Postat de: Teofil Stanciu | 02/12/2012

Femeia să tacă…?

worthywealthywise.com

worthywealthywise.com

Și de ce ar vorbi? De ce e neapărat un lucru bun să vorbești (în public)? Numai într-o epocă a logoreei se poate închipui că a vorbi altora e în sine un lucru bun. Numai într-o vreme a vorbelor goale – dar multe – poate fi considerat jignitor să taci. Chiar așa multe beneficii ne-a adus obsesia pentru „comunicare”?

A tăcea nu e o insultă. Dimpotrivă, la cum se pune problema în Noul Testament, de pildă, a vorbi și a învăța pe alții e o activitate cu mare risc, o răspundere care atrage după sine o seamă de consecințe și de poveri suplimentare. Inclusiv în viața de dincolo.

La limită, vorbirea în biserică e un fel de concesie necesară. Plină de riscuri și ce impune numeroase precauții. Rugăciunea, cântarea, lauda, închinarea sunt accesibile tuturor și sunt activități mai puțin riscante, mai ales dacă se desfășoară discret, fără nevoia de a epata, de a impresiona pe alții.

Când este doar o parte din mulțime, când nu este scos în evidență prin activități individuale, credinciosul riscă mai puțin să fie mânat de vanități și de trufii. Cântarea comună, rugăciunea tăcută, închinarea de obște sunt activități comunitare ce diminuează importanța individului particular, evidențiind comunitatea.

Cred că, în parte, obsesia asta cu cine e mai îndreptățit să vorbească în biserică (sau în Biserică) are de-a face cu exaltarea omului, cu cultul individului specific modernității. Abia acum a devenit posibilă ideea că tăcerea ar fi o formă de oprimare.

Am „auzit” foarte mulți oameni vorbind în ultimele două sute de ani. Dar enorm de multe bazaconii au spus. La televizor se vorbește fără încetare, dar câți dintre noi nu am dori să se tacă mai mult și să se vorbească mai rar? Presa, literatura, filmul pun în circulație o infinitate de cuvinte. Cu ce efecte?

Nu cred că din spiritul smereniei creștine își trage originea această mentalitate competițională: cine e mai vrednic să vorbească – bărbatul sau femeia? De ce nu am întreba: cine are dreptul să tacă mai mult? Cine vrea să nu i se audă glasul niciodată?

Pentru simplul motiv că am preluat – inconștient – ideea că a vorbi este o virtute în sine și că oamenii cu adevărat valoroși vorbesc? Dar asta intră în contradicție cu ceea ce spunea Cristos: anume că Dumnezeu cunoaște inima și că răsplătirea se referă la ceea ce e pe dinăuntru și nu se vede. Așadar, se poate foarte bine să existe oameni deosebit de spirituali, de sfinți, de evlavioși, de smeriți care să tacă toată viața.

Nu în mulțimea cuvintelor zace înțelepciunea și sfințenia. E cunoscută prudența cu care sfinții pustiei, de exemplu, deschideau gura. Greu se lăsau antrenați într-un dialog, căruia îi puneau capăt cât mai degrabă cu putință.

Ori poate faptul că tăcerea e asociată acolo cu supunerea repugnă atât de tare? De ce, de vreme ce în toată istoria creștinătății (dar mai ales în formele ei cele mai pioase și mai ascetice) supunerea e socotită virtute și e în egală măsură recomandată și bărbaților? Unul dintre voturile monahale este cel al ascultării, iar Patericul e plin de exemple ce preamăresc supunerea față de autoritatea duhovnicească.

Cât de creștinească este, la originea ei, o concepție care obligă, practic, femeile să-și ia o revanșă? Sau ne obligă pe toți să gândim în acești termeni. De ce ar fi acest egalitarism necesar și creștinesc dintr-odată?

Nu știu dacă femeia poate să predice sau să fie ordinată. Nici nu mă interesează. Dar termenii în care se poartă discuția – cel puțin la nivel popular – mi se par la mare distanță de valorile creștine autentice.

Insist. Nu spun nici că femeia trebuie să vorbească (în biserică), nici că trebuie să tacă. Spun însă că paradigma ce acordă valoare cu precădere oficiilor bisericești vizibile, ce acordă un statut privilegiat celor care iau cuvântul îmi pare contaminată de influențe străine creștinismului.


Responses

  1. […] “A tăcea nu e o insultă.” – Teofil Stanciu […]

  2. Reblogged this on Trezire Spirituală.

  3. Interesant! Chestiunea este bine surprinsă.

    Cred însă că propoziția de mai jos este un citat din Highlander:
    „Am auzit foarte mulți oameni vorbind în ultimele două sute de ani.”

    • Păi, ori apelezi la Highlander, ori la spiritism. Tu cum ai făcut o teză despre cei morți de câteva secole?

  4. […] (popaspentrusuflet) 13. Romania – ce nu avem? de Vladimir Pustan (crestintotal.ro) 17. Femeia să tacă…? (drezina) 20. Dacă atât de ignoranți sunt tinerii universitari… (rascumparareamemoriei) […]

  5. cred ca femeia trebuie sa taca in biserica doar pentru a nu-i complexa pe barbati care nu pot si sa vorbeasca si sa asculte, deci nu pot sa le faca faţă.

    • In aceasi linie ideatica: Femeia trebuie sa taca in adunare dar sa il intrebe pe barbat acasa… sa vada daca a retinut ceva din ce s-a vorbit in adunare🙂

      • sa verifice daca nu cumva a adormit sau a cazut intr- rapire?

      • Era o poantă despre doi soți. El, foarte tăcut, ea, foarte vorbăreață. Întors de la biserică, soția (care rămăsese acasă) se năpustește asupra lui cu întrebări:
        – Ia, spune-mi, despre ce a predicat azi pastorul?
        – Despre păcat.
        – Bine, bine, despre păcat… multe se pot spune despre păcat. Cum adică „despre păcat”. Spune-mi și tu ce învățătură a dat, ce a zis?
        – Că-i contra!

  6. Ultimul paragraf salveaza acest articol. Daca tema este acea de a vorbi sau a tacea trebuie spus ca nici una nici cealalta nu sunt virtuti in sine. O persoana poate sa fie extroverta si se va exprima si verbal mai mult, iar alta introverta care se exprima mai putin dar faptului ca se exprima mai putin face ca stim mai putine despre ea si poate ascunde trasaturi de caracter grave. Veti vedea aceasta si daca citi psihologie. Tacerea nu este in sine un semn de spritualitate la fel cum vorbirea nu este nici ea.

    Daca tinem cont de faptul ca omul este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si ca in aceasta intra si capacitatea sa de a vorbi, de a exprima, de a folosi logosul, nu vad nici un rau in vorbire Problema se pune acolo cind e vorba de a cintari, de a evalua ce se spune, sau a baga de seama sau nu la ce se spune sau la ce spunem. Cind am ajuns prima oara pe blogurile romanesti am fost socata de avalansa de cuvinte nesabuite adresate lui Iosif Ton si mi-am zis „Domane in ce fel sunt oamenii acestia Crestini, sau ideologi, cum pretind unii.” Biblia avertizeza cu privire la vorbe nechibzuite [Efeseni, 5.4), in Matei scrie ca fiecare cuvint iesti din gura va fi judecat ca sa nu mai vorbim de pasajul din Iacov. Iar in 1 Tesaloniceni ni se cere sa fim sobri, sigur ramine de definit termenul in greaca si apoi in limbile a caror traducere o folosim.

    Deci nici faptul de a vorbi si nici acela de a tacea nu sunt neaparat virtuti in sine. Daca este sa o iau din punct de vedere psihologic anumite abuziri au loc pentru ca cei abuzati nu indraznesc sa vorbeasca si sa demaste pe cei care ii abuzeaza. Azi am cumpart o carte de Boris Cyrulink, psihiatru si psiholog, intitulata „Mourir de dire”, sau „La honte” Tema este tocmai abuzul si faptul ca victimele nu au curajul sa se exprime, sa vorbeasca, sa isi spuna chinul si durerea iar victimizatorii vizeaza tocmai pe aceasta. Daca idea de comunicare are neajunsurile ei trebuie spus ca si accentul pe ea in ultima vreme a dat la iveala anumite situatii care trebuiau date la iveala si pedepsite.

    Daca este vorba de egalitate in biserica de ce nu? Atit femeile cit si barbatii au daruri spirituale si cred ca biserica se priveaza astazi prea mult de darurile spirituale ale femeii. Ea poate sa fie la fel de inteligenta, de coherenta si de clara ca si un barbat. Nu tot ce e vechi este neaparat bune si un lucru nu e rau doar pentru ca este nou sau recent. Miercuri sunt invitata din nou la o conferinta la Sorbona si imi amintesc ca la ultima conferentiarele au fost in primul rind femei, inteligente, coherente, conferentiare si profesoare care isi cunosteau bine subiectul. A avut o interventie si directorul programului respectiv si mi-a fost mila de el. Un om care se exprima dificil dar care pare sa nu isi conoasca destul de bine subiectul mai ales in detalii. Voilà. A fi barbat nu e indeajuns?

    Cit despre vedetism in biserica, sunt total impotriva si cred in cintarea comuna, in a face anumite lucruri cu discretie. Nu uitati ca vedetismul acesta de cintari si poezi este mai degraba caracteristic bisericii evanghelice romane si mai putin practicat de bisericile din restul Europei si chiar Statele Unite ale Americii.

    • Aici nu mă interesa în primul rând profilul psihologic al aspiranților. Da, aveți dreptate. Însă e un fapt și că mulțimea cuvintelor atrage riscuri mai mari după sine decât tăcerea. Și la Scriptură scrie că cei care învață pe alții se vor alege cu o răspundere suplimentară. Deci a tăcea are mai mari șanse să fie o alegere mai sănătoasă, în principiu.

      Nu contest egalitatea, ci ideologia egalitară. E o nuanță de luat în seamă.

      Vedetismul cred eu că afectează chiar mai mult America decât România. Pentru simplul motiv că vedetele din biserici devin și vedete web, vedete bestseller, vedete TV. Au mult mai multe mijloace la dispoziție. La noi, vedetele sunt mai modeste.

  7. Doar ca comentariul de mai sus este asumat de Maria Istoc

  8. Sunt de acord ca vedetism este si in America, este insa de alt gen. Acolo mai degraba doar pastorul este vedeta dar sa nu uitam ca si in Romania lucurile se petrec la fel. Nu popularitatea vedetei conteaza doar ci fatpul ca se cauta vedetismul.

    Cit priveste tacerea nu e neaparat o virtute, nu este o virtute in sine, chiar daca cel care vorbeste mult are sanse sa greseasca mai mult. Dar cind unul care tace (eu prefer introverti by the way, pentru ca, cred ca sunt extroverta nu este vorba deci de ai critica pe introverti) dar cind cel care tace spune lucuri ieftine atunci cind vorbeste mi se pare mai lamentabil decit a auzi lucruri ieftine de la cel care vorbeste mult pentru ca la cel din urma mi se pare inevitabil, pe cind la introvert mi se pare deplorabil.

    Cit despre textul din Iacov el se refera la cei care invata in primul rind si acestia nu se selectioneaza neaparat printre extroverti. Este vorba de responsabilitatea celui care invata, de invatatura pe care o da si nu de multimea cuvintelor. Este important de retinut lucrul acesta. Socotesc ca e bine sa stii spune lucrui importante in cuvinte putine. Un lucru care am apreciat in pregatirile pe care ni le-a facut employeurul este ca ne-a invatat sa spunem mult in 3 minute si imi amintesc ca la o intrunire linga Seatle cineva imi propunea sa ma introduca

  9. iar eu i-am cerut sa imi acorde doar trei minute si efectul a fost foarte pozitiv. Pe de alta parte o limba isi are si frumusetea ei si ea trebuie folosita. Nu putem renunta la frumos doar pentru util.

    Sigur e o diferenta intre ideologia egalitare care si ea este politic corecta atita vreme cit nu tine seama de calitati si calificari sau la daruri spirituale fiindca vorbim de biserica, ci se opreste la paritate sexuala.

  10. Revin la tacere pentru ca aminteati de sfintii din pustie, tacerea era folosita ca mijloc de contemplare, de meditatie si nu ii neg necesitatea pentru scopul acesta mai ales intr-o lume in care suntem bombardati cu zgomot si furie.

    Pentru comentariile de mai sus, Maria Istoc

  11. Sigur dezbaterile sunt sub alte subiecte acum si iata ca e vorba din nou despre vorbe. Unii nu mai au respect pentru ei insusi dar sa aiba pentru altii si nu isi dau seama ca se discrediteaza pe ei insisi si nu pe celalalt.

    Dar ca sa inchei cu privire la acest subiect vreau sa spun ca tacerea poate fi periculoasa si sa ucida chiar pe cel care tace iar vorba ucide pe cel caruia i se adreseaza. Sa nu uitam proverbul „Vorba multa, saracia omului.”

  12. […] “A tăcea nu e o insultă.” – Teofil Stanciu […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: