Postat de: Teofil Stanciu | 14/09/2012

„Baba” de la parter devine inspector la fisc

Toți o știți pe „baba” (generică) de la parter. E persoana care – fie că stă la parter, fie că stă la alt etaj – știe cam tot ce se întâmplă pe scara blocului. Știe cine cu cine se ceartă, cine cu cine se împacă, cine cu cine urmează să se căsătorească – cum necum, dar îndrăgostiții nimeresc întotdeauna sub geamul „babei” –, cine face comisioane, cine e poștașul, cine a născut, cine a murit, cine stă cu chirie, cine stă în apartament moștenit, cine l-a cumpărat, cine și unde pleacă în concediu, cine (n-)are părinți la țară. Ea e, pe scurt, un catalog exhaustiv, o enciclopedie a blocului.

Ei bine, de acum înainte, toate aceste cunoștințe, acumulate din pasiune pură, cu un interes avid concurat doar de plăcerea bârfei, pot fi valorificate ca atare. „Baba” are acum șansa să facă avere din ceea ce știe.

Fiscul românesc a venit cu ideea – cel puțin bizară – să instige vecinii să se denunțe unii pe alții. Cică așa stau lucrurile în Suedia. Dar românii care locuiesc în Suedia spun că nici măcar n-au auzit vreodată despre asemenea gogomănii.

Nu știu cum se face, dar, indiferent de culoarea lor politică, guvernele par chitite să macine cât mai mult orice fărâmă de coeziune socială în România. Pedeleii au făcut recenensământ apelând la vecini. Useleii vor acum să adune taxe în același fel.

Nu pot să nu remarc că această propunere – sper să nu devină normă, că ne-am nenorocit! – are ceva din ura luptei de clasă a tovarășilor Marx, Engels și Lenin. Hai, bă, sărăntocilor, să luptăm împotriva „bogaților” care au două case. Înțeleg ideea de solidaritate socială, dar nu așa, în termenii turnătoriei pure, a spionajului casnic ridicat la rang de politică de stat.

Ideea asta mai răscolește niște amintiri din vremea când orice făceai în casă putea fi vânat de vecini – mari luptători pentru Patrie – și demascat la Securitate. Sau măcar la Miliție. Acest iz nu poate fi înlăturat tocmai pentru că avem o societate care încă nu s-a recuperat pe urma acelor răni. Adevărul n-a fost spus, iar sechelele încă persistă.

Dacă mai pomenim și elanul nazist al celor care spionau pe la uși de posibili evrei cu dorul fierbinte de a-i vedea în ghetouri, măsura „gândită” de diriguitorii finanțelor se regăsește iarăși într-o odioasă – dar inevitabilă – companie.

Lăsând astea la o parte, ca și când n-am ști nimic din ceea ce are istoria să ne spună, tot nu putem privi cu ochi buni asemenea bazaconie. Gândiți-vă numai ce abuzuri ar putea genera, știut fiind faptul că e de ajuns ca inspectorii fiscului să se prezinte la ușă ca să-ți și scrie o amendă – să li se justifice și lor deplasarea, nu? Gândiți-vă ce de bani ar încasa ăștia ca să nu declanșeze proceduri de verificare, ce, deși poate că nu ar scoate nimic la iveală, te-ar obliga să te judeci ani întregi cu statul pentru a-ți dovedi nevinovăția.

Ce să mai vorbim de volumul de informații ce ar trebui triate și confirmate, chiar și în cazul în care mizăm pe buna credință a tuturor cetățenilor și funcționarilor ce vor gestiona chestia asta. În condițiile în care cunoaștem foarte bine câtă birocrație încape în toate instituțiile românești de gen.

Pe de altă parte, aceasă propunere dovește un soi de neputință a sistemului. În loc să recurgă la măsuri de eficientizare a personalului pe care-l are în subordine, Ministerul de Finanțe preferă să apeleze la „scurgeri de informații”. Se pare că are mai mare încredere în „pârâcioși” decât în angajații specializați.

Grav mi se pare însuși faptul că s-a putut naște în capul cuiva această idee într-o țară în care capra vecinului e totdeauna mai dolofană, mai simpatică și mai râvnită. Ce soi de stat o mai fi și ăla care încurajează defectele naționale cunoscute doar să mai stoarcă niște leuți pe care, oricum, îi înghit niște instituții în bună măsură corupte sau coruptibile? Probabil că asta e adevărata față a statului european (sau occidental?) modern: banul e infinit mai de preț decât omul.

 

 

 


Responses

  1. Mi se pare normal. O tara de turnatori condusa de un plagiatir dovedit nu poate lua altfel de decizii

    • sa nu fim pesimisti: se poate si mai rau!

    • În condițiile în care plagiatorul nu poate fi dovedit… deși cu toții știm că e, cred că ni se va demonstra că măsura e legală, binevenită, necesară, deși toți știm că nu e.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: