Femeia să tacă…?

worthywealthywise.com
worthywealthywise.com

Și de ce ar vorbi? De ce e neapărat un lucru bun să vorbești (în public)? Numai într-o epocă a logoreei se poate închipui că a vorbi altora e în sine un lucru bun. Numai într-o vreme a vorbelor goale – dar multe – poate fi considerat jignitor să taci. Chiar așa multe beneficii ne-a adus obsesia pentru „comunicare”?

A tăcea nu e o insultă. Dimpotrivă, la cum se pune problema în Noul Testament, de pildă, a vorbi și a învăța pe alții e o activitate cu mare risc, o răspundere care atrage după sine o seamă de consecințe și de poveri suplimentare. Inclusiv în viața de dincolo.

La limită, vorbirea în biserică e un fel de concesie necesară. Plină de riscuri și ce impune numeroase precauții. Rugăciunea, cântarea, lauda, închinarea sunt accesibile tuturor și sunt activități mai puțin riscante, mai ales dacă se desfășoară discret, fără nevoia de a epata, de a impresiona pe alții.

Când este doar o parte din mulțime, când nu este scos în evidență prin activități individuale, credinciosul riscă mai puțin să fie mânat de vanități și de trufii. Cântarea comună, rugăciunea tăcută, închinarea de obște sunt activități comunitare ce diminuează importanța individului particular, evidențiind comunitatea.Citește mai mult »