Falșii pensionari ca protestatari anti-sistem

Foto: mediafax.ro

A fost mare scandal anii trecuți când s-au „descoperit” cât de mulți români primesc pensii de boală, fără să fie cu adevărat bolnavi – am pus cuvântul în ghilimele pentru simplul motiv că nu cred că până atunci fusese acoperit acest fapt, ci doar nu interesase pe nimeni fenomenul. Și s-a făcut destulă tevatură în marginea inapetenței pentru muncă a „boborului”.

Dacă discuția se poartă în abstract, atunci argumentele pot fi foarte convingătoare. Că, vezi bine, acești pensionari parazitează corpul activ al țării, încasând niște bani pe care nu-i merită. Că se dă șpagă medicilor și se sporește corupția. Că nu e etic să stai acasă când pe tine nu te doare nimic atât de tare încât să se justifice trândăveala.

Când însă cobori în viața reală, argumentele astea nu mai sunt atât de solide precum păreau. Cunosc mulți pensionari de boală care n-au boli cronice decât pe hârtie. Poate că veți fi surprinși să aflați că niciunul dintre ei nu stă scărpinându-se în ombilic în fața televizorului. Cei mai mulți își întrețin gospodăria și lucrează în agricultură. Alții lucrează tot prin oraș, dar la negru.

Un lucru este mai presus de orice îndoială. Oamenii ăștia nu de puturoși s-au cerut în pensie. Altu-i motivul și el ar trebui căutat cu mai multă grijă. Nu cu organele de anchetă, nu cu „experții” guvernamentali plătiți cu bani grei să tragă concluzii imbecile. Pentru a afla adevăratele lor motive, ar trebui un interes real pentru oameni. Atât ar fi de ajuns.

N-am pretenția că aș fi descoperit eu cum stau lucrurile, dar câteva observații tot îmi permit să fac grație cazurilor cunoscute, despre care vorbeam adineaori. Le înșir într-o ordine întâmplătoare.

Am remarcat că pensionarii iliciți percep mersul la serviciu ca fiind eminamente insuportabil. Nu e vorba aici de simpla repulsie față program, fiindcă și muncile lor presupun efort susținut, trezire devreme (animalele din gospodărie se trezesc de cum mijesc zorii), muncă 6 (nu 5!), ba chiar și 7 zile pe săptâmână. Abia dacă mai au repaus de sărbători și când e vremea rea.

Mai degrabă cred că repulsia vine din constatarea faptului că un serviciu (fie el la stat sau la patron) ia cei mai buni ani din viață și cele mai bune ceasuri din zi, fără să ofere, în schimb, nici măcar o sumă de bani satisfăcătoare. Și că stoarce toată vlaga din om, lăsându-l la sfârșitul zilei (sau al vieții) fără nicio satisfacție.

Oamenii au băgat de seamă că nu sunt decât „mână de lucru”, la cheremul unor patroni fără Dumnezeu și a unui stat fără orizont. Se pare că „trișorii” sistemului au înțeles că sunt jecmăniți până și de demnitatea lor. Așa că măcar pe asta și-au luat-o înapoi într-o anumită formă. Acasă fiind, nu mai muncesc pentru stăpâni (oricum s-or fi numind ei), ci pentru ei înșiși.

Țin să atrag atenția că își plătesc destul de scump îndrăzneala, căci pensiile sunt mizere, iar incertitudinea e mare. Oricând se poate ca doctorul ce facilitează această afacere subterană să fie chemat să dea cu subsemnatul la DNA, iar clienții să se vadă obligați să revină la muncă. Și cine o să-i mai angajeze pe oameni de peste 50 de ani, cum sunt majoritatea?

Plus că traiul la țară e ca un cerc vicios. În general, mănânci ca să muncești și muncești ca să mănânci. Nu se face avere cu pensia de boală de la stat.

Așadar, la cum îmi tălmăcesc eu atitudinea pensionarilor iliciți, avem de-a face mai degrabă cu o formă de protest împotriva sistemului decât cu o formă de nemuncă și de trândăveală.

O covârșitoare majoritate a acestora continuă să muncească și să producă bunuri, să contribuie inclusiv financiar la economie. O fac indirect, prin ceea ce cumpără și chiar prin șpaga dată doctorului, care își face conturi sau achiziționează fel de fel de mărfuri.

Economia neagră sau subterană, cum îi zic ăștia, nu arată, în esență, decât că oamenii vor mai multă libertate de mișcare economică. Mai ales atunci când sunt foarte mulți cei care, în ciuda amenzilor mari, preferă să riște decât să moară sugrumați de taxe.

Ar mai fi de adăugat și că acești pensionari sunt dintre fericiții care mai au posibilitatea să și ia niște bani după ce au contribuit ani întregi, cu conștiinciozitate, la bugetul de asigurări sociale. Pe viitor, nu se știe cum vor sta lucrurile, dată fiind îmbătrânirea accentuată a populației și amploarea crizei economice (care afectează orice fel de investiții).

Desigur că există și nițică dependență de sistem aici. Ar fi putut să abandoneze pur și simplu locul de muncă, fără să mai ia pensie, însă e greu să schimbi o mentalitate atât de împământenită și mereu încurajată de sistem.

De altă parte, moralmente vorbind, nu prea poți să le reproșezi mare lucru, deoarece oamenii ăștia au dus greul anilor ’80 și ’90. De ei și-au bătut joc și Ceaușescu, și Iliescu, și – poate fără voia lui – Constantinescu. Nu-i de mirare că s-au săturat. Toată lumea le-a tras scatoalce, știind că nu vor reacționa. Ei bine, iată că au reacționat… și nu chiar puțini.

Oamenii ăștia au căzut între sisteme. Nu mai au socialismul cu statul paternalist și garant al locurilor de muncă, dar nu i-a prins nici carierismul noului ev capitalist. Cei mai mulți având rădăcini rurale, s-au repliat în ceea ce știau ei din bătrâni, au recurs la un model atestat și care, cu toate riscurile sale, cu toate neajunsurile, le conferă măcar un minim confort psihic.

Insist să cred că principala concluzie care se desprinde din povestea asta n-ar trebui să vizeze puturoșenia națională, așa cum s-a sugerat. Acești oameni reprezintă, la cum înțeleg eu, un simptom al unei boli sociale ce ar trebui analizată cu toată seriozitatea.

Anunțuri

11 gânduri despre “Falșii pensionari ca protestatari anti-sistem

  1. Totuşi, furtul este furt. Oamenii aceştia fură o pensie.

    La începtul am crezut că atingeţi altă faţă a problemei. Sau mai multe feţe ale problemei.

    În fine, la mine în familie este o doamnă cu o demenţă avansată de la vârsta de 40 de ani. Pe scurt, dacă o pui în faţa unui perete în picioare ea stă acolo până îi vine să se ducă la wc. Vorbeşte doar dacă o tragi de limbă. Şi a fost evaluată. Domn anchetator şef a întrebat-o: aveţi o problemă de sănătate? Ea: Nu. Sunteţi bolnavă mintal? Ea: Nu. El: Ia uitaţi un caz de abuz. Sancţionare la medic. Retragere pensie. Plată retroactivă. etc.

    Şi soţul nu a avut voie să participe deşi este un fel de tutore legal pentru ea. Şi de atunci dna nu mai are pensie.

    • Bizară povestea asta, dar perfect compatibilă cu tot ce știm despre sistem.

      Furtul rămâne furt, dar într-un stat în care toată lumea fură… cum se mai definește furtul? Mai precis, într-un stat care-și fură masiv cetățenii.

      • Furtul poate fi definit doar raportat la morala iudeo-creştină. Pentru legal furtul este permis în lumea actuală. (Şi în vest se fură legal: furtul de căsătorie – doi homosexuali. Furtul de preoţie. Furtul de resurse naturale din ţările sărace. Războiul. etc).

        Dacă legea a permis să se fure de la evrei în timpul lui Hitler asta nu însemna că raportat la religia creştină acest lucru nu era un furt.

        Sau în sclavagismul american omorârea negrilor era legalizat dar era crimă dpdv religios.

  2. Imi permit din nou o interventie pentru ca ariticolele acestea mi se par interesante. Nu pot sa judec ce este in tara pentru ca sunt departe de citiva anii buni, dar pot sa spun ca intilnesc in Franta sau in US romanii care nu se jeneaza sa beneficieze de ajutoare de la stat permanente ei care un au cotizat o centima, iar copiilor lor care i-au chemat in America garantind ca se vor ocupa de ei si nu vor fi o povara pentru guvern sau in grija guvernului nu ezita sa apeleze la metode inetice, la invirteli si cunostinte ca sa obtina ajutor de la stat pentru ei. De amintit ca toate aceste ajutoare au fost stabilite de democratii din US si acestii romanii dar mai ales copii lor care se fac mere pere ca sa ii puna pe ajutor de stat, sunt cei mai infocati Republicani.

    Recent intilnesc pe o plaja din sudul Frantei o romanca pe care o sitam de citava vreme si care imi spune la un moment ca este handicapata. Ma intreb ce problema o fi avind si imi spune ca si-a aranjat cu un medic, roman daca bine am inteles, sa ii dea adeverinta ca nu poate lucra pentru ca o doare coloana vertebrala. Facind o revizie in minte imi dau seama ca vine dintr-o familie destul de mare care au emigrat aproape toti in Franta dar nu lucreaza nici unul. Pe unul, una o doare coroana, altul transpira, si alta a mai facut un copil. Ma intreb daca dincolo de ce scrieti d-vs nu este si o mentalitate care trebuie combatuta si o invatatura care trebuie insusita, adica, ca statul nu are resurse decit cele care ii se dau.

  3. Sunt datoare sa adaug aici ca adesea lucrurile nuu sunt doar alb si negru. Mentionind pe cei ce si-au dus parintii in America si i-au pus pe ajutor de stat trebuie sa admitem ca nu e unsor pentru un adult in virsta sa fie dezradacinat, dus undeva unde nu poate schimba o vorba cu vecinul si fara un ban in buzunar. Dependenta totala de copii lor adulti ar fi un fel de moarte, sau cel putin o negare de sine.

    • M-am tot gândit la ceea ce am (de)scris și înainte, și după ce am postat textul. Nu cred că e etic să procedezi așa, însă am vrut să stau și să privesc și din celălalt unghi, al omului care nu face din asta un prilej de trândăveală. Cred că există și alte situații și variante, fără-ndoială.

      De altă parte, sigur că există o bună doză de „descurcăreală” care se regăsește în aceste practici. Românii au fost învățați să depindă de stat și guvernele postdecembriste au încurajat constant această meteahnă, fiindcă e foarte eficientă la alegeri: e foarte ușor să cumperi niște dependenți.

  4. Un articol pe care, din pacate, nu pot sa-l recomand nimanui. Am inteles eu bine, chiar pretindeti ca un fals pensionar de boala contribuie indirect la economie prin spaga data doctorului? Trei oameni (doctorul care l-a considerat in mod fals pensionabil pe motiv de boala, pensionarul insusi si al doilea doctor care incaseaza spaga) comit frauda si dumnevoastra considerati asta drept contributie la economie?

    • Nu consider eu, ci se întâmplă să fie o contribuție indirectă. Dar obiectul articolului era doar să afirme că nu toți pensionarii de boală au recurs la acest subterfugiu din lene cronică – așa cum se insinuează. Ci că există niște probleme de sistem aici pe care unii le-au sesizat și au încercat să-l fenteze. Bine n-o fi (pentru sistem și pentru cei care depindem de el și încercăm să ne raportăm corect la el), însă tot merită investigată și acea zonă. Dar, ca să revin la temerea dvs, voiam doar să semnalez că există și un soi de contribuție indirectă a economiei negre (gri) la economia albă. Că banii trebuie să intre cumva în circuitul vizibil. Doctorul își ia case și mașini, plătește impozite. Nu înseanmă că asta e bine, ci doar că, privită în ansamblu, situația e mai nuanțată decât ne este prezentată de obicei.

  5. Cineva din casă de la mine se întreabă cum se procedează cu pensiile celor care nu au mai apucat deloc să și le ia, murind înainte de vremea pensionării (sau chiar la începutul lor). Și eu mă întreb. Pentru că unele medii de lucru extrem de toxice afectează organismul într-o asemenea măsură, încât nu mai rezistă..

    • E simplu, Cami. Cei care contribuie acum la fondul de pensii (de stat), de fapt, nu adună bani albi pentru zile negre, ci finanțează pensiile actualilor pensionari. Tocmai de aceea se pune problema la modul cel mai serios cine ne va plăti nouă pensiile, dat fiind sporul natural negativ în Europa. Prin urmare, răspunsul e că toate contribuțiile celor care nu mai prind pensia nu mai există nici ele.
      Cât privește pensiile private, din câte contracte și reclame am văzut, nimeni nu-ți garantează decât suma pe care o depui. Practic, dacă ai pune banii la bancă sau i-ai ține la ciorap, în final ai avea cam tot atât cât îți dă și fondul privat de pensii. Acești coloși financiari mizează pe incapacitatea populației de a-și administra economiile. Mesajul dintre rânduri e: „Dacă sunteți proști, lăsați-ne pe noi să ne ocupăm de banii voștri”. Cum există numeroși acționari p-acolo, ăia fac profituri frumușele și nu trebuie decât să se îngrijească să dea înapoi exact cât au luat. Mi se pare muuuult mai avantajos decât dacă ar lua un credit de la bancă și ar trebui să-l ramburseze. Așa fac afaceri cu banii noștri.

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s