Deficitul de țărani

Imagine preluată de pe: 2012en.ro

„Băi, țărane!” „E un țăran.” „Ce țărani...” Aș putea continua să înșir expresii jignitoare care au ca termen de referință cuvântul „țăran”. Într-un fel sunt nedumerit cum s-a ajuns în această situație.

Să fie vorba de un complex de superioritate (sau unul de inferioritate mascat) al orășeanului? Sau poate e nevoia țăranilor urbanizați cu forța de a se dezice de originile lor? Nu știu și nici nu-mi propun neapărat să aflu.

Mă gândeam însă la ce o mai fi însemnând astăzi „țăran”. Căci am impresia că cei pe care-i cunoaștem noi și care locuiesc la țară, muncesc pământul, încearcă să trăiască din ceea ce produc, cresc animale etc. nu prea (mai) sunt țărani. Sau au rămas foarte, foarte puțini.

Îmi amintesc de un unchi care îmi spunea când urmă să plouă numai privind apusul de soare. Prevestea schimbarea vremii după felul în care se proiectau umbrele. Cânta din frunză. Făcea inele din paie și pipirig.

Tot cei din generația lui (veteranii din cel de-al Doilea Război Mondial) știau să aprecieze calitatea solului după culoare sau frământau pământul în mâini ca să decidă momentul optim pentru semănat. O dată la câțiva ani, lăsau pământul „să odihnească”.Citește mai mult »