Sfaturi pentru părinți (5) – Obscenitatea

Imaginea: k5learning.com

Sunt departe de a-mi fi tranșat dilemele educării copilului, însă, „grație” evenimentelor din ultimele luni, m-am lăsat deturnat, o bună bucată de vreme, de niște subiecte cu tentă politică. În viața reală însă, dincoace de ecran, n-am început să trăiesc mai politic decât înainte (din fericire!).

Așa se face că revin cu o temă ce se anunță tare dificilă. La fel ca celelalte, de altfel. Ce facem, stimați părinți mai experimentați, cu obscenitatea la care sunt expuși copiii? Mă refer la toate tipurile de obscenitate, dar vizez cu precădere chestiunea excesului de piele goală cu bătaie spre pornografie.

Plec de la o afirmație care mi s-a înfipt ca un cui sâcâitor și dureros în minte. Într-un material promoțional, un pastor cunoscut vorbea, printre altele, și despre „cuvinte pe care copiii nu trebuie să le audă”.

De atunci – să fi trecut vreo 3 luni și mai bine – mă tot gândesc cum se poate traduce în viață o asemenea afirmație înspăimântătoare. Și nu reușesc să-i dau de capăt. Care vor fi fiind acele cuvinte pe care copiii nu trebuie să le audă? Cine stabilește lista? Cât de frecvent este actualizată? Cel care face lista le aude, bănuiesc; nu e asta o problemă? Cum se poate proceda astfel încât copii să nu audă anumite cuvinte?

Hai că mă las de întrebări insidioase și trec la subiect. Cred că vorbele care m-au bântuit pe mine și nu mi-au dat pace – fie că vorbitorul le-a folosit cu bună știință, fie că au reprezentat un act ratat (nesemnalat nici de cei care au prelucrat materialul!?) – sintetizează un mod de a gândi, o paradigmă educațional-social-confesională.Citește mai mult »