Când crapă o societate care își subminează sistematic toate valorile?

© Vinod Panicker (via: wikipedia.org)

Două evenimente fără vreo legătură aparentă între ele. Mai întâi, „marșul tăcerii” organizat de PRM Brașov în cinstea revoltei muncitorilor din 1987. Dacă bine țin eu minte, revolta respectivă a fost reprimată dur de organele de securitate ale RSR. Iar PRM-ul e plin de astfel de „organe” transplantate în mediu democratic.

Și atunci ce sărbătoresc ăștia? Cine poate să creadă că PRM-ul chiar deplânge înfrângerea mișcării muncitorești și prigoana dezlănțuită de Securitate împotriva protestatarilor? Recunosc că faptul se înscrie într-o suită mai largă de evenimente similare. Doar și Iliescu deplânge an de an victimile Revoluției. Există o grămadă de foști informatori și securiști care ne interpretează evenimentele astfel încât să le înțelegem așa cum „trebuie”.

Dar tupeul mi se pare nemărginit. E un fel de orgie morală care se comite și care compromite orice reper, orice urmă de normalitate, orice posibilitate de a înțelege rațional mediul politic și social.

Iată și ce-l de-al doilea eveniment (de fapt, e mai degrabă un proces mai amplu, o suită de evenimente): infuzia de tineri în politică. În sine, faptul pare deosebit de benefic. Vin ăia tineri care nu au în spate o istorie sordidă, care n-au fost părtași la crimele comunismului și care vor aduce un suflu nou.

Însă, pe lângă tinerii care satisfac aceste criterii, mai există o hoardă întreagă de oameni care n-au nicio altă calitate decât aceea de a fi fost slugarnici lachei ai unor demnitari. N-aș avea nimic împotrivă dacă oameni care și-au dovedit în vreun fel abilitățile deosebite, care au scris, au condus, au creat, au inventat, au predat, au construit, au produs ceva prin puterea lor ar ajunge în frunte. Dar te trezești cu inși sub 30 de ani, care n-au excelat prin nimic, însă acum capătă funcții sau sunt candidați cu șanse foarte mari la alegeri.Citește mai mult »

Reclame