Invidie, minciună, nostalgie

latrecut.ro

23 august în amintirile copilăriei mele

Mare amărăciune mă încerca atunci când venea ziua de 23 august (pe vremea aceea se scria cu „A”). Era una dintre puținele zile libere în afara duminicilor – care și alea erau incerte uneori. Așa că ce putea fi mai rău decât să fii în vacanță într-o astfel de zi?

Dacă nu știți, vă spun eu ce putea fi mai rău: să locuiești la țară. Acolo unde orice zi liberă în plus e un prilej de sărbătorire prin muncă. Nici tu liber, nici tu grătare, nici tu iarbă verde. În schimb, munci agricole, dereticat în jurul casei, mers cu vitele la pășune… Lucruri nobile, nu-i vorbă, dar fără pic de iz sărbătoresc.

Știu că ardeam de curiozitate să văd o „defilare”. Nu aveam televizor, așa că nu puteam să urmăresc programul oficial. Dar știam cam ce ar trebui să se întâmple la un astfel de eveniment și eram dornic să-l văd pe viu.

Cei care erați în școală pe vremea lui Ceaușescu știți prea bine că erau plini pereții de fotografii de la paradele închinate „conducătorului iubit”. Revistele „Cutezătorii” conțineau adesea asemenea priveliști. Mi-s familiare cuvintele (gen PCR, Ceaușescu – Pace, 23 August 1944, R.S.R etc.) „scrise” din cohorte întregi de pionieri, șoimi ai patriei sau uteciști.

Vă puteți da seama, prin urmare, cât de invidios eram pe cei de la oraș care, pe lângă că aveau parte de o defilare mirobolantă, mai aveau și restul zilei libere și veneau „la iarbă verde” în sat, băteau mingea pe câmp, frigeau mici și beau bere sau brifcor, stând la soare ca reptilele.Citește mai mult »

Reclame