Țara în care toți oamenii sunt buni

inkity.com

Mâine vine votul Curții Constituționale. Așteptăm cu emoție fie că am fost la vot, fie că nu. Acum suntem renumărați oficial. Morții trebuie transferați pe listele permanente ale raiului, iadului, nirvanei sau neantului, după caz și după credință. Funcționarii noștri sigur își vor fi dat toate silințele ca lucrurile să fie cât mai transparente. De ce? Pentru că sunt oameni buni.

Problema la care vrem o soluție mâine e cine a avut dreptate și cine s-a înșelat. Mai întâi, desigur, dintre conducători. Mai pe urmă, și mult mai important, ai zice, dintre electori. Fiecare om cu drept de vot din România ar vrea ca dreptatea să fie de partea lui.

Unii invocă majoritățile ca să-și revendice dreptul de a impune adevărul. Dar majoritățile nu sunt foarte clare în acest moment. Nu numai că CC nu s-a hotărât care majoritate e mai… majoritară, dar nici măcar în țară nu pare să fie limpede dacă 7 milioane și jumătate de români reprezintă vocea poporului.

Cum spuneam însă, și cei dintr-o tabără, și cei din cealaltă speră să aibă câștig de cauză. Ei sunt convinși cu toții că au dreptate. Și asta pentru că au încredințarea nestrămutată că sunt oameni buni. Dacă n-ar fi buni, n-ar lupta cu dictatorul, nu-i așa? Dacă n-ar fi buni, n-ar lupta împotriva uzurpatorilor statului de drept, nu-i așa?

De unde știu eu că oamenii sunt buni? Păi, mi-au spus-o chiar ei și mi-au repetat-o până la saturație. Niciodată în viață n-am mai fost nevoit să recitesc de-atâtea ori o maximă celebră precum zicerea lui Edmund Burke (Pentru ca răul să triumfe, e suficient ca cei buni să nu facă nimic). Fiecare dintre cei care apelau la ea era convins că el e dintre cei buni, iar cei din tabăra opusă sunt dintre cei… răi, bănuiesc. Sau măcar dintre cei buni care nu fac nimic.

Nici nu mă mir că verdictul CC e atât de mediatizat și e atât de greu de dat, când trebuie decis între două tabere de români buni. Ironia pe care probabil că o sesizați în rândurile mele nu e voluntară. Ci pur și simplu așa arată situația în perspectiva celor implicați. Nimeni nu admite în acest moment că s-ar putea situa de partea răilor.

Desigur că există aici o confuzie între bun și bine intenționat. Dar nu e cine să intervină și să lămurească lucrurile pentru că, după ce li s-a repetat suficient tuturor că sunt buni, oricine ar încerca să pună ordine între buni și… buni devine, inevitabil, rău.

Ciudat e că atâția oameni buni sunt teribil de porniți să se lupte cu ceilalți buni pentru adevărul care-i face buni. Așa arată însă lucrurile doar privite din afară și crezându-i pe cuvânt pe fiecare. Căci, privite din tranșee, împărțelile sunt foarte lămurite.

Orice s-ar întâmpla mâine, decizia va învrăjbii două tabere de oameni profund convinși de justețea cauzei lor, de îndreptățirea acțiunilor lor și de legitimitatea scopului lor. Țara noastră cu oameni buni va fi împărțită în două tabere de oameni buni dispuși să-și taie beregata (metaforic vorbind – sper că rămânem la metaforă!) ca să dovedească cât de buni sunt.

E țara în care prezumția de vinovăție e clamată – și considerată absolut obligatorie – numai pentru noi și ai noștri. Până și condamnații noștri sunt eroi, nevinovați sau măcar au circumstanțe atenuante. Până și cei mai virtuoși dintre ai celorlalți trebuie să fi făcut vreun matrapazlâc.

Locuim în țara în care calitatea de a fi bun se distribuie în funcție de votul și culoarea politică. Oamenii simt cum înfăptuiesc binele și luptă cu răul lovind cu ștampila în căsuța corespunzătoare. Nici Dumnezeu, nici diavolul nu au niciun amestec în binele nostru, totul este eminamente politic și incontestabil alb-negru.

În țara în care toți oamenii sunt buni, orice formă de dreptate devine o impietate și o crimă. Mă întreb ce înțelege un copil care face ochi și ar vrea să se lămurească puțin cum stă treaba. După ce ascultă ambele tabere, în care dintre ele se va simți el bun?

Ironic însă, tocmai țara în care toți oamenii sunt buni are, pare-se, un viitor politico-economic sumbru. Indiferent de mâna pe care va încăpea, lucrurile vor merge tot prost. Că așa li se întâmplă adesea oamenilor buni: cad victime căpcăunilor, zmeilor, cotoroanțelor, arăpoaicelor. Dar așteptăm cu speranță fericita clipă când oamenii buni își vor savura dulcea lor răzbunare. Așa cum se cade tuturor oamenilor buni la inimă.

Anunțuri

4 gânduri despre “Țara în care toți oamenii sunt buni

  1. Pentru ca si eu reprezint un „bun” fanatic ,care fantasmeaza despre „beregata „nu in mod strict metaforic ,imi fac mea culpa.Nu credeam sa mai pot zambi,dar m-am inselat,am ras cu pofta si va multumesc.Din partea mea articolul merita un milion de stele!

    • Mulțam de apreciere. Dacă n-aș fi resimțit câte ceva din cele descrise (în multe dintre textele cu temă politică), cel mai probabil că n-aș fi reușit să le surprind nici măcar atât cât am izbutit.

  2. Apropos de mortii care au votat. Nu stiu daca in Romania se stie dar la prima alegere a lui Bush in statul Florida unde fratele lui era gouvernator au votat si 42,000 de morti, dupa anumite surse americane iar Harvard Law School a numarat voturile din nou si au aflat ca Bush nu cistigase. In ruma cu trei ani cind eram la Boston am tinut neaparat sa ma duc la Harvard si sa vad facultatea de drept desi din punct de vedere arhitectural celelalte mi s-au parut mai interesante. Stirea despre renumararea voturilor si rezultatul ei a fost publicata de canalul PBS care nu este nici pe departe radio sant ci dimpotriva un canal credibil, bine informat si cu emisiuni foarte interesante<

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s