Postat de: Teofil Stanciu | 18/09/2012

Sfaturi pentru părinți (5) – Obscenitatea

Imaginea: k5learning.com

Sunt departe de a-mi fi tranșat dilemele educării copilului, însă, „grație” evenimentelor din ultimele luni, m-am lăsat deturnat, o bună bucată de vreme, de niște subiecte cu tentă politică. În viața reală însă, dincoace de ecran, n-am început să trăiesc mai politic decât înainte (din fericire!).

Așa se face că revin cu o temă ce se anunță tare dificilă. La fel ca celelalte, de altfel. Ce facem, stimați părinți mai experimentați, cu obscenitatea la care sunt expuși copiii? Mă refer la toate tipurile de obscenitate, dar vizez cu precădere chestiunea excesului de piele goală cu bătaie spre pornografie.

Plec de la o afirmație care mi s-a înfipt ca un cui sâcâitor și dureros în minte. Într-un material promoțional, un pastor cunoscut vorbea, printre altele, și despre „cuvinte pe care copiii nu trebuie să le audă”.

De atunci – să fi trecut vreo 3 luni și mai bine – mă tot gândesc cum se poate traduce în viață o asemenea afirmație înspăimântătoare. Și nu reușesc să-i dau de capăt. Care vor fi fiind acele cuvinte pe care copiii nu trebuie să le audă? Cine stabilește lista? Cât de frecvent este actualizată? Cel care face lista le aude, bănuiesc; nu e asta o problemă? Cum se poate proceda astfel încât copii să nu audă anumite cuvinte?

Hai că mă las de întrebări insidioase și trec la subiect. Cred că vorbele care m-au bântuit pe mine și nu mi-au dat pace – fie că vorbitorul le-a folosit cu bună știință, fie că au reprezentat un act ratat (nesemnalat nici de cei care au prelucrat materialul!?) – sintetizează un mod de a gândi, o paradigmă educațional-social-confesională.

Obscenitatea, se știe, nu vine doar prin cuvinte, ci și (poate că mai ales) prin imagini. Și ea nu trebuie căutată cu tot dinadinsul, ci se insinuează singură în locuri dintre cele mai neașteptate. E un fapt ușor de constatat experimental că există o adevărată invazie de indecență, astfel că e imposibil să nu-ți cadă sub ochi sau să nu-ți ajungă la urechi măcar câteva frânturi.

Prin urmare, formula potrivit căreia anumite cuvinte (sau imagini) n-ar trebui să fie auzite (respectiv văzute) de către copii, e o regretabilă eroare. Deja nu se mai poate face nimic în acest sens. Copiii, de la vârste extrem de fragede, au auzit și au văzut destul. Inocența e în mare măsură compromisă deja. Și nici nu se poate face nimic nici pentru cei ce vin din urmă.

Ar mai rămâne doar șansa ca ei să fie niște asceți încercați, care au deprins din zorii copilăriei capacitatea de a recepta selectiv cuvintele și imaginile care-i bombardează. Altminteri, sigur vor vedea mai multă piele dezgolită decât ar fi decent și vor auzi mai multe cuvinte vulgare (și chiar obscene) decât ar fi dispuși părinții să creadă și să recunoască. Știu mai multe cazuri de copii care, deși încă nu vorbeau bine, repetau niște înjurături dintre cele mai deocheate.

Dacă eliminarea televizorului din casă ar rezolva problema, am fi foarte privilegiați. Dar nu-i deloc așa. Chioșcurile de ziare mizează pe obscenitate ca să atragă privirile clienților, reclamele (din magazine de alimente sau din farmacii) mizează pe decolteuri și seminuduri ca să vândă mărfuri, oamenii sunt slobozi la gură și nu pot fi opriți. Etc.

Părinții sunt obligați să-și lase copiii la computer, căci școala, grație stupidității diriguitorilor ei, îi obligă pe elevii de toate vârstele să navigheze pe internet în căutarea unor referate inepte și totalmente inutile – de obicei – , expunându-i astfel la tot felul de primejdii. Căci până și pe site-uri cu predici poți găsi reclame la diete de slăbit, cum remarca un amic.

Singura soluție pentru a-i feri pe copii de expunerea la obscenități ar fi să-i ținem închiși în casă, fără interenet, fără telefon, fără televizor și chiar fără ferestre, într-un sat izolat de lume. Sau să le scoatem ochii și să le spargem timpanele. Dacă nu recurgem la aceste măsuri extreme, atunci sigur vom avea de luptat nu pentru puritatea lor absolută, ci pentru calitatea filtrelor pe care și le formează și pentru combaterea efectelor pandemiei de obscenitate care-i lovește inevitabil.

În consecință, sunt mult mai interesat să văd ce sisteme imunitare se pot furniza copiilor să lupte cu această molimă. Și asta cu atât mai mult cu cât vorbim despre niște persoane care, îndeobște, încă n-au luat decizia de a adera la credința creștină sau nu.

Știu că există câteva setări care se pot face pe computer, că se pot pune niște parole, dar nu putem interzice complet accesul copiilor la acest soi de tehnologie. Se pot limita orele de navigat, se pot pune computerele în spații deschise, pe unde se perindă membrii familiei. Și cred că e foarte indicat să nu fie lăsat calculatorul în camera copilului și la discreția lui.

Însă copiii au de obicei colegi sau prieteni, care s-ar putea să nu fie la fel de atent supravegheați. Ca să nu mai vorbim că acum, când există telefoane cu internet încredințate de părinți – criminali în inconștiența sau mândria lor – unor copii din clasele primare sau gimnaziale, e practic cert că, la un moment dat, copilul tău cel cuminte va fi expus unor imagini obscene în cel mai înalt grad (poate chiar pornografice).

Cum nu avem controlul deplin al tuturor surselor de contaminare, cum nu putem să oprim muzica din supermarket – când trecem pe-acolo cu copii – și ei aud înjurături în engleză sau aluzii erotice vag disimulate, cum nu putem să știm în fiecare moment unde se află copiii noștri, iar hormonii, curiozitatea, natura umană și ispitele demonice sigur vor lovi la un moment dat, cred că devine limpede că nu vom putea vorbi despre „puritate” în sensul absolutist în care încă se mai utilizează. Și că, în următorii ani, toți copiii vor fi expuși unor doze mai mari sau mai mici de obscenități, cu riscul real de a comite diverse păcate sexuale (fantazări erotice, masturbare, consum de pornografie etc.).

Părerea mea e că, în linii mari, aceasta este realitatea de la care trebuie să pornim, nu povestea serafică despre tineri „puri” și „abstineți”. În paranteză fie spus, dacă mai dăm cât de cât crezare învățăturilor din „predica de pe munte”, n-avem cum să credem în „puritate”, căci și păcatul cu gândul tot păcat se cheamă. Celor care reușesc totuși performanța ca, în zilele tinereții lor, să nu se întineze deloc (nici măcar în rătăcirile amăgitoare ale minții), cred că li se cuvine toată prețuirea și ar merita stimulați să spună și altora cum au reușit.

Iar acum, după ce am reconfigurat puțin domeniul, revin cu întrebările de mai sus. Care vor fi fiind strategiile, vicleșugurile, demersurile prin care să limităm, să diminuăm, să contracarăm efectele unei molime care îi va lovi în mod sigur pe copiii noștri? Ne mulțumim cu puritatea fizică – pe care mulți o asociază prin predicile de nuntă cu puritatea sexuală per se – de dragul aparențelor sau vom admite problema în toată realitatea ei hâdă, încercând să găsim niște soluții viabile, chiar cu rezultate mai puțin demne de gazeta de perete?

Mult mai tare mă arde să aflu care sunt acele soluții decât să aud predici despre cum am fi putut să nu ajugem aici unde suntem. Nu de alta, dar „predicuțele” culpabilizante nu cred să aibă efecte prea trainice. Și poate am timp să mă pregătesc până ce ajung să fiu nevoit să aplic aceste soluții din postura de părinte.

 

 

 


Responses

  1. Ma bucur mult pentru ca ati abordat subiectul…este de actualiatate!

    Revolutia sexuala (generatia Hippy) a anilor ’60 a fost explozia care a declansat puternic toate aceste atentate la etica crestina!

    Un filtru online (a se intelege: pentru traficul pe internet) pe care il recomand cu o deosebita bucurie (binecuvantati de Domnul Isus sa fie cei care l-au conceput) este K9 Web Protection (http://www1.k9webprotection.com/)…personal il folosesc si da un mare randament in lupta (online) impotriva obscenitatii (dar nu numai)..(recomand si blocarea/bifarea categoriei Web Advertisements…in aceasta categorie se gasesc mare partea din mizeriile pornografice)
    P.S. Pentru cei care nu se descurca (cu programul mai sus mentionat) sa-mi ceara ajutorul!

    • Sami, să știi că nu ni-i rușine nici cu generația anilor 1920. Deci nici înainte de 1968 nu era situația mult mai bună…

      • Dupa analizele citite si auzite ani 68 au fost decisivi desi au fost manifestari care au avut mai multe nuante. Problema este acum invazia imaginii prin mijloacele pe care le-ati mentionat. Personal ma bucur ca a-ti pus problema si ca face o analiza. Cred ca era necesara. Si ca de obicei aveti un spirit de observatie si analiza pentru care nu pot decit sa va felicit.

        • Da, însă rădăcinile sunt mai vechi. Am văzut destule manifestări interbelice demne de orice film interzis sub 15 ani. Plus că, înainte de 68, exista literatură obscenă (pornografică chiar) încă de prin Renaștere, iar în sec. XIX era cu circulație destul de largă. E drept că acolo trebuia să te intereseze ca să ajungi la așa ceva, pe când acum ți se oferă și trebuie să refuzi.

  2. Subscriu la afirmatia fratelui Nelu Brie: „Acuz mass-media de conspirație (demonica – nota mea) împotriva valorilor creștine!”

    • E mai mult decât mass-media aici. Că sunt și alte moduri de perpetuare a obscenității. Într-adevăr însă, influența mass-media e hotărâtoare.

    • Hai să dezvolt puțin. Nu era suficient ca mass-media să declanșeze o ofensivă, a fost nevoie și ca societatea să încuviințeze acea ofensivă și să nu reacționeze în niciun fel. Aș zice mai degrabă că tot ceea ce face mass-media e rezultatul dorințelor societății. Dacă există o boală, ea nu ne vine de la mass-media, ci doar se propagă prin mijloacele respective.

      • Pai mass-media nu-i „vocea societatii”? …astfel e valabila afirmatia „Aș zice mai degrabă că tot ceea ce face mass-media e rezultatul dorințelor societății”…Mass-media este mijlocul principal folosit de diavolul pentru atacul valorilor crestine (spun asta pentru ca forta de manipulare (psihologica) pe care o are mass-media este enorma)

        • În sens strict, mass-media, ca mijloc, nu are valoare morală. Faptul că e folosit într-o direcție sau alta e o decizie ce ține de oamenii care vor ceva sau altceva. E drept că are mare influență, dar internetul, de pildă, e un concurent serios care trebuie luat în seamă. Sau incluzi și internetul la mass-media?

          • includ..in acceptiunea mea, mass-media cuprinde internetul, presa, televiziunea, radioul!

      • Fara sa dau vina pe cel rau, cred ca mass media este un mijloc de a educa sau mai degraba de a dezeduca publicul. In perioada in care e putin incurajata analiza si gindirea, perioada in care ne platim experti si pentru chestinui de bun simt, mass media are o putere mai mare decit credem.

        • Sunt absolut de acord. Și eu cred că acesta e adevăratul dascăl al nației. Dar el e doar imaginea societății, chipul ei adevărat, în ultimă instanță. Americanii, pe care îi tot beștelim noi, românii, nu îngăduie accesul copiilor la atâta dezmăț și violență. Ca regulă de bază în societate. Cel puțin asta a fost reacția pe care am auzit-o de la mai mulți vizitatori.

    • probabil ca ar trebui sa ne dam seama ca indiferent de cultura in care traim, noi trebuie sa ne adaptam la acea cultura raspindind evanghelia, nu cultura sa se adapteze la noi implinindu-ne mofturile, indiferent care ar fi ele.
      deci conspiratie? este o fantasmagorie cu iz de drepta fundamentalista. dupa cum zice apostolul pavel, nu trebuie ca noi sa judecam lumea, ci sa ii ajutam pe frati sa reziste tentatiilor ei, judecata va veni mai tirziu, nu e a noastra. noi ii vom judeca doar pe ingeri.

      parca asa scrie in biblia mea, dar s-ar putea sa ma insel, nu sunt infailibil asa cum sunt unii ca si nelu brie…

  3. Cred ca dobandesti un avantaj daca apuci sa-l avertizezi pe copil de pericole inainte sa le vada singur, desi e greu de estimat varsta corecta la care sa faci lucrul asta.

    Ma gandesc ca esti bombardat practic de cand ai vedere cu ‘billboard’-uri seminude cat casa, reclame, afise, vorbe de peste tot. Nu cred ca e generatia asta mai corupta ca oricare dinainte – sau mai predispusa la coruptie. Cred doar ca acum, dupa cum spui, coruperea e aproape inevitabila.

    Ma tot gandesc, si parca lumea asta are un iz de distopie.

    • Era cât pe ce să te întreb dacă a funcționat metoda la copiii tăi🙂 Nu m-am putut abține să nu te tachinez. Dar, serios vorbind, cred că și asta e una dintre componentele unei soluții. Încă mai aștept să văd ce soluții propun oamenii bisericii (sau Bisericii). Nădăjduiesc să aibă și lucruri la care nu ne-am gândit noi.

  4. Păi trebuie mers anti-curent. Printre măsuri deja aţi spus câte ceva. Ar mai fi unele care sunt tabu pentru lumea de acum:
    – să educăm copiii spre căsătorie timpurie (16-max 20 ani).
    – să educăm copiii să facă mulţi copii. Câţi dă Domnul.
    – să vizităm bolnavii, puşcăriaşii (asta mi se pare cel mai greu) sau să ajutăm familiile celor implicaţi în viaţa dezordonată.
    – să prezentăm copiilor efectele acestor păcate: vieţi destrămate, copii abuzaţi, boli venerice etc. Au efect până spre 10 ani, la fel cum prezentarea bolilor cauzate de tutun sau alcool au efect.

    Primele 2 sunt cel mai importante. Lupta în familie este mai grea dar cu şanse mai mari de reuşită. Iar facerea de copii îţi aruncă păcatele pe uşă pentru că nu mai ai timp de ele.

    Şi evident cele spuse şi de dvs:
    – TV cu linguriţa dar la alegere (adică ce vrei să vezi în intervalul cutare, de câteva ori pe săptămână. Mi-a reuşit asta :))
    – Net semiblocat. Până mai creşte, dar sper că voi fi pregătit🙂.

    • Interesantă ideea asta cu copii mulți în casă. Mă gândesc că un sâmbure de adevăr conține din moment ce cu siguranță că și confortul este printre motivele care determină multe cupluri să nu aibă copii sau să-i plaseze cât mai repede în grija altora.

  5. Domule Stanciu nu stiu daca sunteti la curent ca Parcursul Alpha a publicat o carte care se numeste The Parenting Book, eu tocmai am tradus-o in franceza contextualizind ceea ce nu se potrivea, cartea abordeaza tocmai subiectul acesta, intre altele, si da citeva sugestii. Unele sunt practici de bun simt, as zice, dar bun simt care a fost uitat de parinti sub presiunea dorintelor copiilor, francezi numesc copilul de azi l’enfant roi, el dicteza, copilul fiind sub influenta colegilor si asa mai departe, si parintele se afla aproape obligat sa satisfaca dorintele copilului. In comunitati ca cea romana concurenta aceasta e o practica inradacinata; i-au copilul telefon portabil pentru ca are si copilul lui cutarica, si in felul acesta ii supune la pericolul de a vizona lucuri care mai tirziu poate sa aiba efecte foarte nocive. Cred ca la aspectul acesta are cartea merite tocmai pentru ca prezita efectele nocive a vizionarilor de situri cu sex sau pornographie. Autorul e Nicky & Sila Lee.

    • Nu sunt deloc la curent cu asta. Dar mulțumesc de pont. O să încerc să văd despre ce e vorba. Înțeleg că autorii sunt britanici. Tot e mai bine decât doar americani.

  6. Cit despre cuplurile cu copii mai multi sunt avantaje si dezavantaje totul depinde de cum se administreaza parintii. Ceea ce spunau autorii cartii mai sus mentionate este ca adesea parintii care au bani mai multi cedeaza mai usor presiunilor copiilor cuparindu-le ipad si telefon portabil fara sa isi dea seama la ce pricol ii expune.

    • La noi mai există încă un element: concurența între părinți, care vor să dovedească celorlalți cât de potenți sunt ei financiar. Pare ridicol, dar se întâmplă. Iar în această chestiune, religia nu prea contează, că nu-i ajută.

  7. Pe marginea unui articol mai vechi de-al dvs. in care tratati ceva asemanator am tinut sa atrag atentia asupra unei anume ,,ipocrizii” a societatii actuale care sanctioneaza poturile TV pentru tolerarea unor CUVINTE injurioase rostite de invitati mai ,,nabadaiosi” pana la ora 12 noaptea, dar tolereaza chioscurile de ziare pe care apar zinic IMAGINI cat mai explicite cu putinta. Un realizator TV este amendat pentru orice prostioara obscena, dar taticul care cumpara Libertatea (cel mai citit ziar din tara, zice-se, daca nu i-o fi luat locul Can-Can-ul) si o cieste in autobuz tinandu-si pe genunchi copilul de varsa prescolara, nu e sanctionat in niciun fel.

    • Ba chiar mai mult, ipocrizia se vede în faptul că deplângem violența, dar, la televizor, violența e sancționată cu… un cerculeț roșu. Ca și când asta ar fi tot ce se poate face…

      Mi s-a întâmplat în mai multe rânduri să văd secvențe de film în care tot ceea ce se spune că n-ar trebui să vadă copiii sub 12/15 ani era la vedere fără niciun avertisment pentru părinți. Filmul era, chipurile, curat, dar prezenta trupuri goale, tehnici criminale etc. Și cred că asta se întâmpla cu bună știință și cu intenție.

      • Pai … da. Tot pe marginea unui articol mai vechi al dvs. am scris si urmatoarea intamplare pe care mi se pare potrivit s-o repet.

        Acum vreo cinci-sase ani urmaream in miez de noapte un film comercial destul de comun cu o ,,mazga” de violenta teribila presarata din loc in loc cu sexualitate exprimata prin scene destul de violente si ele (act sexual intrerupt prin injunghierea lui de catre ea etc.). Eram desul de plictisit si in astfel de momente, uneori consum si asa ceva. Intr-un colt al ecranului avea cerculetul cu cifra 16.

        Peste vreun an, dau din nou de acelasi film. Se distingea prin violenta aparte chiar si intre produsele genului asa ca il retinusem si nu puteam sa ma insel. Era acelasi. Privirea mi-a cazut instantaneu si pe cerculetul care indica varsta minima recomandata si acesta cuprindea tot numarul 16.

        Peste inca un an … intr-o noua seara de plictiseala … butonand neinteresat de ceva anume … dau iarasi de filmul cu pricina. Din nou privirea mi se atinteste involuntar pe cerculet numai ca … Ce sa vezi ? Numarul nu mai era 16 ci 12. Am retinut acest aspect. In cele trei dati cand am dat de acest film niciodata nu l-am urmarit pana la capat. Sa fi dat ultima data peste o varianta cenzurata ? Totusi ma indoiesc. Scenele de nerecomandat constituiau esenta filmului iar daca ar fi fost taiate, acesta isi pierdea efectiv coerenta.

        Iata un exemplu de ,,emancipare”. Ce era in urma cu cinci ani de nerecomandat pentru un adolescent de 15 ani, devenise in vreo trei ani acceptabil pentru un copil de 13 ani.

        Lucrurile ,,evolueaza” cu rapiditate. Spre ce, nu stim.

  8. nu am solutii totale pentru pastrarea puritatii copiilor si nici nu cred ca ea exista pentru ca este asa cum spune psalmistul „in pacat m-a zamislit mama mea” , dar macar fac ce pot, ce depinde de mine. Nimic telvizor, computer doar pentru teme sau in prezenta mea, si educatie evlavioasa. copii sa fie invatati sa se teama de Domnul si sa traiasca frumos ,in mod contrar lumii care se strica, pe zi ce trece, tot mai mult. Cand fetele mele mi-au cerut permisiunea sa mearga la ziua de nastere a unei colege, le-am spus : nu sunt impotriva, dar ceea ce vreau de la voi e sa dovediti ca sunteti ai Domnului acolo, sa va comportati in asa fel ca sa placeti Domnului. Cand au ajuns acolo , printre altele, „sora”, mama fetei le-a pus filme de groaza. fetele mele au fugit indata in camera de-alaturi. Cand au ajuns acasa mi-au povestit tot: si iarasi a fost un prilej sa le spun ca noi trebuie sa fim altfel chiar daca riscam uneori sa stricam festa altora(a pocaitilor chiar)

    • S-ar prea putea să aveți dreptate, dar asta deja presupune o separare de lume (la modul fizici, concret). Dacă în câțiva ani devin interesate de ceea ce ar putea găsi la tv? Sau ce vor face în situația în care nu pot evita să aibă prin preajmă un televizor (vezi supermarketurile, care folosesc tot mai mult monitoarele pentru tot felul de chestii)? Plus că mai e ceva: aveți fete, care, de obicei, sunt mai cuminți și mai puțin ispitite de chestii senzuale. Nu zic că nu-i bine ce faceți (oricum nu știu), ci încerc să vedem cu s-ar putea dezvolta o soluție mai amplă.

      • Mă bag în discuţie, ca musca în lapte. Sau poate nu dacă ţin cont că am şi eu o fetiţă mică.

        Cheia este teama de Dumnezeu. Şi e acută pentru mine. Sunt convins că din Înţelpciunea ce izvorăşte din această teamă sunt rezolvate problemele invocate de tema postării: sfaturi pentru părinţi.

        Dacă părintele poate pune această sămânţă, eu zic că măcar 50% are şanse să aibă roadă bună. Şi cu restul din Mila Sa, ne-om mântui familia.

        Mi-ar plăcea să-mi văd copii fugind din tema de Dumnezeu de rău. Chiar şi din teama de mine. Totuşi prima zideşte iar a doua amână (şi implică o grijă suplimentară din parte-mi).

        • Aveți dreptate, fără-ndoială. Dar mărturisesc că mă așteptam să aud niște soluții de la oameni care au trăit, au făcut și au reușit. Însă, de altă parte, e greu să ai așa ceva, deoarece condițiile actuale sunt practic fără precedent.

  9. […] Sfaturi pentru părinți (5) – Obscenitatea […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: