Misterul euharistic – 5 tentative de elucidare

via: thegospelcoalition.org
via: thegospelcoalition.org

În curând urmează să apară, la Casa Cărții, volumul colectiv The Lord’s Supper. Five views (editat de Gordon T. Smith). Cartea conține perspectiva catolică (Brother Jeffrey Gros F.S.C.), lutherană (John R. Stephenson), reformată (Leane Van Dyk), baptistă (Roger E. Olson) și penticostală (Veli-Matti Kärkkäine).

Nu intenționez să fac aici o recenzie, ci doar să notez câteva observații personale. Ce m-a surprins de la bun început a fost diversitatea ce există în interiorul fiecăreia dintre tradițiile – putem deja vorbi despre tradiție chiar și în cazul penticostalismului – creștine inventariate.

De unde se poate deduce, cu ochiul liber, că subiectul este unul deosebit de complex și de disputat, pe de o parte, și cel mai probabil imposibil de tranșat definitiv, pe de alta. Aproape că putem invoca aici vorba populară „câte bordeie, atâtea obiceie”. Fiindcă, la baptiști, de pildă, aproape fiecare mărturisire de credință mai larg acceptată are particularitățile ei când vine vorba de Cina Domnului.

În ciuda acestei puzderii de concepții, se evidențiază o tendință certă de îndepărtare de sacramentalismul medieval. Mișcarea se produce pe două coordonate principale: istorică și denominațională.

Din punct de vedere istoric, de pe la 1520 încoace, se remarcă dorința tot mai înfocată de a explica rațional ceea ce se întâmplă la împărtășanie. Același trend se observă și în privința confesiunilor desprinse din trunchiul reformei: cu cât sunt mai departe de luteranismul inițial, grupările creștine sunt tot mai puțin predispuse să accepte sacramentalismul.

Trebuie ținut cont însă că am operat aici o generalizare care nu ia aminte la fiecare detaliu istoric și dogmatic. Însă, în linii mari, cam aceasta a fost direcția în care s-a mers.

Există însă o tendință contrară, mai ales în ultimele decenii, ce constă în încercarea de recuperare a sacramentalismului. Nu știu dacă acest curent s-a dezvoltat sub influența ecumenismului sau denotă o necesitate ce izvorăște din cugetarea teologică și practica eclesială a confesiunilor unde se manifestă. Probabil că puțin din fiecare.

Ceea ce îi speria, inițial,  pe raționaliștii noștri creștini se pare că era ideea de mister. Se prea poate ca neîncrederea în rațiune, manifestată în ultima vreme, să se regăsească și în această dorință de recuperare a misterului.

O altă observație ar fi aceea că aproape toți autorii își revendică într-un fel sau altul privilegiul de a fi foarte aproape de concepțiile ortodoxiei răsăritene. Poziția ortodoxă lipsește din această culegere – o importantă deficiență a cărții – însă este prezentă în referințele celorlalți și poate fi dedusă într-o oarecare măsură.

E interesant însă că, deși nu e prezentă, perspectiva ortodoxă este invocată ca un fel de etalon implicit, devenind un punct de întâlnire a concepțiilor concurente occidentale. De unde am putea deduce că dogma euharistică ortodoxă a păstrat cel mai bine învățătura Bisericii în această privință.

Ar mai fi de remarcat că, nu de puține ori, când trebuie să facă vreo referire la ceilalți coautori, fiecare dintre cei cinci semnatari este ispitit să reducă totul la câteva diferențe semnificative (chiar dacă sunt chestiuni de detaliu).

Citite pe rând, fiecare pledoarie are coerența ei internă și aduce o seamă de nuanțe care să contracareze tot felul de acuze ce i s-au adus de-a lungul timpului. Când însă sunt citite cu ochii ceilorlalți, tocmai aceste nuanțe sunt ignorante.

Să vă dau un exemplu ca să înțelegeți la ce mă refer. De pildă, catolicii susțin prezența reală a lui Isus în pâinea și vinul de la cină – prin ceea ce se cheamă îndeobște transsubstanțiere. Dar, când se referă la ei, baptistul sau reformatul preferă să asemuiască tot ce spun catolicii cu un soi de „misterioasă alchimie” sau chiar „magie”.

Privite din exterior, multe din precizările terminologice, dogmatice și exegetice par complet irelevante. Dar ele se înscriu într-o tradiție a concepțiilor concurente și fac dovada că luptele încă mai trebuie purtate, dacă așa au hotărât strămoșii.

Remarc însă faptul că, oricât de raționaliste ar fi fost, concepțiile reformatorilor (fie magisteriali, fie radicali) erau mult mai sacramentaliste decât ceea ce se predică de obicei prin bisericile noastre (cel puțin prin cele în care am ajuns eu). Se admitea o prezență mai aparte a harului în elementele euharistice, care distingea acest act de celelalte practici ale bisericilor.

Cu cât ne apropiem de zilele noastre, norma doctrinelor a devenit rațiunea și încă o rațiune ce are pretenția să explice totul sau, dacă nu poate explica, să elimine ca imposibil sau neverosimil. Nu știu de unde convingerea că tot ce comunică Dumnezeu trebuie să poată fi cuprins în întregime cu unealta rațiunii…

Argumente au toți. Ce rămâne la final e faptul că diferențele sunt, cel mai frecvent, apanajul specialiștilor în dogmatică. Pentru enoriașii de rând contează că nu se pot împărtăși unii cu alții și să rămână drept-credincioși.

Dar mai interesantă decât toate e mărturia implicită pe care o depun cei cinci autori (ce reprezintă însă sute și mii de teologi, plus milioane de credincioși). Prin faptul că nu se anatemizează reciproc, cu toate că fiecare consideră că perspectiva lui e cea mai biblică și mai justă dogmatic, ei atestă că nu se știe exact cum stau lucrurile.

Cum Dumnezeu n-a coborât din cer ca să certifice o anumită concepție, nu ne rămâne decât să conchidem că adevărul ultim despre Cina Domnului (Masa Domnului, Euharistie, Împărtășanie) rămâne un mister.

PS: Firul celor cinci demonstrații poate fi înțeles de oricine deține un minim bagaj de cunoștințe teologice, iar periplul pe care-l oferă această carte cititorului reprezintă un demers util de cunoaștere reciprocă. Apariția cărții va fi anunțată pe blogul editurii.

Anunțuri

33 de gânduri despre “Misterul euharistic – 5 tentative de elucidare

  1. Reblogged this on Persona and commented:
    Teoofil ne anunta o carte de care este mare nevoie intre evanghelicii romani, pentru a vindeca actuala cadere in derizoriu a sacramentelor in bisericile acestora.

  2. probabil ca in anii urmatori se vor gasi noi interpretari. mi se pare ciudat ca din ceva extrem de simplu am reusit sa facem ceva atit de complicat. exclusivista sau nu, interpretarea tinde sa devina si mai diversa in cazul cultelor evanghelice.

    oare care a fost scopul initial al cinei?

    • Dacă-i ascultați pe cei care se ocupă de teologia euharistiei, ei știu să vă spună. De fapt, sunt mai mulți care au pretenția asta. De unde se deduce că scopul inițial al Cinei (ca, de altfel, al multor învățături) a fost să dea de lucru unor oameni care stau și cugetă la treaba asta. Să le umple și lor timpul cu ceva ce să le justifice existența și profesia. Știu că am fost acid, dar uneori asta e impresia care rămâne după câte-o cugetare teologică de mare adâncime 😀

        • Mai, mai ce blazati suntem. Este adevarat s-ar putea sa fie unii care scriu sa se afle in treba,sau ca sa impresioneze poate, poate, dar sa nu uitam ca sunt si oamenii care pun intrebari, isi pun intrebari, nu acesta este una dintre marile distinctii intre om si animal? Dupa Pascal raspunsul este DA. Dar cine mai citeste pe Pascal. Nu avem timp ca ne bombardeaza inteligentia de astazi care e mult mai ieftina si mai putin inteligenta uneori.

          Sunt pentru intrebari chiar si atunci cind nu gasim raspunsuri. Tocmai prin faptul ca punem intrebari avansam si dovedim ca suntem vii, ca ne intereseaza, ca nu ne multumim cu a fi blazati. A fi blazat nu imi da nimic nici mie nici aproapelui.

  3. Pentru scopul initial al cine cred ca putem sa ne facem o idee citind Biblia. Ma tem ca noi evanghelici am banalizat-o cel mai mult, cel putin in theologia noastra, daca avem una. Pe de alta parte se poate ca in mod individual ceilalti o traiesc la fel, adica, poate, they go through the motion.

    Calvin nu foloseste niciodata termenul de simbolic, el vorbeste despre prezenta spirituala a lui Christos in Eucharistie. Formularea catholica nu mi se pare chiar atit de departe de formularea calviniana si daca stai de vorba cu un catholic, mi s-a intimplat recent cu doi amici care participa la café théologique in mod destul de regulat, ei imi spun ca Christos este prezent in elemente in mod spiritual misterios. Sigur daca ii rog sa explice imi spun ca este inexplicabil si este adevarat ca uneori incercam sa explicam inexplicabilul si atunci devenim pagubosi si banali.

    • Din câte am citit, lutheranii și catolicii sunt foarte aproape. Nici reformații nu sunt prea departe, mai ales prin Calvin (Bullinger și Zwingli sunt totuși, parcă, mai departe). Baptiștii deja pășesc în zona simbolismului căzut spre derizoriu. Iar penticostalii nici nu prea au o teologie consistentă pe acest subiect. Însă, accentul pe care-l pun în general pe pneumatologie, îi apropie aproape involuntar în anumite puncte de sacramentalismul catolic/lutheran.

  4. Si pentru ca blazarea nu ofera nimic pentru ca nu are nimic de oferit. Pentru cei care au nevoie sa iasa din ea recomand niste eseuri incurajatoare si savuroase scrie de Jurgen Moltmann adunate intr-o carte care are titlul in franceza, un titlu care imi place, ” Le Seigneur de la Danse.” Lord of the Dance, ar fi in engleza. Si sigur citeva colinde de Craciun. E Craciun, putem fi blazati?

  5. Zwingli este intr-adevar mai departe. Calvin este mai aproape. Tocmai am terminat de corectat o lucrare a unui student care se ocupa de pasajul din 1Cor. 11 si imi dau seama inca odata ca pina si pasajul care se refera la se examina pe sine a fost adesea, se pare, gresit interpretat.

    • Toate ereziile s-au comis cu Biblia în mână. Și azi tot așa se comit. La fel și anatemizările reciproce (mai serioase sau mai minore). Am asistat la mai multe „schisme” în rândurile baptiștilor care se revendicau de la Biblie.

  6. Probabil exista un motiv intemeiat pentru care „perspectiva” ortodoxa lipseste. Poate ca ortodocsii au fost invitati dar au refuzat. Speculez.

    Liturghia duminicala are doua parti, a Cuvantului si Euharistica. Pe la sfarsitul liturghiei Cuvantului preotul zice o chestie pe care nu am inteles-o niciodata: „Cei chemati, iesiti. Câti sunteti chemati, iesiti. Ca nimenea din cei chemati sa nu ramâna.” Catehumenii nebotezati trebuiau sa iasa in acest loc al liturghiei din biserica. Apoi urma liturghia tainei euharistice la care se permite participarea doar a celor credinciosi si botezati.

    Undeva spre sfarsitul liturghiei euharistice preotul spune iar ceva de neinteles „caci nu voi spune vrajmasilor tai taina ta nici sarutare nu-ti voi da ca Iuda”. Euharistia e o taina care se reveleaza doar celor chemati, alesi, botezati, trupului lui Cristos. Ea nu se reveleaza celor nealesi, evident. Iar daca e o taina, nu are rost sa o explici cerebral, caci altfel n-ar mai fi taina. Tainele se pot doar revela si primi, nu explica si impune retoric. „Caci nu voi spune vrajmasilor tai taina ta” e o promisiune la a tine taina ascunsa de vrajmasii lui Cristos si a nu o divulga, destainui. Taina lui Cristos este descoperita intre credicios si Cristos in Biserica, dar in afara ei ea ramane o taina acoperita.

    • Vasile, nu știu cum s-au întâmplat lucrurile la editura care a publicat inițial cartea, dar pot să-ți spun că la noi a fost o tentativă de a obține o poziție ortodoxă. Eu încă mai sper că nu s-a stins cu totul (până apare cartea, mai avem o șansă).

  7. Pai nu era mai bine daca se respecta Disciplina arcani pana in zilele noastre? Asa poate ramaneau rationalistii fara obiectu muncii! Ca era mister nu numai pentru cei care ieseau afara si nu stiau ce se facea acolo ca sa nu vorbeasca aiurea despre cum partea mecanica lucreaza spiritual. Da ramanea mister si pentru aia dinauntru pentru ca nici nu incercau sa inteleaga ce se petrece ci doar voiau sa se petreaca si gata. Deci cum ar fi raminea acoperita taina pentru ca asa se cuvine unor minti si suflete smerite. Aia mai dastepti o descopera da nu stiu so explice deloc ce sai faci, tot taina ramane incapatanata!

    • Nu sunt sigur că am înțeles tot ce ați vrut să ziceți. Dar ideea generală am prins-o. O singură observație am: date fiind condițiile culturale din acele vremuri și circumstanțele în care au apărut diverse mișcări creștine, reflexele epocii au afectat toate aspectele teologiei. Așa că, dacă a fost o epocă a rațiunii, rațiunea s-a atins de tot ce exista în „meniu”. Abia epocile de mai târziu puteau face niște decantări și reevaluări. Se pare însă că trebuie să treacă destul de mult timp pentru asta.

  8. Teofil, ingaduie-mi sa intru si eu putin in conversatia voastra.

    Cristos a vorbit in pilde, mult in pilde, si unele au ramas scrise in NT. Dar pe undeva zice asa: „Nu le vorbea deloc fără pildă; dar, când era singur la o parte, lămurea ucenicilor Săi toate lucrurile.” Si totusi, sa mor de enervare, in NT ne sunt des-tainuite decat putine pilde, unele destul de evidente. Restul au ramas tainuite si talcuirea lor eventual transmisa oral (sau prin carti pe care unii crestini cu mot nu le citesc). Nu tot ce se poate spune trebuie scris. Ca si vrajmasii stiu citi. Unele taine doar se spun, nu se scriu. Sau se scriu incifrat, ca Ioan apostolul preaiubit. Exista doua versete in epistolele lui Ioan care sunt teribile. Mirarea mea este ca sunt asa de bine tainuite ca scapa oricarui erudit. Dar, spre slava lui Dumnezeu, se descopera pruncilor. Cum zice fetita mea mai mare, secretul e secret si nu se spune. Ca daca se spune nu mai e secret 🙂 Tautologie 🙂 Altundeva spune apostolul ca ei (apostolii? si urmasii lor?) sunt administratori ai tainelor. Dumnezeu ascunde, si unele taine nu se spun, decat celor ce trebuie sa le auda, cand trebuie sa le auda, in locuri unde nu aude si vrajmasul. Caci nu voi spune vrajmasilor tai taina ta. Asa ca ateul, si religiosul, pot citi Biblia de 3 ori pe an. Ca sunt lucruri revelate, si sunt lucruri ascunse. Fara succesiunea tainelor, tainele raman taine, chiar si in secolul XXI, cu toata eruditia biblica din Germania pana-n SUA.
    Banui ca de asta domnul troll mimeaza analfabetismul. Ca multi sa citeasca, dar putini sa priceapa. Celor care li s-a dat.

    • Nu domnu Shogun Vasile-san, sa traiti! Taman pe dos, adicatelea sa priceapa mai multi decit citesc. Ca se mai duce vorba, stiti. Da de un sa scoata un troll vorbe memorabile si inteligibilente asta e problema grea! Sa trecem peste.
      Si io sa stiti ca mam gandit la chestia cu pildele deslusite, si bate la ochi ca tocmai palea mai simple lea esplicat Iisus Hristos cu deamaruntul si intrun fel de zici ca vrea sa ne adoarma vigilentza, sa stam linistiti ca pildeles usor de inteles si au un singur sens. Numai ca ei toti chiar si apostoli nu intelegeau nici asa mare lucru. Da necazu e ca daca nu trebe sa priceapa toata lumea decit alesii si alesele, da nu oricum asa ca la misster aichiu ci numa dupa ce sunt initiati temeinic si trec multe probe de foc cu Duhul, atunci inseamna ca bisericile toate si mai ales ortodocsa sunt un fel de sita. Ramane carnea de tun si trece sangele mai departe ca sa se uneasca cu Sangele. Si asta nu e o mare pacaleala sau capcana pentru ai de răman de caruta si nu pricep nimic din taine pentru ca Dumnezeu nu trisaza si e sfant. Paranteză ( Stiu ca a intrebat o data ce duh se duce sa pacaleasca pe nu stiuca re, da nu se pune, ca era suparat si voia sa dea o lectie pentru ai de nu sunt atenti la duhuri naspa si cred ca le osebesc ei pa toate. ) Deci domnu Vasile treaba e ca daca Dumnezeu nu trisaza insemneaza ca si carnea aia de tun are o sansa la Judecata chiar de nau priceput nimic nimic si toata teologia au daton bara si nici o taina macar nau bunghit. Ce parerea ve-ti? Banzai!

    • Sa tot troleze nunii cum trolati dumnilorvoastre. Eu parere, dar nu judecata. Judecata face altu, si o lasat-o pe la capat. Aia de-i imparte in capre si oi. Pana atunci neghina sta binisor pe langa grau, dar aud ca unii cu bob mai cu motz cand mai prind cate o neghina fara costum de grau voteaza mutarea din miriste.

  9. Nam nimica contra la doxologia cu radacina in dogmatica si tulpina intro traditie. Da ma inervez cind vaz pe unii care ar rade orice doxologie care nu e din parcela lor dogmatica si are tzepi care nu le convine lor pe tulpinitza. Bine frate, so rada fara so faca de ras si sancerce cu multa ravna a o inlocui cu o doxologie mai buna cu seva de idei mai sanatoase sau mai cum cred ei ca ar fi pe placu lui Dumnezeu. Nu poate un teolog sa decida ca doxologia altuia e zero inaintea lui Dumnezeu, oricata carte ar sti dumnealui (teologu, nu Dumnezeu). Chestia asta nu o decid carturarii, mai cas baga minan foc! Doxologia e la liber da e ca la buruieni, le smulgi in loc sa le cultivi si te trezesti cai prapadit si ceva cereale nutritioniste. Asta ii gandirea mea si nam cei face decat so corectez daca ma co inving.
    Acu la partea cu alfabetu idea ii ca idea conteaza mai mult ca ambalatu. Da uni crestini mai tifnosi nu vor sauda nimica decat de la persoane si personalitati verificate la buletin, sivi, declaratie de avere si conflict de intelesuri doctrinale si daca nu corespunzi nu conteaza ce spui si nici nu se obosesc sa gandeasca daca ai sau nu dreptatea ta care este. Asa ca daia e nevoie sa fie trollii ca sa faca agitatie religioasa si doxologica la astia political indreptatiti si poporu sa vada si sa gandeasca cu capu lui care este cum o fi el da e bine sa gandeasca cu el inafara cutiei. Asa cred io, da io sint troll deci nu se pune.

    • Păi vezi, domnu troll? Tocmai asta-i povestea, după cum spui: de ce să conteze părerea unor țâfnoși care nu vor să audă unele lucruri care îs de spus dacă oricum nu părerea și acceptarea lor contează în ochii lui Dumnezeu? Noi știm bine că numai judecata Lui contește, dar punem părerea omului mai sus de calmul nostru. Păi di șe? Ce dacă ei nu vor să asculte, ce dacă ei au pleoape la urechi și le închid atunci când vor? E treaba lor, e libertatea lor, e greșeala lor, însă nu doar ei greșesc. Și noi greșim în fiecare zi și ne dăm seama uneori numai după. Știi tu că dragoste cu forța nu iaște și nu suntem nici chemați să încercăm. Deci îmi faci un hatâr? Nu ti mai inerva pe lucruri pe care numai Dumnezeu le poate descoperî omului dacă vlea; nu știm și nu înțelegem decât ce vlea El; dacă El nu vlea ca toți să le știe, înseamnă că vrea să-i iubim așa cum îs și pe ăia de ne inervează și nu știu pentru că El nu le-a dat. Scuzați, mă mai repet dă efect oratoric.
      deci dăm mânuța?

  10. Domnule troll, din ce aud din batrani, o fost nunu ce-o primit apa din vedre si nu era apa. Mai incolo cica nici vinu nu era chear vin. Si acei apofatici nu gustau vinul pe sistem limfatic nici catafatic nu destainuiau ci paradosis primeau ce n-a fost scris. Desi scrie, dar nu pricep.

  11. Iar , imi pare rau ca nu am citit acest articol la timpul lui, era bine pentru o explicatie pe fuga(i-am citit pe cei de mai sus, probabil ca nu vor mai reciti acest articol). Pacat!

    Invatatura ortodoxa in ceea ce priveste Sfanta Euharistie este bruta, nebuneasca, de neconceput penttru orice ratiune! ,, Acesta este trupul Meu, care se frange pentru voi……. Beti dintru acesta toti, acesta este sangele Meu……….” este interpretat adliteram, este o transsubstantiere concreta, o prefacere reala care nu da posibilitate de interpretare! Nu exista nici prezenta simbolica nici spirituala, verbul ,,a fi” nu ofera nicio posibilitate de interpretare!

    Aceasta este o mare provocare pentru preot,savarseste acea parte de ritual cu propriile-i maini, prescura si vinul ii sunt aduse de catre credinciosi si totusi el crede,nu crede, stie ca acestea se transforma in Trup si Sange! Daca scapa o singura particica din trup pe podeaua bisericii,preotul se apleaca in genunchi si fara sa se foloseasca de maini, cu gura o ia de jos! Pentru un om celebral e o nebunie acest act facut in vazul lumii( am asistat la un asemenea gest!).

    In ceea ce priveste disciplina arcana, tainuirea ,invatatura ortodoxa spune ceva de genul:,,Adevarul trebuie cumpanit dupa gradul de intelegere al omului, invaluit celor slabi ca nu cumva cunoscandu-l sa innebuneasca,ascuns celor rai ca daca l-ar cunoaste si-ar fauri arme impotriva lui! Din adancul sufletului tau lasa-l sa vorbeasca prin faptele tale”. Nu e bine sa fie scoasa din context expresia ,,ca nu voi spune vrasmasilor taina Ta”, e o modalitate neoprotestanta de-a aborda problema,ar fi foarte frumos daca ar fi prezentata toata rugaciunea, e rugaciunea care se spune inainte de impartasirea credinciosilor, in ea este concentrata intreaga dogma ortodoxa: ,,Cred Doamne si marturisesc ca Tu esti cu adevarat Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, Celui Viu,care-ai venit in lume sa mantuiesti pe cei pacatosi dintre care cel dintai sunt eu….” Acesta este inceputul, continuarea, intrati intr-o biserica ortodoxa, duminica ,si veti auzi invatatura care desi transmisa duminica de dmunica, parca trece pe langa urechile drept maritorilor crestini ortodocsi! Aceasta rugaciune nu permite niciunui ortodox sa se puna pe sine mai presus de altul, oricine ar fi acesta. Greu cu practica,la teorie suntem doxa!

    • De multe ori m-am gândit la rugăciunea aia. Mă gândeam că, inițial, va fi apărut în contexul în care creștinii erau persecutați, iar păzirea tainei avea și un sens foarte concret, imediat. Plus că exista și rânduiala catehizării îndelungate. Așadar, era un fel de „inițiere” în creștinism.

      Aseară am citit un interviu cu un teolog homosexual. Am rămas consternat de felul în care răstoarnă tot ce știm despre teologie, despre păcat și despre har. Asta în cazul în care reușești să înțelegi ceva dintr-o îmbârligătură de afirmații aproape fără sens. Și mă gândeam pe unde a mai ajuns „taina” creștină în prezent…

      • Ascunsa in rugaciunea vreunui preot de la tara, ascunsa in framantarea vreunui teolog nebun care nu poate dormi noptile datorita unei incompatibilitati dogmatice pe care-a citit-o in vreo carte( am intalnit un asemenea om! Eu , ateul , i-am raspuns foarte senin, senil de senin, ca mie nu-mi tulbura somnul asemenea probleme. M-a privit contrariat, ma credea mult mai profund, n-are importanta, cert este ca eu l-am indragit pe viata si, am invatat ceva din asta) si cel mai fascinant , in gestul marunt al unui taran care-si saruta pamantul! Aceasta e adevarata religie ,aceasta e adevarata Euharistie!

      • De la tara suntem multi, asta ai vrut sa zici prin pagan, nu? Paganus…! Puteai s-o zici ceva mai cosmetizat, de exemplu: FOLCLORISTULE! Prindeai mult mai multe in expresia asta….!

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s