Postat de: Teofil Stanciu | 05/11/2012

Geamurile vorbesc

Viktor Vasnețov – Prințesă la fereastră

Geamul pe care privești lumea în afară are o însemnătate deosebită, metafizică, aș spune. Contează dacă geamul e spălat sau murdar, mai transparent sau mai opac, mai mic sau mai mare. Niciun amănunt nu e de neglijat, căci toate influențează în mod dramatic – pentru cei care au probleme cu acest cuvânt, precizez că nu fac aluzie la vreo piesă de teatru – perspectiva asupra vieții.

De pildă, una e să privești lumea de la geamul unui apartament de tip X (sau luați oricare model pe care-l știți extrem de mic), confort redus, unde locatarul stă cu chirie, și cu totul altceva e să privești pe geamul de la cel de-al doilea cat al vilei proprietate personală.

Priveliștile sunt incomparabile. De asemenea, senzația dindărătul lor e cum nu se poate mai diferită în funcție de locul în care te afli. Una e să ai tâmplăria din lemn, de pe vremea comuniștilor, și cu totul alta e să ai lemn tratat, cu geam termopan, eventual și cu protecție antiefracție. Una e să-l ții închis, etanș și să stai constant la 230 C (fie iarnă fie vară), și alta e să-l ții deschis, să asculți toată strada urlând la tine în casă și să ai 350 C vara și cel mult 18 iarna.

Grijile zugrăvite în cele două geamuri sunt și ele incomparabile. Nu intru în amănunte, că atunci mă pierd în nuanțe, însă e limpede că nu au cum să fie aceleași. Prin geamul de la bloc, casa poate apărea ca un vis intangibil, dar nu mai puțin chinuitor. În vreme ce șansele sunt simțitor mai mici ca lucrurile să stea invers: din geamul casei să râvnești la apartamentul înghesuit în care să stai cu chirie.

De la geamul înfundat cu folie de nailon nici nu prea se vede mare lucru. Mai mult se aude și se simte. Perspectiva e destul de sumbră și pustie. Nu știu dacă apropierea de natura elementară reușește să compenseze pustietatea priveliștii. Nici nu cred că o îmbogățește prea tare. Când privești prin nailon zi de zi, interiorizezi nailonul și dezvolți o paradigmă corespunzătoare.

Există însă și geamuri mișcătoare. Nici aici nu-i totuna dacă privești strada de la înălțimea geamurilor de tramvai sau din penumbra unei mașini de lux. Nu se vede același lucru, nici nu se resimte la fel experiența străzii. E diferență de perspectivă, de temperatură, de viteză, de textură, de confort, de costuri, de așteptări.

Dacă se întâmplă să ajungi și proprietarul (sau măcar clientul fidel) al unei limuzine pe care nici nu trebuie să te ostenești să o conduci, atunci geamurile au cu totul altă semnificație, altă prestanță, altă consistență. Lumea văzută de pe confortabila banchetă din spate are altă aură decât de la volan sau de pe un scaun dintr-un mijloc de transport.

Și nu-i totuna nici de care parte a geamului te afli. Poate că cel mai acut se simte asta într-un salon de spital, unde pacienții tânjescă să ajungă iarăși să privească geamurile alea din exterior.

Geamurile separă lumi. Consistența lor străvezie – care aproape că trece neobservată – nu de deloc de neglijat. Gândiți-vă, de pildă, la pușcării și la tot ce ascund geamurile lor. Nici cei din afară, nici cei dinăuntru nu cred că se simt cu adevărat confortabil în preajma acestor geamuri.

Ce să mai zicem de geamurile vitrinelor care, pentru unii, pot reprezenta distanțe colosale. Și nu mă gândesc la produse de lux, ci la cele necesare subzistenței. N-ați văzut niciodată un nenorocit stând în fața vitrinei și numărând toți mărunții să vadă dacă-i ajung de mâncare?

La limită, geamul vitrinei poate fi pentru cei săraci distanța dintre viață și moarte. Poate că o moarte lentă, dar sigură.

Geamurile blindate sunt pentru toți semnul prosperității. Acolo unde e necesară protecția, sigur există ceva de valoare. Iar aceste geamuri ni-l dezvăluie suficient încât să știm că există, dar îl ascund ca să nu știm ce anume este. Presupunem că ar fi bani, valori, dar niciodată nu vom ști cu certitudine.

Geamurile. Banale și atotprezente. Cine le-a inventat cu siguranță că nu și-a închipuit că va separa cu ele lumi, destine, universuri. Ca mai toate obiectele cu care ne înconjurăm, geamurile ne hrănesc iluzia transparenței, pentru ca, în realitate, să mai pună o graniță, să mai stabilească un ecran ce să estompeze contactul prea direct cu semenii.

Dacă n-ar fi existat, geamurile trebuiau inventate, căci nu aveam cum să trăim într-o aglomerație atât de mare, așa dezgoliți. Acum avem geamuri ca să ne putem ascunde, dar în același timp să putem trage cu ochiul, să vedem spectacolul lumii, de care nu ne putem lipsi.

Ar fi interesant de cercetat în ce măsură a influențat prezența geamurilor felul în care gândesc oamenii. Ca orice mediator care se respectă, geamul este totodată și filtru. Iar din ceea ce reține sau lasă să treacă se nasc povești. Vitraliile sunt exemplul cel mai strălucit și notoriu. Dar, privite cu atenție, toate geamurile au ceva de spus. Numai să le asculți.


Responses

  1. GEMURILE blindate sunt pentru toți semnul prosperității.

    În situaţia nemernică în care mă aflu, tind să-ți dau dreptate.🙂

    • Ofer un gem neblindat. Pentru efortul de-a fi descoperit blindajul😉

  2. Reblogged this on Frică şi cutremur and commented:
    Ne simtim in largul nostru atunci cand vorbim de ferestre, intelese de regula ca oportunitati de a intrezari alte lumi (recent am auzit aceasta definire a iconostasului). Pe cand geamurile, ele par sa se interpuna intre realitati ce reclama o judicioasa separare.
    Cu toate astea, iata ca se poate spune ceva de bine, chiar intr-o nota lirica, si despre prea-desconsideratele „bucati de sticla”, cum cu ingratitudine le defineste DEX-ul …

  3. În plus, indiferent de care sunt, geamurile mai vorbesc despre nevoia de lumină (și de aer) … Culmea, astea (mai greu de „fabricat”) sunt pe veresie.
    O insultă la adresa independenței … Pronia care intră fără să-ntrebe.

  4. […] 64. Conferința de tineret din Arganda (lascaupetru) 96. speechless (love) (calatorru) 97. Geamurile vorbesc […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: