Da’ cu Moșu’ ce-ați avut?

Imagine preluată de pe FB
Imagine preluată de pe FB

Mă minunez cum ia Moșul scatoalce peste ceafă și picioare-n dos. De parcă ar exista. Și când colo, o știm toți cei capabili să citim și să share-uim pe facebook, el e ficțiune. Ce să-i faci unei ficțiuni să dispară? Să-i aplici contestații, să-i vorbești în mod direct? Cu siguranță e nevoie de un alt tratament decât această vehemență gratuită.

Problema nu e Moș Crăciun. El e doar simptomul. După cum problema israeliților, dacă e să dăm exemple mai explicite, nu erau idolii, ci închinarea dinaintea lor. Așadar, predispoziția pentru Moș, dacă o pot numi astfel, e mai degrabă o problemă.

Și nici măcar asta. Căci poți foarte bine să folosești Moșul (și pe cel Crăciun și pe cel Nicolae) fără să i te închini. Am mai scris și anul trecut pe vremea asta că nu împărtășesc purismul și radicalismului (dacă vreți, citiți aici) care se înverșunează să se ia la trântă cu Moș Crăciun.

Moș Crăciun poate fi analizat pentru a se pune un diagnostic. De ce a apărut? Ce nevoie împlinea la momentul „nașterii” sale? De ce continuă să fie un personaj de succes? Cine are interesul să-l țină în activitate? De ce are priză la copii? Sunt multe întrebări legimite ce pot intra în anamneza acestui caz. I se pot reconstitui și antecedentele heredo-colaterale.Citește mai mult »