Geamurile vorbesc

Viktor Vasnețov – Prințesă la fereastră

Geamul pe care privești lumea în afară are o însemnătate deosebită, metafizică, aș spune. Contează dacă geamul e spălat sau murdar, mai transparent sau mai opac, mai mic sau mai mare. Niciun amănunt nu e de neglijat, căci toate influențează în mod dramatic – pentru cei care au probleme cu acest cuvânt, precizez că nu fac aluzie la vreo piesă de teatru – perspectiva asupra vieții.

De pildă, una e să privești lumea de la geamul unui apartament de tip X (sau luați oricare model pe care-l știți extrem de mic), confort redus, unde locatarul stă cu chirie, și cu totul altceva e să privești pe geamul de la cel de-al doilea cat al vilei proprietate personală.

Priveliștile sunt incomparabile. De asemenea, senzația dindărătul lor e cum nu se poate mai diferită în funcție de locul în care te afli. Una e să ai tâmplăria din lemn, de pe vremea comuniștilor, și cu totul alta e să ai lemn tratat, cu geam termopan, eventual și cu protecție antiefracție. Una e să-l ții închis, etanș și să stai constant la 230 C (fie iarnă fie vară), și alta e să-l ții deschis, să asculți toată strada urlând la tine în casă și să ai 350 C vara și cel mult 18 iarna.Citește mai mult »

Reclame