asistat si am participat la multe discutii in care erau puse fata in fata neoprotestantismul si ortodoxia. Parerea mea sincera este ca indiferent de confesiunea crestina careia ii apartinem trebuie sa-l cautam pe Christos cu sinceritate.
In alta ordine de idei insa, daca tot ajungem la comparatii (discutia e oricum lunga) trebuie sa avem in vedere, dupa umila mea parere aspectul cantitativ, numeric. In orice situatie. Cand faci parte dintr-un cult care in orice tara are un statut minoritar lucrurile se judeca altfel decat atunci cand religia ta e majoritara intr-un stat si mai cu seama cand are o vechime de peste un mileniu si jumatate. In ultimul caz este inevitabila imixtiunea politicului in viata bisericii. Cultele neoprotestante au fost in general ferite de astfel de amestecuri.
Problema evanghelicilor, baptistilor sau penticostalilor este ca reprezinta confesiuni care nu sunt religii de stat pe nicaieri si nici n-au fost vreodata. Dar poate ca dintr-un anume punct de vedere asta ar putea fi si avantajul lor.
Problema cotizatiei este ca aceasta nu poate fi exclusa. Biserica are si o viata pamanteana si asta implica necesitatea banului.
Acum zic eu ca nu justific sustinerea cu bani de la stat a B.O.R. dar daca se slujeste intr-o manastire veche de sute de ani, si care pe langa functia liturgica mai are si valoare de patrimoniu national atunci nu este de datoria statului roman sa cotizeze ? De aceea repet situatia este mai complicata in cazul unei religii, hai sa-i spunem de stat.
Oricum e mult de discutat dar dincolo de aspectul teologic, intre cultele neoprotestante pe de-o parte si catolicismul + ortodoxia pe de alta, sunt diferente care vin din istorie si din sfera politicului ce nu ar trebui ignorate.
Privitor la relatia nationalism – confesiune crestina, am putea spune ca la formarea primului a lucrat intens si luteranismul prin scoaterea Sfintei Scripturi din exclusivitatea limbii latine si introducerea ei in circuitul limbii nationale. Ultima a avut astfel mult de castigat si prin aceasta de fapt un anume sentiment national. Germanii datoreaza ca natiune enorm lui Luther si protestantismului. La fel elvetienii lui Zwingli. Sa nu mai vorbim de anglicanii care sunt in mare un fel de catolici fara papa, ,,catolici nationali” daca pot spune asa fiind vorba in acest caz de o ,,nationalizare” a catolicismului.
Aș mai puncta doar că Reforma a fost intens susținută politic și în Germania și în Anglia. Existau interese politice serioase care s-au pliat peste chestiunea religioasă.
Chiar și în America se suprapun într-o anumită măsură. Baptiștii din SBC sunt în marea majoritate republicani. Celebrul Tea Party combină credința cu politica. Deci nu sunt excluse cu totul astfel de coabitări nici din confesiunile mai tinere.
De acord. Dar as mai semnala un aspect care deosebeste situatia protestantismului german de anglicanismul britanic: in primul caz demersul religios l-a premers pe cel politic pe cand in al doilea, demersul politic l-a premers pe cel religios.
Există diferențe, însă acum voiam să evidențiez și eu asemănările, ca să nu pară unii complet inocenți, iar ceilalți definitiv compromiși de relația cu politicul.
Ce a pierdut Adam?
Adam a pierdut intrarea in rai si viata vesnica.
INTRAREA IN RAI:
Intrarea in rai sau intrarea in imparatatia lui Dumnezeu
Ioan 3:3. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.
Ioan 3:5. Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
Marcu 16:16. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.
Deci s-ar parea in intelegerea mea ca nu botez, nu rai dar intelegerea completa e la Dumnezeu. Cine vrea sa o afle sa se roage la Dumnezeu.Minunea Raului Iordanului care se intoarce spre matca
In locul in care Iisus s-a botezat, aproape in fiecare an , la raul Iordanului are loc o minune si anume cand are loc slujba ortodoxa de sfintire a apelor, raul Iordan se intoartce spre matca pentru cateva minute, cat timp crucea este lasata in apa. Intr-un an, guvernul nu a lasat lumea sa se boteze si asa nu s-a mai intamplat minunea. Se spune ca aceasta minune dateaza din anul in care Iisus s-a botezat si ca atunci cand Iisus s-a botezat, raul Iordan s-a intors spre matca sa arate lumii ca Iisus e fiul lui Dumnezeu. Aici este filmul: http://www.youtube.com/watch?v=CfmrqZwUjCQ
CLASIFICAREA RELIGIILOR DUPA BOTEZ
1.Biserica Ortodoxa cu denominatiunile care dau botezul
2.Religiile necrestine impreuna cu denominatiunile Protestante crestine care au renuntat la botez.
VIATA VESNICA:
53. Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
Deci s-ar parea in intelegerea mea ca fara Sfanta Impartasanie omul nu primeste inapoi imortalitatea pierduta de Adam. Minunea Euharistica de la Lanciano pe cand orasul era ortodox http://www.youtube.com/watch?v=HbcL4mkNfzM O alta minune , in poza de jos: http://www.monachos.net/forum/showth…mplicity/page5
CLASIFICAREA RELIGIILOR DUPA VIATA VESNICA
1.Biserica Ortodoxa care da Sfanta Impartasanie dupa Biserica Primara
2.Denominatiunile crestine care accepta si lipsa vinului si cele ce dau simboluri adica Protestantii in general. A se observa lipsa cuvantului simbol in Ioan 6:53 si Ioan 6:54
3.Religiile necrestine impreuna cu denominatiunile Protestante crestine care au renuntat la Sfanta Impartasanie.
Cum de stiu acestea?
M-am rugat la Dumnezeu sa-mi arate toate religiile SI DENOMINATIUNILE asa cum le stie Dumnezeu. Apoi citind mi s-a facut intelegerea aceasta ca trebuie botezul ca sa intri in rai si Sfanta Impartasanie sa ai viata vesnica.
Nu te baza pe tine, capacitatea ta cand vrei sa afli ceva. Dumnezeu stie totul asa ca indrazneste si intreaba. Roaga-te apoi ca ceea ce ai cerut sa-ti fie spre folos. Ni se aminteste sa ne bazam pe Dumnezeu si nu pe om.
Cum sa te bazezi pe Dumnezeu daca nu intrebi pe Dumnezeu de adevar?
Adam a pierdut raiul iar problema e ca nu a pierdut-o doar el ci s-ar parea ca l-au pierdut-o si copiii lui
Din pacate in pedeapsa nu s-a spus, Adam te duci pe pamant si candd vii daca esti bun intri in rai.
Atunci care e solutia totusi?
Pai probabil ca trebuie sa nu mai fim copii ai lui Adam si Eva. Adica sa ne transformam interior adica sa ne nastem din nou ca si copii ai altcuiva dupa ce murim ca si copii ai lui Adam si Eva.
Ioan 3:5. Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
IIsus se numeste salvator caci a adus botezul prin care murim ca si copii ai lui Adam si Eva si ne nastem ca si copiii ai lui Dumnezeu din apa si din duh. Ca si copii nascuti din nou, nu mai suntem copiii lui Adam ci copiii lui Dumnezeu, ori interdictia de intrare in rai era pentru Adam si copiii lui. Copiii lui Dumnezeu nu au interdictie de intrare in rai. Nascuti din nou inseamna nascuti de la inceput si fara pacat caci Dumnezeu din care suntem nascuti e fara de pacat.
Celelalte religii ii zic lui Dumnezeu stapane. Ca si copii ai lui Dumnezeu suntem chemati sa-i zicem lui Dumnezeu tata. IIsus ne-a zis sa ne rugam astfel, Tatal nostru care esti in ceruri deci noi crestinii ii zicem lui Dumnezeu tata.
Ioan 3:5. Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
Ce e interesant? Unii oameni vin din moarte clinica iar cei ce vin si sunt nebotezati zic ca nu au vazut raiul ci iadul. Din cate stiu doar cei botezati sau intorsi botezati au vazut raiul.
La Sheol, pe wikipedia Sheol – Wikipedia, the free encyclopedia , religia respectiva zice asa, noi buni sau rai ne ducem la intuneric , separati de Dumnezeu. Iata ca se conformeaza cu Nu Botez, nu rai.
Religiile estice, hinduism, budism, yoga, fengshui, tai ki, rei ki si altele sunt vrajitorie. Hinduismul este o religie care are vrajitorie in cartile sfinte. Mantrik in sanscrita insemna vrajitor deci ce-o fi insemnand mantre. Sa nu va duceti la yoga. Avand zei probabil multe din aceste religii sunt idolatrii?
Ce zic hindusii cand vin din moarte clinica. Nu zic ca au venit din rai, nici ca s-au transformat in animale sau reincaranat. Zic ca au venit zeii lor , i-au injurat si chinuit. La unul i-a taiat picioarele si i le-a pus in cuier langa alte picioare ca sa nu fuga, de rau ce ii era sa nu fuga nu de bine ce ii era sa nu fuga. Aici sunt povestile. Ce zic hindusii ce vin din moarte despre ei: Hindu near-death experiences
La fel religiile fara botez si anume greaca veche sau romana veche ziceau ca si ei se duc la intuneric adica in Hades.
Ce s-a intamplat cu talharul de pe cruce nebotezat si neimpartasit care a intrat in rai, si ortodoxia zice ca e primul om din rai PARCA.
IIsus este preot dupa ordinul lui Melchisedec, Evrei 6:20 ” Unde Iisus a intrat pentru noi ca înaintemergător, fiind făcut Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec.” Se poate ca IIsus sa fi botezat pe talhar dupa moarte . Evanghelia lui Nicodim, neacceptata pe deplin parca zice ca Adam, Abaraham, Regele David, Profetul Ieremia si altii INCLUSIV TALHARUL DE PE CRUCE, PRIMUL OM IN RAI , au fost botezati si dusi in rai de IIsus cand a stat 3 zile in iad, dupa crucificare. In intelegerea mea de aia au iesit mortii din morminte sa se duca la Iordan sa fie botezati de IIsus.
DE ce e important talharul de pe cruce. probabil ca a creat un precedent. Asa ca la moarte daca vin ingerii cazuti, roaga-te ca talharul de pe cruce sa vina Dumnezeu si sa te ia si sa te duca in rai. Nu judeca pe nimeni si cere iertare si cere sa ti se dea ce ai nevoie pentru toate eternitatile.
Daca moare cineva roaga-te pentru el ca in filmul asta, sa vina IIsus sa-l ia si sa-l duca in rai ca pe talharul de pe cruce. cere-ti scuze in numele celui departat pentru irosirea vietii si cere sa i se dea ce are nevoie pentru toate eternitatile. Cere ca rugaciunea sa fie doar de folos si mai adauga in rugaciune cati mai multi oameni ca sa fie mai puternica. De exemplu asa:
In numele lui X zic urmatoarea rugaciune: Doamne vin-o si ia-mi sufletul ca la talharul de pe cruce si fa te rog la fel la cati mai multi oameni. Iarta-ma pe mine si pe cati mai multi oameni caci ne-am irosit vietile si da-ne ceea ce stii ca avem nevoie pentru toate eternitatile. Da Doamne ca acesata rugaciune sa fie de cat mai mare folos pentru mine si pentru cati mai multi oameni. Amin,
Om cheama pe Dumnezeu pe patul de moarte, cine vine? Nasir Siddiki a Muslim Jesus Heals – YouTube Pana la urma a aflat religia dar nu si denominatiunea cea mai buna care in intelegerea mea e ortodoxia. IIsus vine daca e chemat Dumnezeu pe patul de moarte la oricine, nu trebuie caa sa aiva religia si denominatiunea corecta de exemplu la omul respectiv.
Necrestin moare si ajunge in iad. Fratele se roaga pentru el, si il aduce la viata si povesteste ce a vazut in moarte clinica. http://www.youtube.com/watch?feature=en … qcLHvcJxI0
JUDECATA DEPINDE DE DUMNEZEU. Chiar daca e nebotezat precum talharul de pe cruce iata ca s-a salvat. Deci sa nu judecam pe nimeni caci am impresia ca aceste cuvinte se pot folosi impotriva noastra si cineva care nu judeca pe aproapele s-ar putea sa nu fie judecat. Iar cineva care zice aproapelui, uite trebuie sa mergi pe sarma 3 km pt rai s-ar putea sa fie pus sa mearga pe sarma 3 km.
De ce sa fugiti de protestantism si religiile necrestine.
Fratiorilor, asa cum scrie mai sus RELIGIA e mai mult decat sa nu bei, sa nu fumezi, sa te imbraci frumos is sa nu-ti bati nevasta. Ca daca ar fi si asta am vorbi de islam si de orice alta religie de genul asta la egalitate cu crestinismul.
Religia e mai mult decat atat
1.Sa bage omul in rai si aici avem botezul Ioan 3:3
2.Sa faca omul nemuritor adica sa-i dai Sfanta Impartasanie pe care pROTESTANTII o dau ca simboluri desi nimic nu scrie de simbol in Ioan 6:53
Daca esti protestant iti poti pune nemurirea la bataie si daca e moarte, nimic nu mai conteaza: De religiile necrestine nu mai vorbesc ca nu dau nimic.
Hinduismul si budismul si religiile estice sunt vrajitorii, hinduismul avand magie neagra in cartiel sfinte si tot asa.
POVESTEA 2
Un om a venit la un intelept si a zis:
Omul: Copilul meu invata bine.
Inteleptul a pus un 0 pe o foaie de hartie, 0
Omul: Copilul meu e destept
Inteleptul a mai pus un zero, 00
Omul: Copilul meu e cuminte
Inteleptul a mai pus un zero, 000
Si tot asa dupa multi zero, Omul zice:Copilul meu e crestin ortodox
Atunci inteleptul a pus un 1 inainte la toti 0 spunand: Fara viata toate insusirile acestea de care a-ti amintit precum cumintenia si desteptaciunea sunt 0. Ce folos ai daca esti cuminte si silitor dar nu ai viata? Ca si ortodox obtinand viata vesnica prin Sfanta Impartasanie ce se da Duminica la Sfanta Liturghie , toate aceste insusiri iata ca devin valoaroase. Sunt anumite gandiri ca poti fi bine fara sa te duci la Biserica. Iata ca Sfanta Impartasanie se obtine la Biserica Ortodoxa, dar anumiti isihasti o primesc chiar daca nu vin la Biserica.
Inteleptul a mai spus. Te duci la doctor ca sa iti dea cel mult 120 de ani mai mult de viata. Daca vii la Biserica Ortodoxa iti da iata viata vesnica adica nemurire. Cat de mult e aceasta mai mult decat ce iti da un doctor?
Ioan 6
53. Si le-a zis Iisus: Adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti mânca trupul Fiului Omului si nu veti bea sângele Lui, nu veti avea viata în voi.
54. Cel ce manânca trupul Meu si bea sângele Meu are viata vesnica, si Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
55. Trupul este adevarata mâncare si sângele Meu, adevarata bautura.
56. Cel ce manânca trupul Meu si bea sângele Meu ramâne întru Mine si Eu întru el.
57. Precum M-a trimis pe Mine Tatal cel viu si Eu viez pentru Tatal, si cel ce Ma manânca pe Mine va trai prin Mine.
58. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat parintii vostri mana si au murit. Cel ce manânca aceasta pâine va trai în veac.
Iata ca versul 53 zice ca nu ai viata in tine probabil fara Sfanta Impartsanie.
Versul 54 zice ca ai viata vesnica daca ai Sfanta Impartasanie.
Versul 58 spune ca Sfanta Impartasanie este desupra manei data celor din pustie , caci da viata in veac.
Toate Bisericile stabilite inainte de 1500 aveau Sfanta Liturghie centrata pe Sfanta Impartasanie. Apostolul Iacov , conducatorul primei Biserici din lume de la Ierusalim a scris Sfanta Liturghie a apostolului Iacov. Sfinte Liturghii au scris apostolii: Marcu, Toma, Petru. Oare au gresit apostolii si Protestantii 1500 de ani mai incolo au dreptate renuntand la Sfanta Liturghie si inlocuind Sfanta Impartasanie cu simboluri sau NIMIC. Pot dansurile sa iti dea viata vesnica?
Mai multe aici:
http://www.logos.md/forum/showthread.php?t=993
http://www.logos.md/forum/forumdisplay.php?f=38
Pus în față unor astfel de argumente, mă retrag din discuție… cu mențiunea că am primit astfel de epistole (între mari și grele ghilimele) de-a lungul anilor atât în cutia poștală de acasă, cât și în cea de la locul de muncă. Nu trebuie să discut cu medici specialiști ca să mă lămuresc, dar – de curiozitate – am trimis o astfel de depeșă unui medic specialist în psihiatrie. După părerea domniei sale, dar și a colegilor contactați, autorul unor astfel de lucrări ar trebui cazat – chiar și temporar – la secția mai sus indicată. Ca să fie clar: autorii acestor tipuri de scrisori provin din întregul spectru religios, fără discriminare…
Nu e cazul să le luați în seamă. Am decis să le aprob deocamdată, în speranța că se va schimba tonul.
Gustav daca nu ma crezi, ridica-te si roaga-te la Dumnezeu sa te mantuiasca si sa-ti descopere adevarul despre toate religiile si denominatiile de pe Pamant asa cum le vede Dumnezeu.
Uite si alte motive pentru care protestantismul e gresit:
1.IIsus a facut icoana sau o icoana s-a pictat langa IIsus iar IIsus e adevarul si nu poate gresi deci protestantii care sunt impotriva icoanelor gresesc:
Aici despre icoana pictata de IIsus:
http://en.wikipedia.org/wiki/Abgar_V
2.Sola Scriptura insemna arunca toate documentele istorice valide si utilizeaza Scriptura ca sursa unica de informatie. Daca ceva nu gasesti in Scriptura foloseste imaginatia sau analiza textuala.
Cum ar fi in istorie Sola Herodotus. Arunca toate hristoavele si documentele istorice valide infara de scrierile lui Hrodot si apoi orice istoric incearca sa scoti din ehrodot daca nu utilizeaza analiza textuala si IMAGINATIA. Cum e lupta de la Calugarenui cu Sola Herodotus? Imaginatia la treaba. Nu degeaba sunt sute plus de secte protestante caci imaginatia difera.
Uite noi stim cum arata Prima Liturghie a apostolului Iacov cyvant cu cuvant, Daca Gustav zice ca Biblia e suficienta sa-l rugam pe Gustav sa o compuna din ce stie el si apoi comparam cu originalul.
Fii bucuros ca ai descoperit adevarul si nu fugi de adevar!!! Multi protestanti trec prin viata fara sa aiva bucuria aceasta si poate destinul multora depinde de capacitatea ta de intelegere si de ajutor al altora.!!!
De fapt Gustav ce ai aflat acum e bine sa fie buccurie pt tine caci ai gasit ADEVARUL, adevaru pee care inaintasii tai din prima mie de ai il stiau.
Dacă interveniți pe acest blog, eu bănuiesc că doriți să intrați într-un dialog. Or dialogul presupune argumente, nu sentințe. Iar argumentele nu sunt de tip wiki. Nici măcar ortodocșii (cunosc câțiva foarte bine) nu vă împărtășesc aceste certitudini. Recunosc că fiecare religie are mitologia ei, dar, dacă doriți să discutăm, atunci va trebui să renunțați la asta și să veniți cu altceva. Altminteri, vorbiți în gol, căci nu veți căpăta vreun răspuns.
O alta informatie, apostolul si EVANGHELISTUL LUCA a fost pictor mare de cioane iar Maica Domnului a stat sa fie pictata de Apostolul Luca: http://orthodoxwiki.org/Apostle_Luke
Evanghelistul Luca nu a gresit , gresala e la Protestanti luptatorti impotriva icoanelor.
Fii bucuros Gustav caci azi ai aflat adevarul, ca umblai in umbre si azi ai aflat lumina , ortodoxia.
Eu sunt conștient că unii baptiști – în calitate de creștini protestanți – încearcă să-și întindă istoria cât mai spre perioada apostolică și chiar mai înainte dacă se poate… La fel și unii ortodocși. Să mă explic: dacă în tradiția răsăriteană, adoptată de bisericile ortodoxe, apostolul Luca este primul pictor de icoane, tot așa în unele cercuri baptiste (cele care preferă teoria „the trail of blood”) primul baptist a fost Ioan Botezătorul. Referitor la icoane: deși apar în toate bisericile orientale, doar în bisericile ortodoxe (nicean-celcedoniene) icoanele sunt venerate. În celelalte biserici orientale (egipteană, etiopiană, și mai ales siriană, adevărat, biserici ne-calcedoniene, în principal nestoriene, monofizite și miafizite), icoanele au doar o funcție pur ilustrativă.
Acum ca tot asistam la tentative de convertire de o parte si de alta simt nevoia sa-mi exprim un punct de vedere vizavi de acest aspect.
Eu cred ca in genere a cam trecut vremea marilor convertiri. Principalele confesiuni crestine s-au fondat in buna masura si s-au consolidat si teologic si ca numar de adepti.
Nu cred ca ar fi tocmai potrivit sa adoptam in prezent o atitudine similara cu primii propovaduitori ai crestinismului. Atunci era cu totul alt context iar disponibilitatea de receptare a oamenilor era alta. Cred ca acum nu prea se mai pot face convertiri in masa. Si in niciun caz nu cu discursuri ,,strong” ca sa spun asa pentru ca nu vreau sa spun mai mult.
In prezent, pentru multi, simtul religiosului in genere e destul de tocit. Paganii aceia pe care parintii Bisericii au incercat si au si reusit in buna masura sa-i conversteasca la crestinism, erau ei pagani dar aveau simtul religiosului. Aveau disponibilitatea de a crede.
Asta-i o problema a propovaduitorilor actuali (din orice confesiune): incapacitatea de a intelege disponibilitatea de convertire a celui vizat. De aceea se pot trezi in dese randuri cu replici de genul: ,,Am mai auzi eu asta. Vreau altceva, mai convingator, mai interesant”. ,,Interesant” un cuvant de care trebuie sa tinem seama. O caracteristica a omului de azi: dorinta de a fi interesant. Trebuie sa spui sau sa faci ceva ce nu s-a mai spus sau nu s-a mai facut.
Astazi nu mai poti converti pe nimeni cu discursuri (sau poate ca se mai intampla dar ca exceptii). Pe un ateu, un crestin de alta confesiune, un musulman, un evreu s.a. nu-i poti convinge scriindu-le brosuri seci despre cat de aproape de Adevar este credinta ta prin comparatie cu a lor. Acestia nu se pot converti decat prin revelatii personale, printr-un soc daca vreti, iar tu poti provoca doar declick-ul (uneori chiar fara sa-ti dai seama) dar in niciun caz nu poti avea painea si cutitul in aceasta problema.
Dumnezeu este Cel care arata Calea celui pierdut. Noi nu suntem decat unelte. Daca nu intelegem asta riscam a cadem in pacatul mandriei.
Referitor la acest aspect ma gandesc la Andrei Plesu cu ale sale ,,Parabole ale lui Isus”. Sunt si pe youtube. A se urmari ca merita.
Dupa cum am scris mai sus, e greu pentru orice confesiune crestina sa se mai extinda. Cred ca mai potrivit ar fi sa incerce sa-si pastreze credinciosii pe care deja ii are. Si poate si in acest caz discursul ar trebui dublat si de puterea exemplului personal.
Rămâne, cred eu, ce zicea Francisc: predicați, iar dacă e nevoie, folosiți și cuvinte. Doar viața de o anumită calitate ar mai outea însemna ceva. Asta se vede și se simte, autenticitatea unei trăiri creștine reale.
Din nou, religia nu este NUMAI a nu te imbata si a vorbi frumos si a fi intelept. Caci daca ar fi asa, pana la urma n-ar fi mare diferenta intre religii si confesiuni, asumand ca fiecare te invata sa nu te imbeti, sa vorbesti frumos si intelept. Religia poate insemna si acestea dar nu ca scop principal.
In intelegerea mea , religia este sa-l aduca pe Adam de unde a plecat, sa-i dea intrarea in rai si nemurirea. Ioan 3:3 spune despre botez pentru intrarea in rai si Ioan 6:53-54 spune de Sfanta Impartasanie pentru nemurire.
Deci Ortodoxia iti da nemurirea prin Sfanta Impartasnie dar protestantismul iti da simboluri deci ai risc cu nemurirea. Ar fi trist ca Protestantii sa nu poata fi convertiti la nemurire. La fel cu spovedirea si cu alte de greseli.
Putem vorbi de multe, dar hai sa vorbim de cateva lucruri, istorie , minuni , preotie si rugaciunea inimii pe alocuri.
Istoric,
1.Toate Bisericile din Biblie inafara de cea din Roma sunt azi Ortodoxe si istoria dovedeste usor asta. Ierusalim, Corint, Efes, Antioch si altele sunt azi ortodoxe.
2.Doctrina ortodoxa se poate vedea cu documente istorice cum a fost pastrata din perioada Apostolica
3.Protestantismul a aparut dupa anul 1500, la 1500+ ani de la IIsus si de la Prima Biserica si doctrina ei nu exista in istorie. Sunt basme ca au grupari protestante de la inceput caci altfel Luther si primii Protestanti nu ar fi venit din Catolicism , ar fi venit din asa zisele grupari. La fel doctrina Protestanta de fapt sutele de doctrine Protestante sunt INVENTII. Nu exista nimci similar in documentele istorice. Nu exista Biserica Nelituirgica inainte de 1500 de care sa stiu..
Gruparile considerate eretice de Biserica din care zic ca se trag Protestantii au doctrine contradictorii si nu sunt asemanatoare cu doctrinele Protestante de azi. Sola Scriptura nu a existat.
Domnul Pelikan, studiind istoria s-a prins ca la Protestanti sunt povesti si ca ei au aparut dupa 1500 din Biserica Romano Catolica si doctrinele lor sunt inventii omenesti.
Intrucat premiul era foarte important nu a ramas in Protestantism.
Preotia
Biserica a venit cand Duhul sfant a coborat pe capetele Apostolilor si atunci pe capetele lor s-au vazut flacari. Duhul sfant se dadea Preotilor de catre Episcopi prin slujba de Hirotonie.
Si azi oamenii vazatori cu duhul vad pe capetele Preotilor ortodocsi aceste flacari.
No acum sa zicem ca eu si cu Vasile si cu George ne facem, o grupare pe care o denumim Biserica si facem invatatura noastra noua. Cine ne hirotoneste pe noi caci Luther nu a fost episcop si suntem noi mai mult decat laici? Chiar daca Vasile este denumit de noi pastor este el preot in intelesul Bisericii primare? Sau Vasile este to laic? Este noua organizatie Biserica?
Minunile
IIsus a zis ca numele lui va da afara demonii. Deci si orice om care foloseste acest nume va avea arma impotriva demonilor si aceasta e o minune in multe denominatii.
Insa ortodoxia are ceva in plus:
1Lumina Sfanta de la Ierusalim care vine de PAsti doar la ortodocsi
2.Iordanul se intoarce doar la ortodocsi
si multe altele
Rugaciunea inimii
http://ro.orthodoxwiki.org/Mistic%C4%83
Deci Iisus a facut icoana care a fost cinstita de Regele Abgar si care l-a vindecat de boala deci a fost icoana facatoare de minuni. Daca azi unele denominatiuni nu cinstesc icoanele, e gresit.
Deci inca odata, ar fi trist daca protestantii nu ar reusi sa vina la nemurire si inapoi in Biserica Ortodoxa, infiintata de Apostoli in aproximativ anul 33.
Când vine vorba despre hatobnicie, văd că ortodocșii și protestanții sunt la înălțime. Și catolicii, ca să fim cinstiți, mai ales unul care de vreo 20 de ani tot încearcă să mă convertească la catolicism explicându-mi cum apar sfintele stigme pe mâini etc. De aici și numele cu care s-a ales: Sfântu Stigmatizat…
imi pare rau ca pot sa imi citesc email ul rar si nu pot participa la discutii dar teofil sunt de acord cu tot ce ai comentat. intodeauna in discutii apar cele doua extreme. exegeza si hermeneutica tine mai mult de cultura, educatia, pozitia sociala, traditia bisericii din care facem parte si din pacate nu mai are la baza trairea Cuvantului
Vă mulțumesc. Cred că, oricât ne-am strădui, nu putem scăpa de lentila noastră culturală. Tocmai aici cred că e eroarea celor care ne promit că vom redobândi adevărata perspectivă asupra Noului Testament.
Doamne, am vrut să zic habotnicie, nu ce am scris. Deci: când vine vorba despre habotnicie, văd că ortodocșii și protestanții sunt la înălțime. Și catolicii, ca să fim cinstiți, mai ales unul care de vreo 20 de ani tot încearcă să mă convertească la catolicism explicându-mi cum apar sfintele stigme pe mâini etc. De aici și numele cu care s-a ales: Sfântu Stigmatizat…
Se poate Gustav ca nemurirea ta sa depinda de „haboticia” mea. Iar nemurirea unora din jurul tau de capacitatea ta de intelegere.
Pe cand o parte din Italia era bizantina s-a intamplat o minune:
Nemurirea mea, adică viața mea veșnică, nu depinde de nimeni din lumea asta – cu siguranță, nu de habotnicia ta, Adriane – ci de ce-mi spune Scriptura: cine are pe Fiul lui Dumnezeu are viața (1 Ioan 5:12).
Unde este cuvantul simbol in Ioan 5:12?
Ioan 6:53
53. Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
Deci unde este cuvantul simbol in Ioan 6?
Intelegerea mea:
IIsus:
Ioan 6:53. Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
Fondatorii gruparilor posibil laice ce se autodenumesc Biserici Protestante:
Este suficient simbolul trupului si sangelui, atentie posibil ca o comemorare a cinei celei de taina si sau unii zic ca nu trebuie nimic.
Deci ortodoxia crede in ceea ce spune IIsus .
Referitor la hermeneutica noi avem in ortodoxie pe Sfantul Ioan Gura de aur care s-a rugat si a venit Apostolul Pavel si i-a descoperit tainele credintei si intelesul scrisorilor scrise de el si avem homiliile Sf Ioan Gura de Aur descriind noul testament. Aceste Homilii au fost dezvoltate de Sf Teofilact al Bulgariei.
Avem de fapt si explicarea Legii de catre Dumnezeu:
Matei 7:12 12. Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii.
Mai multe despre comunicarea cu Dumnezeu, sfintii si vizitarea raiului din viata aceasta , aici: http://ro.orthodoxwiki.org/Mistic%C4%83
cred ca este bine sa discutam despre principile care stau la baza crestinismului ca astfel putem sa spunem ca Biserica ortodoxa l a omorat pe Sf. Ioan Gua de Aur ca apoi sa il canonizeze si asa a facut cu multi altii.
Good point!
@ Adrian
V-am mai rugat să încetați cu argumentele din wikipedia. Sper că citiți și altceva, așa că nu veți avea probleme să aduceți argumente serioase. Plus că nu știu să fi auzit vreun moment (deși am citit multe cărți ortodoxe) că autoritatea lui Ioan Gură-de-Aur decurge din faptul că i s-a arătat Apostolul Pavel. Lui Herma i s-a arătat un înger (posibil chiar Isus), dar asta nu-i conferă autoritate suplimentară în ce scrie.