Postat de: Teofil Stanciu | 21/11/2012

Primul meu „exercițiu democratic”

Sau despre semnificațiile unui moment profetic

arq.ro

Undeva prin anul 1997, dacă țin bine minte, am participat efectiv la prima „campanie electorală”. Se organizau alegeri pe școală pentru a desemna un reprezentant în Consiliul Local al Elevilor. Nu știu dacă s-a perpetuat chestia asta, însă pe atunci era o noutate interesantă.

Neavând posibilitatea să participăm din postura de candidați (pentru că eram prea mari), mai mulți colegi i-am făcut campanie unui prieten mai mic cu un an, care, de altfel, a fost și ales în cele din urmă. Regulile jocului au fost destul de asemănătoare cu cele din politică.

Am făcut afișe, fluturași, am discutat cu ceilalți școleri despre diverse „proiecte” pe care le-ar vedea ei utile. Nu mai țin minte cât a durat „campania” noastră, dar știu că la final, în preziua alegerilor, am avut parte de o dezbatere între cei doi candidați.

Candidatul nostru a prezentat o listă – pe care o voiam noi cât mai realistă, dar tot ridicol de idealistă îmi pare acum – cu posibile ținte ale viitorului său mandat. El a avut și modestia să spună mereu: „Dacă… atunci”. Să-și ia, adică, niște măsuri de precauție. Era clar pentru noi că nu va avea putere de decizie, că nu va putea face mare lucru pentru binele școlii, dar măcar niște informații utile (căci la vremea aceea multe informații publice erau bine tăinuite încă) să afle și tot ar fi fost ceva.

În paranteză fie spus, unul dintre obiectivele fantasmagorice din programul candidatului de atunci este astăzi realitate. Ceea ce nu înseamnă că a reușit el să-l îndeplinească, ci doar că vizam un lucru necesar școlii și care intra și în vederile conducerii.

Revin însă la dezbaterea finală pentru că, privită retrospectiv, îmi pare c-a fost de-a dreptul profetică. După cum spuneam, omul nostru a prezentat un „program electoral” ce conținea niște probleme și chiar posibile soluții. Or fi fost naive, or fi fost ridicole, or fi fost exaltate. Tot ce se poate, dar aveau ca centru de greutate niște fapte, niște realități, niște idei. E drept că nu aveam noi cum să achiziționăm un teren de sport, dar el era necesar școlii, iar acum există.

Contracanditatul era cu vreun an sau doi mai mic. În discursul său, esențiale au fost calambururile, jocurile de cuvinte, parodia, spectacolul, distracția spectatorilor. Țin minte că, la un moment dat, inclusiv numele candidatului pe care-l susțineam a fost inclus într-un calambur gratuit, inept, dar reușit ca formulare.

Implicați afectiv cum eram, cei din echipa de campanie am reacționat prompt, cu întrebări ce vizau probleme concrete. În câteva minute, discursul oponentului era desființat, dar distracția fusese asigurată. Se pare că asistența n-a fost foarte încântată de calitatea divertismentului oferit sau nu urmărea asta, ci altceva. Căci, după cum vă spuneam, candidatul pe care-l susțineam a câștigat.

De ce îmi pare profetic acel moment? Pentru că a fost întâia dată când am văzut că un discurs „politic” ar putea fi conceput cu precădere într-un registru eminamente neserios, comic, ca divertisment ieftin, aproape vulgar. Nu că m-ar deranja umorul în sine totuși, ci socoteam (și încă mai împărtășesc acea părere) că, în general, politica ar trebui să se ocupe de lucruri serioase.

De asemenea, nu înseamnă că n-aș putea să apreciez un politician dezinvolt, cu un simț al umorului foarte dezvoltat. Ba dimpotrivă. Îmi amintesc că un reporter îi reproșa, într-o conferință de presă, lui Ion Diaconescu (din PNȚCD) cum că n-au impus „transparența” cu care se făleau în campanie. Iar replica lui a fost: „Deocamdată suntem doar translucizi”. Foarte inspirată!

Profetismul acelui moment din adolescența mea constă în faptul că anticipa gustul publicului pentru spectacolul de cuvinte, în detrimentul… a orice altceva. În prezent, tot ce contează este spectacolul. Există o bună parte a populației complet indiferentă la valoarea de adevăr a unor afirmații, la logica internă a discursului, la argumentele raționale, la viabilitatea promisiunilor și extrem de sensibilă la modalitățile de exprimare, la gagul ieftin, la poanta bine chitită și la minciuna frumos ticluită.

Nu numai românii sunt în această situație. Unii puneau victoria lui Obama împotriva lui Romney pe seama faptului că fostul și actualul președinte american este un mai bun „comunicator”. Nu înseamnă neapărat că ceea ce a spus el e mai adevărat, mai realizabil, mai drept, mai onest, ci că el e mai abil în mânuirea cuvintelor.

Spectacolul discursului e mai important decât realitatea pe care încearcă s-o înfățișeze. Bănuiala mea e că, dacă spectacolul ar fi foarte pe gustul publicului, oamenii ar asista fascinați la propria dispariție ca specie. Atâta vreme cât e fun și entertaining, nimic nu i-ar mișca din scaun. Nu de alta, dar adevărul înspăimântător și crud nici măcar n-ar fi perceput.

Din câte văd eu, astăzi votează foarte mulți degustători de spectacol. Nu-i musai să fie un spectacol umoristic, poate fi macabru, grotesc, diabolic, sinistru, important e să fie spectacol. Și să dureze cât mai mult, să nu se plictisească lumea.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: