Postat de: Teofil Stanciu | 19/11/2012

Și evanghelicii se ofensează?

Nu mică mi-a fost mirarea când, parcurgând textul unei cărți (o să revin altă dată cu amănunte despre ea, acum precizez doar că se cheamă Lord’s Supper. Five views), am aflat că Roger E. Olson, un baptist, presupune că mulți creștini s-ar putea simți „ofensați”(mai precis, „deeply offended”!) de punctul de vedere al lutheranului John Stephenson.

Pot să înțeleg, la limită, că te simți ofensat atunci când ți se impune o obscenitate fără să fii consultat, când ți-s luați confrații la bătaie pentru credință, dar de unde până unde, între niște domni decenți, ce teologhisesc fiecare după mintea și tradiția lui, poți ajunge să introduci termenul „ofensă”?

Putea foarte bine tovarășul Olsen să meargă acasă și să simtă ofensa în inima dumisale, dar să nu vină cu asemenea texte în public și să le pună în cârca altora. Căci, firește, mereu sunt șanse ca cineva să se simtă „ofensat” de o poziție teologică sau alta. Și ce dacă?

Spun asta pentru că mi se pare o capcană teribilă ca un creștin să intre în dialectica „ofensabilității”. Păi, nu tocmai asta e una dintre armele militanților pentru drepturile minorităților sexuale, de pildă? Și nu știm cu toții că ei își definesc cum doresc lucrurile de care vor să se simtă ofensați?

Mergem mai departe și, pe urmele lui Al. Mohler și Salman Rushdie, putem lesne sesiza că această poveste cu „ofensabilitatea” lovește în plin libertatea de exprimare. Trebuie să tacă toți cei care ne ofensează ca să putem noi să ne simțim confortabil, nu-i așa? Îndeosebi dacă suntem o mulțime vagă, informă.

Mai rău de atât – iată că se poate, cine credea că nu? – e aberant ca un teolog, care are în centrul preocupărilor sale tot ceea ce se poate cunoaște despre Dumnezeu, să vină și să invoce onfensa generată de o poziție teologică concurentă. Și e aberant pentru simplul motiv că nu persoana, grupul sau paradigma ar trebui să aibă prioritate, ci, în măsura în care presupunem că teologul e sincer, adevărul ar trebui să fie cel mai important.

Prin urmare, găsesc mult mai justificată (și chiar mai sănătoasă) poziția celor care se acuză între ei de erezii, pentru că măcar au ca reper un adevăr mai înalt decât ei înșiși – oricât de defectuos l-ar înțelege sau l-ar interpreta – pe lângă această „ofensare” în fața unui punct de vedere intransigent și chiar agresiv, să zicem.

Vorba asta în gura unui baptist e absolut nepotrivită, știută fiind predilecția baptiștilor și a altor evanghelici de a se socoti singurii depozitari și garanți ai hermeneuticii biblice corecte. Asta nu e ofensator pentru toate celelalte tradiții creștine?

Dar faptul că orice creștin provenit din catolicism, ortodoxism sau alte ramuri ale creștinismului tradițional trebuie rebotezat ca să se numească baptist, asta nu-i o ofensă? Ca să nu vorbim despre implicațiile teologice ale dublului botez…

Înțeleg că domnul cu pricina ar fi vrut să sancționeze atitudinea absolutistă a preopinentului lutheran, dar nu cred că și-a ales calea cea mai potrivită. Decât dacă era o poantă, însă n-am găsit nicăieri vreun indiciu că cititorii ar trebui să râdă.

Mai mult decât orice afirmație absolutistă, „ofensabilitatea” mi se pare că are în sine germenii totalitarismului. Aș prefera un duel aprig, contondent, în locul acestei găselnițe periculoase.

În zilele noastre, dacă te declari ofensat, pretinzi (și explicit și implicit) să fie eliminată această ofensă. Or, în teologie, această ofensă poate fi însuși adevărul. Sau, mai blând, această ofensă a ta ar putea fi acea parte din adevăr pe care nu ești capabil să o înțelegi.

O altă eroare gravă mi se pare și aceea că Olson invocă argumentul mulțimilor (oricât de restrânse ar fi ele) de eventuali „ofensați”. Ca și cum numărul adepților ar fi criteriul adevărului.

În momentul în care se discută în acești termeni, se iese din sfera disputei cinstite (oricât de dure și de agresive), purtate în vederea descoperirii unui adevăr și se intră în zona conservării opiniilor de dragul de a face loc tuturor.

Admit fără rețineri că limbajul teologic ar trebui să fie adecvat și, acolo unde e cazul, prudent. Dar nu din cauză că ar ofensa vreun grup, vreun individ, vreun teolog, ci din respect pentru adevăr, dintr-o sfântă reverență în fața complexității divinului, din dragoste pentru frații de alte confesiuni.

Părerea mea e că ofensabilii n-au ce căuta într-o societate liberă, în care orice gest presupune riscuri, ci au nevoie de societăți aseptice, construite în acord cu propriile sensibilități. Tare departe îmi par acum ofensații noștri actuali de martirii de odinioară.

Adoptarea acestui limbaj mi se pare că marchează acceptarea unei înfrângeri pe terenul disputelor culturale. Creștinii acceptă că numai în acești termeni și-ar mai putea apăra enclavele culturale. La cum gândesc acum, mi se pare o eroare. Dar poate că îmi lipsesc mie niște elemente pentru a înțelege imaginea de ansamblu.


Responses

  1. Teo, te grabesti cu Olson (apropo, e cu o, nu cu e!). E baptist, dar nu sudist. E progresist, in sensul neutru al cuvantului, mai exact postconservator. Daca faci niste sapaturi descoperi ca are deschidere ecumenica si a fost grabnic in invatarea si aplicarea lectiilor postmodernitatii la discursul teologic. Vezi a sa Reformed and Always Reforming (Baker Academic, 2007). Fiindca nu ne dai contextul mai larg in care afirma despre perspectiva luterana ca i-ar ofensa pe baptisti, nu prea avem cum sa ne pronuntam daca evaluarea ta e justa. Nu cumva Stephenson insusi formuleaza doctrina luterana intr-un mod prezumptios-polemic, si deci ofensator pentru baptisti (dar nu numai pentru ei)? Nu cumva e doar o scapare stilistica pe care tu o suprainterpretezi ideologic? Olson e realist critic in materie de epistemologie, deci nu cred ca ar repudia pur si simplu perspectiva luterana asupra euharistiei. Si din cate il cunosc eu prin intermediul lecturii, nu se sfieste sa vorbeasca in termeni de adevar-eroare, ortodoxie-erezie, atunci cand e cazul.
    Reflectiile tale despre cultura ofensabilitatii, pe care, daca bine imi aduc aminte, le-am mai citit intr-un alt post de-al tau, sunt ‘spot on’, vorba englezului. Atat doar ca Olson nu cred ca e tinta potrivita in cazul de fata.

    • Posibil să ai dreptate, Natan. Abia acum am ajuns la partea în care Olson își prezintă argumentul. Dar faptul în sine că aruncă un astfel de argument mi se pare păgubos. Sper și eu să fi fost o scăpare. Dacă m-am folosit ilicit de exemplul lui, sunt gata să adaug o erată, o dezmințire, orice se cere pentru a îndrepta nedreptate făcută. Dar cred că a riscat foarte mult atunci când a intrat în această paradigmă. Nici măcar ca eroare nu cred că trebuie lăsată să scape. Fiindcă erori pot apărea pe bloguri, în predici, în interviuri, dar în cărți se uită multe lume și pot fi corectate.

      E drept că m-am agățat de puțin, chiar foarte puțin. Voiam însă, poate supralicitând, să semnalez încotro conduce această sintagmă aruncată într-un text. Nu există vreo opreliște care să prevină astfel de interpretări. Ăsta-mi pare a fi riscul și pericolul.

      Într-adevăr, luteranul e categoric, nu prea admite replică, însă e un discurs cu care sunt atât de familiarizat încât nu pot să-l iau în serios până la capăt (și mă refer aici la atitudine, nu neapărat la argument). În ce mă privește, chiar dacă acest discurs exclude baptiștii din categoria creștinilor care se împărtășesc „biblic”, nu pot să nu mă gândesc că am mai auzit asta de nenumărate ori. Și, oricât aș vrea, nu mă pot simți ofensat. Îmi pare nepotrivit să fim 1000 de confesiuni și să ne ofensăm mereu unii de absolutismul celorlalți. Poate că e ceva ce îmi scapă.

      O să țin cont de avertizarea ta, cu atât mai mult cu cât ești mult mai familiarizat cu mediul teologic occidental.

  2. Am facut eforturi mari sa depasesc ofensa primului paragraf, cu cele five(not six?) views despre Cina Domnului. Oricare vor fi cele cinci – as pune pariu ca se va gasi acolo perspectiva Eucharistica, de regula aceste carti nu se obosesc prea mult in cele Rasaritene – mi se pare ca ceva nu e in regula acolo; in sine cartea este un atentat la perspectiva evanghelica conservatoare despre Scriptura: avem o „sola” si incepem sa recunoastem ca tot mai mult doctrine extrase din ea se preteaza la „X views” (unde x rezista deocamdata cam intre four si six, dar cred ca baietii mei vor gasi prin librarii la vremea lor carti cu „ten views on … whatever”).
    In aceste conditii, ofensa oricaruia dintre cititorii cartii mi se pare o apa de ploaie fata de ofensa aduca de carte insasi biblicismului popular, destul de puternic si pe la noi …

    • Dio, ce am remarcat e faptul că toți încearcă să facă referiri cât mai frecvente la poziția ortodoxă, ca și cum ar considera-o, dacă nu normativă, măcar punctul posibil de convergență. se pare că există interes pentru Ortodoxie, dar nu știu cum se face că editorul n-a reușit să convingă pe cineva de la St. Vladimir, de pildă, săvină cu un punct de vedere.

  3. Ai dreptate in ce priveste „oboseala” celor din Vest in intelegerea sau in interactiunea cu cei din Est. Am adus subiectul in discutie cu mai multi editori de la edituri mari din Vest, din pacate raspunsul a fost unul de genul „da, recunoastem ca ar trebui sa facem mai mult etc.” In cazul cartii de fata, am cerut unui teolog ortodox roman sa scrie un capitol despre Euharistie, tocmai pentru ca aceasta carte (in versiunea romanesca) va fi prezenta pe o piata unde Euharistia este „la ea acasa”. Cu regret, dar dupa un an de asteptari, materialul inca nu a ajuns la noi si nici nu stiu daca vom mai putea astepta (cat oare?) pentru a-l avea si a-l putea adauga cartii.

  4. […] Stanciu caught my attention to the book by his posting …below, you have outlined the Pentecostal view […]

  5. Aveţi dreptate în legătură cu natura totalitară a „ofensabilităţii”, după cum aveţi dreptate şi în legătură cu eroarea repetării botezului (deşi sunt ortodox, nu mi se pare corect teologic ca un botez săvîrşit în numele Sfintei Treimi să fie considerat nul). Cred însă că ofensabilii au loc oriunde, atît în Biserică cît şi într-o societate liberă (că d-aia e liberă!)
    Mă gîndesc însă că din alt punct de vedere, Olson e îndreptăţit poate să considere teologia lui Stephenson în privinţa euharistiei „ofensatoare” pentru unii creştini. În discuţia legată de Cina Domnului, termenul este adecvat, pentru că „offended” semnifică nu doar jignirea, ci şi dezgustul, greaţa. Probabil că un astfel de dezgust au resimţit şi acei ucenici care l-au părăsit pe Iisus cînd au fost confruntaţi cu o invitaţie literală la mîncarea trupului şi a sîngelui Domnului (Ioan 6, 24-66). Păcat că din volumul editat de Gordon T. Smith lipseşte perspectiva ortodoxă. E trist, chiar dacă previzibil, că teologul ortodox menţionat de dl Gabrian nu a reuşit să elaboreze capitolul solicitat. Poate că ar fi fost suficiente nişte pasaje reprezentative din paginile dedicate de Stăniloae acestui subiect.

    • E posibil să aveți dreptate (în privința lui Olson), dar, dacă am înțeles eu bine, mult mai „offensive” (în acel sens) ar fi poziția catolică, fiindcă acolo e, mi se pare mie, mai mult decât ce spune Luther. Oricum, „canibalismul” poate fi suspectat în ambele situații. Într-adevăr, poziția luteranului (neliberal) e destul de absolutistă. Ce e interensat (dar o să revin cu un text pe această temă) e faptul că mai toți coautorii se referă mereu cu mare drag la compatibilitatea lor cu poziția ortodoxă. De unde se vede că o formulare mai puțin precisă, ce lasă loc misterului, ce nu se străduiește să lămurească RAȚIONAL ce se întâmplă la euharistie are mai mari șanse să fie unificatoare.

      Nu-i rea deloc ideea cu Stăniloae. Să vedem chestiunea drepturilor…


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: