Postat de: Teofil Stanciu | 23/08/2012

Invidie, minciună, nostalgie

latrecut.ro

23 august în amintirile copilăriei mele

Mare amărăciune mă încerca atunci când venea ziua de 23 august (pe vremea aceea se scria cu „A”). Era una dintre puținele zile libere în afara duminicilor – care și alea erau incerte uneori. Așa că ce putea fi mai rău decât să fii în vacanță într-o astfel de zi?

Dacă nu știți, vă spun eu ce putea fi mai rău: să locuiești la țară. Acolo unde orice zi liberă în plus e un prilej de sărbătorire prin muncă. Nici tu liber, nici tu grătare, nici tu iarbă verde. În schimb, munci agricole, dereticat în jurul casei, mers cu vitele la pășune… Lucruri nobile, nu-i vorbă, dar fără pic de iz sărbătoresc.

Știu că ardeam de curiozitate să văd o „defilare”. Nu aveam televizor, așa că nu puteam să urmăresc programul oficial. Dar știam cam ce ar trebui să se întâmple la un astfel de eveniment și eram dornic să-l văd pe viu.

Cei care erați în școală pe vremea lui Ceaușescu știți prea bine că erau plini pereții de fotografii de la paradele închinate „conducătorului iubit”. Revistele „Cutezătorii” conțineau adesea asemenea priveliști. Mi-s familiare cuvintele (gen PCR, Ceaușescu – Pace, 23 August 1944, R.S.R etc.) „scrise” din cohorte întregi de pionieri, șoimi ai patriei sau uteciști.

Vă puteți da seama, prin urmare, cât de invidios eram pe cei de la oraș care, pe lângă că aveau parte de o defilare mirobolantă, mai aveau și restul zilei libere și veneau „la iarbă verde” în sat, băteau mingea pe câmp, frigeau mici și beau bere sau brifcor, stând la soare ca reptilele.

Totuși era și ceva bine legat de această sărbătoare: nu trebuia să facem programe patriotice („montaje” sau cum le spunea). Nu că aș fi avut ceva împotriva lor (ar fi fost destul de greu să devin dizident la 10 ani), dar era exasperant să tot repeți din cauza unor colegi la care nu le intra nicicum în cap amărâta de strofă pe care trebuiau s-o recite.

Despre semnificația istorică a acestei zile știam câte ceva și anume că a fost data la care comuniștii s-au aliat cu frații lor sovietici din răsărit și ne-au eliberat de armatele hitleriste. Sintagma exactă era că „am întors armele” împotriva nemților. Nu știu dacă textual ni s-a spus vreodată că decizia fusese a comuniștilor sau doar ni s-a dat de înțeles că așa au stat lucrurile. Despre rege, niciun cuvânt. Ar fi fost culmea…

Cel mai interesant era că pe atunci trăiau încă destui veterani de război dornici să-și povestească amintirile de pe front. De fapt, astfel s-au desfășurat primele lecții de istorie la care am asistat: un unchi care povestea cu multă vervă cum și-a petrecut 6 luni în prima linie a frontului antisovietic.

Așa am aflat despre Odesa, despre Insula Mare a Brăilei, despre județul Trei Scaune, despre armele antitanc primite de români de la nemți (Fauspatron și Oferon, după numele date de unchiu-meu) și multe alte minunății.

E cumva de înțeles așadar că mă încearcă un soi de nostalgie când îmi amintesc de poveștile unchiului sau când aud Tricolorul, imnul de stat din anii copilăriei mele. Cu atât mai mult cu cât toate acestea se petreceau într-o perioadă învestită, îndeobște, cu o strălucitoare aură a fericirii ingenue.

Recunoscu că-i oarecum bizar să privesc cu o anumită nostalgie o perioadă în care, am aflat pe urmă, eram mințit. Dar cred că aceasta e soarta tuturor celor care au copilărit sub comunism. Poveștile copilăriei lor se amestecă indiscernabil cu ororile și insulele de normalitate dintr-un sistem politic diabolic în esența lui. De unde se vede treabă că memoria nu e morală, ci, eventual, doar rememorarea.


Responses

  1. Foarte multi dintre noi privim cu oarecare detasare ,daca nu nostalgie,perioada comunista,si asta pentru ca nu am asumat-o,era o fatalitate impusa de armata bolsevica.In mod paradoxal cosmarul a inceput dupa evenimentele providentiale din decembrie ’89,trebuia acum sa ne privim in oglinda,”il fallait se rendre a l’evidence”.

    • Și totuși, orice amintire din copilărie (care poartă oleacă de nostalgie) e împletită în țesătura orânduirii din acea epocă. Din fericire, nu se prea simte. Îmi amintesc ce fel de povești ascultam de la bunici și cum ele nu prea cuprindeau nimic politic. Până și evenimentele politice avea o culoare locală atât de specifică încât își pierdeau amploarea pe care o întrezăream citindu-le din cartea de istorie.

  2. Recunoscu


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: