Și parodia e o formă de apreciere…
Evaluează asta:
Partajează asta:
- Dă clic pentru a partaja pe Twitter(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru a partaja pe LinkedIn(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru a partaja pe Pocket(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru partajare pe WhatsApp(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru a partaja pe Reddit(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru a partaja pe Pinterest(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Mai mult
- Dă clic pentru a partaja pe Tumblr(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru a imprima(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru partajare pe Telegram(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic aici pentru a partaja pe Skype(Se deschide într-o fereastră nouă)
Cu drezina 
Imi vine asa gandul ca unii dintre cititorii „drezinei” sunt mai familiarizati cu papusile Muppets decat cu autorii rapsodiei. Poate gresesc. In indepartata mea adoloscenta eu am iubit mai mult „rapsodia” si autorii ei, si ma uitam din cand in cand la Muppets. Ce vremuri…
Ce rău ești cu cititorii mei :))) Se prea poate să ai dreptate. Dar și dacă se merge de la parodie spre original se pune, nu? Eu am auzit piesa pentru prima dată prin 1990-1991 la Superchannel sau cum se chema chestia aia pe care o retransmitea TVR când i se înfierbânta aparatura de filmare din studio.
Nu de mult ai publicat ceva despre un cantec de pe albumul Abbey Road, nici atunci din cate imi aduc aminte nu au fost comentarii. Iata un precedent. Dar nu e motiv de ingrijorare. Eu cred din ce in ce mai mult ca tot ce s-a copt in secolul XX nu mai are gust, pentru multi, in secolul XXI. Asadar cine nu a auzit de Queen sau de Beatles pana acum nu a pierdut mare lucru. Oricum intalnirea accidentala cu ei le poate da senzatia de scazut (expirat). Asta doar asa, ca daca as „pocaitiza” discursul ar iesi din cele doua grupuri muzicale draci, scantei si fumuri…
Edi, final apoteotic. Da, am remarcat și eu tăcerea la piesa respectivă (Because). Cred că mă așteptam cel mult să te stârnesc pe tine cu vreun comentariu 😉 Sigur m-am gândit la tine când am postat clipul.
Sincer, mă văd uneori prins între interesul pentru aceste producții muzicale (și mă gândesc mai ales la ceea ce spun versurile) și anatemele aruncate de-a lungul timpului spre zona muzicii de acest gen. Știu că sunt riscuri, n-am soluții miraculoase, dar continuu să ascult din când în când și Beatles, și Pink Floyd, și alte formații sau indivizi „suspecți”. Am eu o teorie, dar nu știu dacă e validă.