Șublerul sau despre dreptatea lui Dumnezeu

turbosquid.com

Crescând într-un mediu religios, am auzit adesea vorbindu-se despre dreptatea lui Dumnezeu. E un subiect predilect, aș putea zice, al unora dintre evanghelici, care se simt datori să „echilibreze”, spun ei, dragostea lui Dumnezeu (sau bunătatea divină) cu dreptatea.

Se vorbește în multe feluri despre dreptatea lui Dumnezeu. Las la o parte discursul teologic, fiindcă acolo lucrurile sunt foarte complicate, existând dogme fundamentale care uzează de acest atribut divin.

Vorbesc însă despre dreptate și sărmanii și oropsiții, care o așteaptă fie în forma milostivirii divine care le-ar putea da câștig de cauză, fie, de ce nu, sub forma răzbunării care le-ar putea aduce mult dorita reparație.

Cel mai ciudat însă vorbesc despre dreptatea divină cei care știu, au, pot. E vorba despre acel discurs de birou – care vă e probabil cunoscut – ce nu prea se intersectează cu viața. Argumentele se înlănțuiesc logic – prea logic! – fără ca vreun moment să poți insera experiența de viață în sistemul pe care îl vezi conturându-se admirabil înaintea ochilor tăi.

Acest fel de a vorbi despre dreptatea divină – izvorât preponderent din studii și aproape deloc din experiență și, în orice caz, lipsit de autenticitatea viului – este cel mai păgubos.

Când auzi cât de clare sunt toate lucrurile, cum se găsește șublerul universal cu care să se măsoare sufletele, îți vine să crezi că Dumnezeu e maistru sculer-matrițer. Toți vom fi judecați după… fiecare om trebuie să… etc.Citește mai mult »

Reclame