Elogiu caloriferului

via: dli.ro

L-am zărit în penumbra nopții cum pășea peste tăpșanul dintre două blocuri tip Pb, ridicate cu trudă înainte de 1990. Era cocârjat de povară și venea greu. Omul. Dar și caloriferul. Nu puteai spune unde se termină unul și unde începe celălalt. Decât după culoare. Cu toate că niște dâre de rugină coborâseră pe hainele cărăușului ca și cum ar fi vrut să contopească cele două entități – asta am văzut abia la lumina din scara blocului, ceva mai târziu.

Nu știu dacă omul gâfâia din pricina poverii istoriei românești pe care era evident că o căra sau dacă pur și simplu fonta era de vină. Cert e că dinspre această arătare simbiotică răzbăteau icnete și șuierături nădușite. Un amestec de gemete rurale și scrâșnete proletare arhetipale.

Capul aplecat într-o parte al cărăușului se îmbuca, în dreptul urechii, aproape perfect cu caloriferul ca și când omul s-ar fi pregătit pentru o auscultație a pământului, unde vibrațiile de metal cinstit ale elemenților aveau să faciliteze o operație de nemiîntâlnită magnitudine. Desfășurată în premieră.

Din când în când, un clinchet înfundat trăda această călătorie simbolică, această îngemănare complice, dar nu era chip să-ți dai seama dacă sunetul provenea de la vreun șurub destrâns sau de la căpățâna purtătorului care lovea fratern și trudnic tuciul rece.

Umbrele prelungi proiectate de câte-un bec răzleț ce veghea strada erau tulburătoare, căci, pe un trup vânjos, în loc de cap, se înălțau niște fustei lungi, cu aspect extraterestru, venind din preistoria păgână. Numai o asemenea ureche miriapodică ar fi fost în stare să capteze vaierul plămânilor pământului.

Prezența stranie și plină de forță, fermitatea cu care se fixa în pământ fiecare pas făcut, perseverența mută, înaintarea molcomă cu dârzenie de buldozer făceau inevitabilă constatarea că tocmai se impune conștiinței naționale o nouă temă cultural-literară, un laitmotiv planturos, masiv, copleșitor.

Văzându-l cum pătrunde prin semiîntunericul aleilor dintre blocuri, am realizat pe dată că în viitor nimeni nu va putea să evite o temă transilvană atât de mătăhăloasă și de ancestrală. Căci această comuniune om-calorifer – replică urbană a străvechii comuniuni om-natură – se înfige în temelia fiecărui bloc, a fiecărei case racordate la un sistem de încălzire centrală și se propagă până la ultimul etaj, până la mansarde, până la pustiile – odinioară – uscătorii din vârful blocului.

N-am să uit niciodată acest moment epopeic, întemeietor – deși nici acum nu-s sigur dacă a fost vis sau realitate, dar ce mai contează? – cu infinite posibilități germinative. Într-o străfulgerare fără precedent (și sunt convins că fără recurențe), am priceput că toate artele și toată tehnica au ce să cânte și să venereze. Aveam în față androginul om-metal, figura hieratică a începuturilor renunțării la individualismul separatist al sobelor de teracotă din fiecare cameră și începutul unui nou tip de comunitate umană.

Am înțeles lămurit că se poate inventa un institut… ce spun eu?… o academie a caloriferului național. Căci mărimea lui suportă orice poate inventa omul în materie de organizații și birocrație.

Această fibră de fontă, înalt patriotică și națională, stoarce lacrimi și suspine, vise de mărire și invidii fără seamăn, vanități regionale și conflicte mocnite ce nu pot fi expediate în cele vreo 2 paragrafe câte mai am până să închei acest laudatio.

Cu nemăsurată tristețe în suflet mi-am aminit însă cum, în nebuna și superficiala goană după noutate, contemporanii noștri au părăsit tuciul strămoșesc în favoarea mult mai ușuraticului cupru sau a altor metale trădătoare de neam și țară.

Într-un târziu am înțeles că dârele de rugină de pe spinarea cărăușului – rămas anonim ca în toate creațiile populare autentice și durabile – sunt simbolul profund și cutremurător al durerii caloriferului de a se vedea trădat pe metale de 2 bani.

Trezit de strigătul memoriei, m-am grăbit și eu să îndrept eroarea de a nu fi valorificat până acum acest filon de inestimabilă fertilitate culturală. Drept pentru care, în final, mă plec spășit.

Anunțuri

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s