De ce prefer TVR și Radio România

Azi e ziua radioului național. Prilej numai bun să postez un text început pe vremea când încă exista TVR Cultural. Noroc că Radio România Cultural nu s-a desființat (încă!). Așadar, să purcedem.

Motive comune.

1. Mai întâi – iar asta e foarte important, mai ales în anii electorali – le prefer pentru că, dacă există (și sigur vor exista) abateri de la pretinsa obiectivitate jurnalistică, e destul de clar că ele vor fi în favoarea puterii politice a momentului, mai precis, în favoarea celor care au majoritatea în consiliile de administrație. Prin urmare, tot ce am de făcut este să acord mai puțină importanță mesajelor pozitive asociate cu partidul/coaliția de guvernământ.
2. În al doilea rând, datorită legilor în vigoare, a persoanelor care le populează și a unei inerții profesionale binefăcătoare, televiunea și radioul publice încă mai țin la eticheta culturală. Fiind finanțate din bani publici, nu totul se reduce la reclamă și rating.

Motive specifice.

via mironescu.blogspot.com

De ce prefer Radio România?

1. Pentru că are muzică diversă, nu doar hămăituri contemporane (a se urmări emisiunea „Romanticii”, de pildă, în fiecare seară). Aici există riscul să auzi și melodii din anii ’50 sau ’60, nu doar „din ’80 până azi”. În felul acesta, șansele de a fi agasat de reportoriul repetitiv imbecilizant sunt mult mai mici.
2. Pentru că îl aud din când în când pe Ilie Dobre – nu mă interesează niciodată ce meci comentează, ci felul în care își umple intonația cu cuvinte reușit sau accidental alăturate într-o frază.
3. Pentru că, la ore târzii din noapte, difuzează emisiuni cu invitați ignorați de orice televiziune „de știri” (adică din alea ca aruncă lături în capul și sufletul cetățenilor): oameni de cultură, oameni de știință, personalități de prim rang în domenii ce nu au „audiență”.
4. Pentru că are o rubrică zilnică cu profil religios, „Universul credinței”, care ar fi suficientă în sine pentru ca un creștin cu frică de Dumnezeu să se pună la punct cu o serie întreagă de chestiuni esențiale pentru viața de zi cu zi. O astfel de emisiune stă mărturie că românii n-au nicio scuză pentru ignoranța lor religioasă și că nu pot da vina nici măcar pe preotul ignorant și avar care, chipurile, își urmărește numai scopurile lui meschine.
5. Pentru că are emisiuni cu tematici variate presărate de-a lungul întregii zile. Acestea vin ca o contrapondere la infotainment-ul promovat de radiourile exclusiv comerciale, ce lasă impresia că tot ce se întâmplă într-o stație de radio se supune unui singur imperativ inept: distracția ascultătorului.
6. Pentru că au în studio și redactori profesioniști, nu (doar) DJ penibili cu „voci de radio”.
7. Pentru că deține un canal cultural la care se discută despre cărți, muzică, filme, artă, științe, religie, adică  acele lucruri care ne-au făcut oameni și ne-au deosebit de animale. Plus că se ascultă muzică „anacronică”: clasică, operă, jazz, country, blues etc.

hdsatelit.blogspot.com

De ce prefer TVR?

1. Pentru că nu mi s-a întâmplat să văd știri alarmiste și drăcovenii (grave) servite pe post de informație. Sobrietatea jurnalelor, chiar dacă e mai seacă, îmi conferă un anume confort psihic necesar în țicneala generală.
2. Pentru că nevoia (mea) de informație nu are nimic în comun cu setea de spectacol grotesc și sânge proaspăt.
3. Pentru că are emisiuni precum „Profesioniștii” sau „Garantat 100%” care fac cât toate talk-show-urile lui Gâdea și Țibrea laolaltă. Nu degeaba oameni precum Raed Arafat, de pildă, se păstrează departe de lacheii politicienilor care sunt în stare să-și disece și familia în direct pentru un punct de rating.
4. Pentru că filmele nu sunt întrerupte de reclame.
5. Pentru că, în ciuda vitregiilor din vremea lui Iliescu, Lucia Hossu Longin a reușit să facă „Memorialul durerii” și să-l difuzeze, chiar dacă la ore mici, cu audiență redusă.
6. Pentru (defunctul) canal cultural. Mare pierdere!
7. Pentru că nu (mai) difuzează telenovele și are emisiuni imbecilizante destul de puține.

Publicitate