Ai noștri tineri… sau despre „marfa” de care au nevoie politicienii

http://dezignus.com

Precizez, pentru a elimina orice dubiu, că am „furat” prima parte a titlului de la Eminescu. Dar n-am să merg pe linia sarcastică a poetului național.

Potrivit unui sondaj recent, jumătate dintre adolescenți susțin că era mai bine pe vremea comunismului. Las la o parte faptul că ei nici măcar nu aveau de unde să-și culeagă informațiile în mod direct pentru simplul motiv că s-au născut abia după 1990.

Important mi se pare că au ajuns la această concluzie cu largul concurs al celor care i-au educat. Acea jumătate care a ajuns să creadă în această idee – există un sâmbure de adevăr în ea, nu zic ba, dar în ansamblu e totuși o enormintate – reprezintă materialul uman care va intra pe mâna politicienilor în următorii ani.

Acum am înțeles că, de fapt, toate reformele care au lovit educația în ultimii ani au dat roade. Avem în prezent niște oameni gata să creadă orice li se spune despre istorie. Și sunt mulți. Destui. Ar fi putut încerca să se documenteze, ar fi putut urmări „Memorialul durerii”, ar fi putut face multe alte lucruri. Dar ei nu le-au făcut.

Mai mult decât atât, cred că nici măcar nu au idee că ar fi putut să facă ceva ca să se documenteze cât de cât. În schimb, au plecat urechea la ce spun manipulatorii din televizor, la ce spun părinții lor în momentele de frustrare (sau poate chiar cu toată convingerea), la ce li se induce prin diverși marțafoi fără scrupule.

S-a obținut, pe scurt, o categorie de viitori votangii lipsiți de discernământ în chestiunile esențiale. Căci, pentru politicienii oportuniști și demagogi, e esențial ca electoratul să nu le țină minte faptele. Iată că s-a edificat această specie de individ insensibil la istorie și la lecțiile ei.

În prezent, acești adolescenți sunt utili mai ales USL-ului, care, prin slugoii săi, reabilitează comunismul pentru a-l contrapune băsismului. Manevra e eminamente demagogică și conține multă înșelăciune, dar nu are a face. Sunt destui care pun botul, iar adolescenții – care ne-am fi așteptat poate să fie critici și mai degrabă suspicioși – s-au înregimentat numaidecât.

E foarte mult ca jumătate dintre adolescenți să nu se întrebe niciun moment de ce, dacă era atât de bine în comunism, oamenii au fost dispuși să moară ca să scape de el. Sau de ce au fugit mâncând pământul spre Occident, încercând să uite cum au „huzurit” în orânduirea ceaușistă.

E bizar, totodată, că adolescenții au impresia că învățâmântul arăta mult mai bine în comunism, deși acum mereu se plâng, în cor cu părinții, că au prea mult de învățat. Bine, mă, fraților, dar în comunism era mult mai rău: se învăța mult mai mult, examenele erau grele, se dădeau o grămadă de examene grele, inclusiv la trecerea din clasa a X-a în a XI-a – se numea „treaptă” –, locurile la facultăți erau puține, profesorii aveau dreptul să pedepsească fizic elevii (și erau destui care foloseau metoda din plin), materia era foarte multă și stufoasă, la medicină se dădea din fizică(!) etc.

Dacă după asta tânjesc jumătate dintre adolescenții români, apăi sunt mai mult decât încântat. Înseamnă că avem niște oameni care ar vrea să muncească mai mult, mai din greu, mai cinstit. Or asta e o veste cât se poate de bună. Dar, mă întreb eu, ce o fi atunci cu aceste procente foarte mici de promovare la BAC?

Mă tem că adolescenții respectivi n-au înțeles prea bine cum stătea treaba pe vremea ceaușescului. Și că sunt nostalgici după ceva ce acum le repugnă, deși au parte de niște condiții simțitor mai favorabile decât înainte de 1990.

Aș vrea să cred că acești adolescenți regretă o epocă pe care, în urma unor cercetări temeinice sau măcar în urma unor minime verificări, o consideră superioară celei de azi. Dar nu reușesc să mă debarasez de gândul că am de-a face cu niște oameni dispuși să creadă aproape orice. Dacă li s-ar fi spus că nazismul e sistemul ideal, de ce să nu creadă? Că ce alt defect avea decât acela că salubriza societatea de elementele sale slabe?

Și, repet, în bună măsură nu e vina lor, ci e consecința celor 20 de ani de învățământ românesc multi-reformat.

 

 

 

Publicitate